ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2945/2010

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Sentința penală nr. 231 din 13 august

2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, completată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din

18 august 2010, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de

arestare emis la 5 iulie 2010 de Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de

cercetări preliminare din Republica Italia împotriva persoanei solicitate

S.G.D.

În consecință, s-a

dispus arestarea persoanei solicitate pentru 29 zile, de la 14 august 2010 la

11 septembrie 2010 inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare

italiene cu condiția respectării regulii specialității și a dreptului persoanei

solicitate de a fi transferată în România pentru a executa pedeapsa, în cazul

în care împotriva acesteia se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate.

Totodată, s-a

constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore, de la 13 august

2010, ora 15.00, până la 14 august 2010, ora 15.00.

În considerentele

acestei hotărâri s-a reținut că, la 5 iulie 2010, Judecătoria Varese - Biroul

Judecătorului de cercetări preliminare din Republica Italia, a emis un mandat

european de arestare împotriva cetățeanului român S.G.D. în Dosarul nr.

43380/08 RGNR - 5575/08 RGGIP în care persoana solicitată era cercetată pentru

tentativă de omor prevăzută de art. 56 și art. 575 C. pen. italian, constând în

aceea că, la data 1 iulie 2010, i-ar fi aplicat logodnicei sale, R.I.C., mai

multe lovituri de cuțit, producându-i astfel leziuni care i-au pus viața în

primejdie.

S-a mai reținut că

mandatul european emis cuprinde toate informațiile necesare cu privire la

identitatea și cetățenia persoanei solicitate, inclusiv datele privind mandatul

de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare

și că împrejurările invocate de persoana solicitată în susținerea opoziției la

predare - nevinovăția sa și împrejurarea că este singurul întreținător al mamei

sale care are o stare de sănătate precară, nu constituie motive obligatorii sau

opționale pentru care autoritatea judiciară română să refuze punerea în

executare a mandatului european de arestare

Ca atare, în baza

art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea

nr. 222/2008, instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului

european de arestare emis la data de 5 iulie 2010 de autoritățile italiene.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată învederând

faptul că este nevinovată întrucât la data de referință nu se afla pe

teritoriul Italiei.

Persoana solicitată a

mai invocat în recursul declarat, ca motiv de opunere la predare, starea de

sănătate precară a mamei sale care necesită prezența sa.

Examinând recursul

prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu

art. 7 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat

și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a

pronunțat o hotărâre care respectă condițiile și cerințele stabilite prin

procedura specială instituită de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, cu referire în cauză la instituția

mandatului european de arestare.

Învestit cu

executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște prin prisma

dispozițiilor art. 77, art. 88, art. 89, art. 90 și art. 94 din Legea nr.

302/2004 asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în

prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la

identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce

se impută acesteia sau a existenței unor situații ce se constituie în motive de

refuz, făcând incidente dispozițiile art. 88 din lege.

În speță, instanța de

fond a analizat mandatul european de arestare prin prisma dispozițiilor art. 79

din Legea nr. 302/2004 și a constatat justificat că exigențele referitoare la

conținutul și forma mandatului european de arestare sunt îndeplinite, acesta

conținând mențiuni referitoare la identitatea și cetățenia persoanei

solicitate, actul pe care se întemeiază mandatul european de arestare -mandatul

din 3 iulie 2010 al Judecătorului pentru investigații preliminare din Varese și

datele de identificare ale autorității judiciare emitente, natura și încadrarea

juridică a infracțiunilor, descrierea circumstanțelor în care au fost comise

faptele, inclusiv locul și momentul (1 iulie 2010 - localitatea Marchirilo (VA)

și pedepsele prevăzute de legislația italiană pentru tentativa la omor.

Constatând incidența

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța a procedat la identificarea

persoanei solicitate, aducându-i la cunoștință drepturile prevăzute de art. 91

din aceeași lege, demersurile autorităților judiciare italiene în vederea

predării sale, posibilitatea de a consimți la predare și regula specialității,

luând totodată act că persoana solicitată s-a opus predării, susținând

că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale pe teritoriul

Republicii Italiene, că nu dorește să fie cercetat de autoritățile italiene și

că în România are dificultăți familiale, mama sa fiind singură și bolnavă.

Prin urmare, prin

prisma dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt

îndeplinite cerințele impuse de aceste texte legale, neexistând impedimente

legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București de punere în executare a mandatului european de arestare emis la

5 iulie 2010 de Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de cercetări preliminare

din Republica Italia împotriva persoanei solicitate S.G.D.

Totodată, corect s-a

apreciat că invocarea de către persoana solicitată a nevinovăției sale ca

urmare a faptului că nu s-ar fi aflat pe teritoriul Italiei la data săvârșirii

faptei și a stării precare de sănătate a mamei sale, în raport de care s-a

motivat opoziția la predare, nu constituie motive de refuz la predare, nefiind

dintre cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.

În cadrul procedurii

punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată nu

este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei,

respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după

cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi

penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la

oportunitatea arestării persoanei solicitate.

A proceda altfel, ar

însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă

la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate

judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr.

302/2004.

Pentru considerentele

anterior prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana solicitată S.G.D.

Conform art. 192

alin. (2) din același cod, recurenta persoană solicitată va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.G.D.l împotriva Sentinței

penale nr. 231 din 13 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cuze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.