ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2945/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin Sentința penală nr. 231 din 13 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, completată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 18 august 2010, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 5 iulie 2010 de Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de cercetări preliminare din Republica Italia împotriva persoanei solicitate S.G.D. În consecință, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pentru 29 zile, de la 14 august 2010 la 11 septembrie 2010 inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene cu condiția respectării regulii specialității și a dreptului persoanei solicitate de a fi transferată în România pentru a executa pedeapsa, în cazul în care împotriva acesteia se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore, de la 13 august 2010, ora 15.00, până la 14 august 2010, ora 15.00. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, la 5 iulie 2010, Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de cercetări preliminare din Republica Italia, a emis un mandat european de arestare împotriva cetățeanului român S.G.D. în Dosarul nr. 43380/08 RGNR - 5575/08 RGGIP în care persoana solicitată era cercetată pentru tentativă de omor prevăzută de art. 56 și art. 575 C. pen. italian, constând în aceea că, la data 1 iulie 2010, i-ar fi aplicat logodnicei sale, R.I.C., mai multe lovituri de cuțit, producându-i astfel leziuni care i-au pus viața în primejdie.

S-a mai reținut că mandatul european emis cuprinde toate informațiile necesare cu privire la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, inclusiv datele privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare și că împrejurările invocate de persoana solicitată în susținerea opoziției la predare - nevinovăția sa și împrejurarea că este singurul întreținător al mamei sale care are o stare de sănătate precară, nu constituie motive obligatorii sau opționale pentru care autoritatea judiciară română să refuze punerea în executare a mandatului european de arestare Ca atare, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 5 iulie 2010 de autoritățile italiene.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată învederând faptul că este nevinovată întrucât la data de referință nu se afla pe teritoriul Italiei. Persoana solicitată a mai invocat în recursul declarat, ca motiv de opunere la predare, starea de sănătate precară a mamei sale care necesită prezența sa. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Prima instanță a pronunțat o hotărâre care respectă condițiile și cerințele stabilite prin procedura specială instituită de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu referire în cauză la instituția mandatului european de arestare.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște prin prisma dispozițiilor art. 77, art. 88, art. 89, art. 90 și art. 94 din Legea nr. 302/2004 asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a existenței unor situații ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispozițiile art. 88 din lege.

În speță, instanța de fond a analizat mandatul european de arestare prin prisma dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 și a constatat justificat că exigențele referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare sunt îndeplinite, acesta conținând mențiuni referitoare la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, actul pe care se întemeiază mandatul european de arestare -mandatul din 3 iulie 2010 al Judecătorului pentru investigații preliminare din Varese și datele de identificare ale autorității judiciare emitente, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, descrierea circumstanțelor în care au fost comise faptele, inclusiv locul și momentul (1 iulie 2010 - localitatea Marchirilo (VA) și pedepsele prevăzute de legislația italiană pentru tentativa la omor.

Constatând incidența art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, aducându-i la cunoștință drepturile prevăzute de art. 91 din aceeași lege, demersurile autorităților judiciare italiene în vederea predării sale, posibilitatea de a consimți la predare și regula specialității, luând totodată act că persoana solicitată s-a opus predării, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale pe teritoriul Republicii Italiene, că nu dorește să fie cercetat de autoritățile italiene și că în România are dificultăți familiale, mama sa fiind singură și bolnavă.

Prin urmare, prin prisma dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele impuse de aceste texte legale, neexistând impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 5 iulie 2010 de Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de cercetări preliminare din Republica Italia împotriva persoanei solicitate S.G.D. Totodată, corect s-a apreciat că invocarea de către persoana solicitată a nevinovăției sale ca urmare a faptului că nu s-ar fi aflat pe teritoriul Italiei la data săvârșirii faptei și a stării precare de sănătate a mamei sale, în raport de care s-a motivat opoziția la predare, nu constituie motive de refuz la predare, nefiind dintre cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele anterior prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.G.D. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.G.D.l împotriva Sentinței penale nr. 231 din 13 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cuze cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.