ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2495/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 20 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă sesizarea autorităților judiciare italiene, respectiv a Tribunalului Penal Roma - instanța a 3-a din Assizas - Italia privind executarea mandatului european nr. 17/2008 din Registrul General Assizas, nr. 18618/2007 - Procuror 9720/07 Registrul General al judecătorului pentru Investigații Preliminare, și s-a autorizat predarea către autoritățile judiciare italiene, conform art. 94 din Legea nr. 302/2004 a persoanei solicitate M.M.I. cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

În baza art. 90 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile începând cu data de 20 iunie 2009 până la data de 18 iulie 2009 inclusiv și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă. S-a constatat că față de persoana solicitată s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 ore începând cu data de 19 iunie 2009 orele 21,30 până la data de 20 iunie 2009 orele 21,30 în baza ordonanței nr. 4012/II/5/2009 din 19 iunie 2009 și s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că persoana solicitată M.M.I. este învinuit de autoritățile judiciare italiene de săvârșirea infracțiunilor de omor și distrugere, prevăzută de art. 110, art. 575, art. 577 pct. 4, de art. 110, art. 423, art. 61 pct. 2 C. pen.

italian, constând în aceea că la 15 ianuarie 2007 în complicitate cu M.G.I., prin ștrangulare și lovire în mai multe părți ale corpului, a provocat moartea victimei D.M., cu circumstanța agravantă a motivelor neînsemnate, acelea că victima nu îi returnase 120 Euro și că pentru a ascunde fapta a dat foc locuinței victimei. S-a mai constatat că aceste fapte grave sunt prevăzute și de Codul penal român și că se impune arestarea și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene. Apărarea formulată de persoana solicitată a fost în sensul că nu ar fi vinovată de uciderea victimei și pentru acest motiv nu înțelege să consimtă la predarea către autoritățile italiene. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată M.M.I.

care a susținut că nu a săvârșit fapta imputată, că nu s-a sustras de la urmărirea penală și că se opune la predarea sa către autoritățile judiciare italiene. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și punerea în libertate. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și dosarului se constată că autoritățile judiciare italiene au efectuat acte de urmărire penale împotriva cetățeanului român M.M.I. acesta urmând a fi judecat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și distrugere prevăzute de art. 110, art. 575 și art. 577 pct. 4 și respectiv de art. 110, art. 423 și art. 61 pct. 2 C. pen. italian, constând în aceea că, la 15 ianuarie 2007, împreună cu numitul M.G.I., prin ștrangulare și lovire în mai multe zone ale corpului, a provocat moartea victimei D.M., întrucât aceasta nu îi returnase o sumă de bani (120 Euro) și pentru a ascunde fapta a dat foc locuinței victimei.

Întrucât după o perioadă de arest preventiv, persoana solicitată a fost pusă în libertate, dar nu s-a mai prezentat în fața autorităților judiciare italiene, a venit în România, împotriva acestuia s-a emis mandatul european de arestare nr. 17/08 de către Tribunalul Penal Roma - Instanța a 3-a din Assizas în vederea continuării procesului penal. Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse, ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Pe de altă parte, conform art. 94 alin. (7) din lege, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare. Analizând actele dosarului se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, ca faptele de omor și distrugere prin incendiere imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 85 pct.14 și 29 din lege și că nu există motive de refuz al executării din cele menționate în art. 88 din respectiva lege.

Susținerea din recursul persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea omorului și că astfel ar fi justificată opoziția sa la predare, nu pot fi primite, recurenta având posibilitatea de a-și formula apărările de fond în fața instanțelor judecătorești italiene; instanța română, în baza principiilor enunțate, neputând a examina respectivele apărări. Față de considerentele ce preced se constată că hotărârea atacată de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante a fost pronunțate cu respectarea dispozițiilor legale evocate și că motivele de recurs invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. urmează a respinge recursul declarat de persoana solicitată, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.M.I. împotriva sentinței penale nr. 102 din 20 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.