ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2495/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 102 din 20 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă sesizarea

autorităților judiciare italiene, respectiv a Tribunalului Penal Roma - instanța

a 3-a din Assizas - Italia privind executarea mandatului european nr. 17/2008

din Registrul General Assizas, nr. 18618/2007 - Procuror 9720/07 Registrul

General al judecătorului pentru Investigații Preliminare, și s-a autorizat

predarea către autoritățile judiciare italiene, conform art. 94 din Legea nr. 302/2004

a persoanei solicitate

M.M.I.

cu respectarea drepturilor conferite de regula

specialității.

În baza art. 90 alin. (10) și (13) din

Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29

zile începând cu data de 20 iunie 2009 până la data de 18 iulie 2009 inclusiv

și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă.

S-a constatat că față de persoana

solicitată s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 ore începând cu data de

19 iunie 2009 orele 21,30 până la data de 20 iunie 2009 orele 21,30 în baza

ordonanței nr. 4012/II/5/2009 din 19 iunie 2009 și s-a dispus emiterea de îndată

a mandatului de arestare în vederea predării.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a constatat că persoana solicitată M.M.I. este învinuit de

autoritățile judiciare italiene de săvârșirea infracțiunilor de omor și

distrugere, prevăzută de art. 110, art. 575, art. 577 pct. 4, de art. 110, art.

423, art. 61 pct. 2 C. pen. italian, constând în aceea că la 15 ianuarie 2007

în complicitate cu M.G.I., prin ștrangulare și lovire în mai multe părți ale

corpului, a provocat moartea victimei D.M., cu circumstanța agravantă a

motivelor neînsemnate, acelea că victima nu îi returnase 120 Euro și că pentru

a ascunde fapta a dat foc locuinței victimei.

S-a mai constatat că aceste fapte grave

sunt prevăzute și de Codul penal român și că se impune arestarea și predarea

persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene.

Apărarea formulată de persoana solicitată

a fost în sensul că nu ar fi vinovată de uciderea victimei și pentru acest

motiv nu înțelege să consimtă la predarea către autoritățile italiene.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs persoana solicitată M.M.I. care a susținut că nu a săvârșit fapta

imputată, că nu s-a sustras de la urmărirea penală și că se opune la predarea

sa către autoritățile judiciare italiene.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și dosarului se

constată că autoritățile judiciare italiene au efectuat acte de urmărire penale

împotriva cetățeanului român M.M.I. acesta urmând a fi judecat pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor și distrugere prevăzute de art. 110, art. 575

și art. 577 pct. 4 și respectiv de art. 110, art. 423 și art. 61 pct. 2 C. pen.

italian, constând în aceea că, la 15 ianuarie 2007, împreună cu numitul M.G.I.,

prin ștrangulare și lovire în mai multe zone ale corpului, a provocat moartea

victimei D.M., întrucât aceasta nu îi returnase o sumă de bani (120 Euro) și

pentru a ascunde fapta a dat foc locuinței victimei.

Întrucât după o perioadă de arest

preventiv, persoana solicitată a fost pusă în libertate, dar nu s-a mai

prezentat în fața autorităților judiciare italiene, a venit în România,

împotriva acestuia s-a emis mandatul european de arestare nr. 17/08 de către

Tribunalul Penal Roma - Instanța a 3-a din Assizas în vederea continuării

procesului penal.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea

nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o

autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită

arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul

efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse, ori a unei

măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută

pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Pe de altă parte, conform art. 94 alin. (7)

din lege, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea

executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului se constată că

mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 79 din

Legea nr. 302/2004, ca faptele de omor și distrugere prin incendiere imputate

persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 85 pct.14 și 29 din lege

și că nu există motive de refuz al executării din cele menționate în art. 88

din respectiva lege.

Susținerea din recursul persoanei

solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea omorului și că astfel ar

fi justificată opoziția sa la predare, nu pot fi primite, recurenta având

posibilitatea de a-și formula apărările de fond în fața instanțelor

judecătorești italiene; instanța română, în baza principiilor enunțate,

neputând a examina respectivele apărări.

Față de considerentele ce preced se

constată că hotărârea atacată de predare a persoanei solicitate către

autoritățile judiciare solicitante a fost pronunțate cu respectarea

dispozițiilor legale evocate și că motivele de recurs invocate și opoziția la

predare nu sunt întemeiate.

În consecință, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge

recursul declarat de persoana solicitată, cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată M.M.I. împotriva sentinței penale nr. 102 din 20 iunie 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.