ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2557/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost condamnat inculpatul B.G. la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru trafic de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, și 2 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, ambele cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 lit. a), respectiv art. 76 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 614 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 190 din 8 septembrie 2005, pronunțată de aceeași instanță.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei deținerea, începând cu data de 18 octombrie 2011, la zi.

Conform art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 223,39 gr. rezină de canabis și a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată către stat.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 23 septembrie 2010, Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Buzău s-a sesizat din oficiu că o persoană neidentificată, apelată sub numele de "C.A." oferă spre vânzare rezină de canabis, drog de risc cunoscut și sub denumirea de hașiș.

Ca urmare, s-a dispus autorizarea folosirii investigatorului acoperit cu nume de cod "G.G.", iar pe baza discuțiilor purtate de acesta pe site-ul de socializare H. s-au obținut informații că făptuitorul se află în Spania, de unde are posibilitatea să livreze rezină de canabis, iar la momentul realizării contactului deținea deja cantitatea de 240 grame droguri de risc, în scop de vânzare.

Potrivit convenției stabilite și legăturii telefonice păstrate cu inculpatul B.G., în ziua de 29 septembrie 2010 investigatorul acoperit s-a deplasat în municipiul Slobozia, unde s-a întâlnit cu martorul C.L., de la care a procurat o probă operativă din materia vegetală deținută de acesta.

Deoarece prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 30 septembrie 2009 s-a confirmat că proba respectivă este rezină de canabis, având în compoziție substanță activă Tetrahidrocanabinol (THC), nominalizată în Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, la data de 30 septembrie 2010 s-a procedat la organizarea constatării în flagrant a tranzacției de vânzare-cumpărare a respectivelor droguri de risc.

Astfel, în aceeași zi, în orașul Pogoanele, sat Căldărăști, județul Buzău, echipa poliției judiciare a surprins pe martorii în cauză C.L. și P.D.V., la momentul în care primul a remis cantitatea de 223,39 grame rezină de canabis investigatorului cu nume de cod "G.G.", pentru care potrivit înțelegerii realizate în prealabil cu inculpatul B.G., acesta din urmă trebuia să plătească suma de 1.800 euro.

Martorul C.L. a recunoscut faptul că în cursul anului 2010 a primit un colet din Spania de la inculpatul B.G., în interiorul căruia a găsit o cutie metalică (disimulată într-o sticlă de șampon), ce conținea mai multe batoane de culoare maro, iar la rugămintea secundului, a păstrat-o la domiciliul său timp de două săptămâni.

Totodată, a precizat că în aceleași condiții la data de 30 septembrie 2010 s-a deplasat în localitatea Pogoanele pentru a înmâna cutia primită unei persoane indicate de acesta și care s-a dovedit în final a fi investigatorul acoperit autorizat în cauză.

Ca și în precedent, analizele de laborator au determinat prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 1 octombrie 2010 că cele 223,39 grame de materie vegetală reprezintă rezină de canabis, având în compunere substanța activă Tetrahidrocanabinol (THC), drog de risc interzis la deținere.

S-a stabilit, de asemenea, că prin Rechizitoriul nr. 61/D/P/2010 din 25 octombrie 2010, întocmit de aceeași unitate de parchet, martorul în cauză C.L. a fost inculpat și trimis în judecată, iar prin Sentința penală nr. 130 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 4825/114/2010, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La rândul său, inculpatul B.G. a fost adus în România la data de 17 noiembrie 2011, urmare executării mandatului european de arestare emis de aceeași instanță, de către autoritățile spaniole.

Apărările formulate de acesta, în sensul că în realitate a îndeplinit rolul de intermediar între proprietarul "ciocolatei" (rezină de canabis) apelat "O." și martorul în cauză C.L. s-au înlăturat ca nefiind dovedite și în contradicție cu probele administrate în cauză, prin care nu s-a identificat existența unei a treia persoane implicată în trimiterea drogurilor de risc din Spania, în România.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului B.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs real în sensul art. 33 lit. a) C. pen.

La încadrarea juridică dată activității infracționale s-au reținut și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., stabilindu-se că primul termen al recidivei postcondamnatorii îl constituie pedeapsa de 5 ani și 8 luni aplicată prin Sentința penală nr. 190 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Buzău, pedeapsă executată parțial în intervalul 14 iulie 2005 - 7 iulie 2009, fiind liberat condiționat cu un rest neexecutat de 616 zile.

Cât privește individualizarea pedepselor, față de criteriile generale înscrise sub art. 72 C. pen., inclusiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, gradul de pericol social al faptelor comise și persoana inculpatului, s-a apreciat că se impune recunoașterea de circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen., dozându-se cuantumul acestora conform art. 76 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. Totodată, s-a considerat că nu se justifică revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat din pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 190 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Buzău.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.G., s-a solicitat admiterea apelului și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale.

Prin Decizia penală nr. 80 din 22 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 29 martie 2012 a Tribunalului Buzău, ca nefondat. A menținut starea de arest a inculpatului și a computat din pedeapsa de executat durata arestării preventive începând cu data de 18 octombrie 2011, la zi. A obligat inculpatul la plata sumei de 350 RON, cheltuieli judiciare către stat.

A constatat instanța de apel că inculpatul B.G. nu a fost un simplu "intermediar" între proprietarul drogurilor de risc introduse în România în septembrie 2010, acest fapt deducându-se chiar din declarațiile făcute cu ocazia audierii la cercetarea judecătorească. Sub acest aspect, în ședința publică de la 5 ianuarie 2012 și în prezența avocatului ales, recunoscând fără rezerve condițiile încheierii convenției și aducerii la îndeplinire a acesteia, a explicat detaliat că el a fost persoana care a găsit clientul din România, a fost prezent la momentul alcătuirii coletului conținând circa 240 gr. rezină de canabis ambalată în celofan sau folie de aluminiu, a văzut personal marfa înainte de a fi expediată în țară printr-o agenție de turism care făcea și curierat, iar pe toată perioada a ținut legătura cu martorul în cauză C.L.

A mai constatat instanța de apel că prin probe specifice descoperirii criminalității transfrontaliere și autorilor acesteia, s-a dovedit că rezina de canabis, obiect al faptei constatate cu ocazia flagrantului din 30 septembrie 2010, organizat în orașul Pogoanele județul Buzău, a fost introdusă în România, exclusiv și determinant prin acțiuni executate de inculpatul B.G. și având reprezentarea efectuării livrării, dintr-un alt stat, în alte condiții decât cele legale.

Concluzionând, instanța de apel a constatat că actele materiale executate de inculpatul B.G., în timp ce s-a aflat pe teritoriul Spaniei, constând în oferirea on-line, încheierea vânzării-cumpărării de rezină de canabis conținând substanță activă THC, nominalizată ca drog de risc în Tabelul anexă III la Legea nr. 143/2000, către un cumpărător domiciliat în România, stabilirea condițiilor și supravegherea livrării "mărfii", anterior expedierii acesteia prin serviciul de curierat poștal internațional, cât și după intrarea în țară până la predarea acestuia și primirea prețului de 1.800 euro, realizează atât conținutul legal al infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art. 2 alin. (1) (oferirea spre vânzare) și prev. de art. 3 alin. (1) (introducerea în țară, fără drept), din Legea nr. 143/2000, concurente real în sensul art. 33 lit. a) C. pen., iar condamnarea acestuia este legală.

Cu privire la motivul subsidiar vizând reindividualizarea pedepselor, a constatat că pedepsele principale de 2 ani și 2 luni închisoare, respectiv 6 ani închisoare dozate în condițiile recunoașterii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., sunt juste și necesare atât pentru realizarea funcției de control a statului asupra menținerii ordinii de drept cât și supunerea acestuia la măsuri de resocializare prin programe specifice administrației penitenciare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul B.G. și a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că din actele administrate nu rezultă că se face vinovat de infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, iar în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul-inculpat, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.G. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că prima instanță și instanța de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o corespunzătoare încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevede ca infracțiune introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept. Fapta inculpatului B.G. constă în aceea că în cursul lunii septembrie 2010 a executat acte materiale determinante pentru livrarea drogurilor de risc (rezină de canabis), în România, și folosind ca modalitate de operare oferte on-line prin site-uri de socializare și serviciile de Poștă A.C.R., Depozit colete Slobozia.

Vinovăția inculpatului B.G. este dovedită de probele administrate, respectiv de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante organizate la 30 noiembrie 2010, Rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite de L.C.A.P.D. la 30 septembrie 2010 și 1 octombrie 2010, documentația transmisă de adresa A.C.R., copia conversației messenger cu ID "C.A.", declarațiile martorilor C.L. și "G.G.", procesele-verbale conținând transcrierea convorbirilor, procesele-verbale privind verificarea agendei telefoanelor mobile deținute de acesta și P.D.V., listingul telefonic al postului mobil utilizat de primul, procesele-verbale încheiate la confruntare dovedesc cu certitudine că drogurile de risc au fost expediate în cursul lunii septembrie 2010 din Spania, fiind consecința convenției de vânzare-cumpărare încheiate on-line între investigatorul acoperit și inculpatul B.G.

Relevantă în cauză este și declarația dată de inculpatul B.G. în fața instanței de fond, în care recunoaște infracțiunea de trafic droguri și precizează "Știam că urmau să fie trimise droguri în acel colet (...) Știam că în acel colet sunt circa 240 gr. de substanță rezină de canabis. Nu-mi aduc aminte care era prețul tranzacției (...) Eu am văzut personal marfa înainte de a fi expediată în țară". Totodată, martorul C.L., atât în declarațiile date în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată precizează că drogurile i-au fost trimise de inculpatul B.G. din Spania, acesta fiind persoana care l-a sunat și i-a spus că îi trimite drogurile și că tot acesta i-a spus unde să se prezinte pentru a preda marfa. "Inculpatul m-a sunat din Spania să-mi spună că mi-a trimis pachetul. Pe pachetul primit, la expeditor nu figura numele lui B.G. Nu mi-a spus inculpatul niciodată că pachetul nu ar fi al lui și că ar fi al altei persoane". De asemenea, din declarațiile martorului G.G., transcrierea convorbirilor telefonice și a conversației messenger rezultă că acesta a purtat convorbirile cu privire la livrarea cantității de droguri cu inculpatul B.G., care nu i-a lăsat niciodată impresia că nu ar fi proprietarul mărfii.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului B.G., astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv dispozițiile art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, cât și declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața primei instanțe, din care rezultă activitatea infracțională dedusă judecății.

Cu privire la motivul invocat de inculpat prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.

Instanța de fond și instanța apel, prin hotărârile pronunțate, au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv și persoana inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., atât prin cuantum, cât și modalitate de executare.

Totodată, Înalta Curte constată că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, soluție menținută și confirmată și de instanța de apel, s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.G., iar pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost just individualizată față de circumstanțele reale și personale, dată fiind starea de recidivă postcondamnatorie. Din fișa de cazier judiciar aflată la dosar urmărire penală rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind alte nouă condamnări privative de libertate, totalizând peste 20 ani închisoare, aplicate pentru furturi calificate, majoritatea săvârșite în stare de recidivă, ciclul infracțional fiind reluat la circa un an de zile de la punerea în libertate condiționată din executarea unei pedepse de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 190 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Buzău.

De asemenea, inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă și au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, astfel că Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedeapsa, astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptelor - trafic internațional de droguri și trafic de droguri, cât și datelor personale ale inculpatului - acesta a suferit mai multe condamnări anterioare, fiind reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că pedeapsa a fost just individualizată față de cele mai sus menționate

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări, precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului B.G. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 22 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 88, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 18 octombrie 2011 la 16 august 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 22 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 18 octombrie 2011 la 16 august 2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2012.

Procesat de GGC - AZ