ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2919/2013

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința penala nr. 54 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-au dispus următoarele: 1. Condamnă pe inculpatul B.G.V., porecla D., la următoarele pedepse: - 5 (cinci) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. - 2 (doi) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 raportat la art. 65 alin. (2), 3 C. pen., aplică inculpatului B.G.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 raportat la art. 65 alin. (2), 3 C. pen., aplică inculpatului B.G.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 (un) an, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul B.G.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani de închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului B.G.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului B.G.V. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G.V.

durata prevenției de la 13 decembrie 2012 la zi. 2. Condamnă pe inculpatul C.C.C., la pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 raportat la art. 65 alin. (2), (3) C. pen., aplică inculpatului C.C.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului C.C.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului C.C.C.. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C. durata prevenției de la 13 decembrie 2012 la zi. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscă de la inculpatul C.C.C. un cântar de mici dimensiuni cu inscripția „digital scale”, serie X, bun ridicat de la acest inculpat cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 decembrie 2012, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui și înregistrat la poziția nr. 45/2013 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143 /2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, confiscă de la inculpatul B.G.V. cantitatea de 1,7 grame drog de mare risc - pulbere de cocaină, depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul I.G.P.R. București. Dispune distrugerea drogurilor și păstrarea de contraprobă, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143 /2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, confiscă de la inculpații B.G.V. și C.C.C. cantitatea de 926,5 grame drog de risc - rezină de canabis, depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul I.G.P.R. București. Dispune distrugerea drogurilor și păstrarea de contraprobă, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul C.C.C. sumele de 550 euro - consemnată la B.C.R. - Sucursala Vaslui, cu Ordinul de încasare nr. X din data de 01 martie 2013 și 700 lei - consemnată la Trezoreria municipiului Vaslui, cu chitanța X din data de 21 ianuarie 2013, sume dobândite din valorificarea drogurilor, ridicate de la acest inculpat cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 decembrie 2012, evidențiate la poziția nr. 21 în Registrul de valori al Tribunalului Vaslui.

Menține cu privire la aceste sume de bani măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 39/D/P/2012 din 14 decembrie 2012 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui, astfel cum a fost menținută prin Ordonanța nr. 39/D/P/2012 din 11 ianuarie 2013 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui. În baza art. 91 3 alin. (7) C. proc. pen., dispune arhivarea, în condițiile prezentului articol, la rămânerea definitivă a hotărârii, a 1 (un) CD.

cu nr. 29/1/2013. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații B.G.V. și C.C.C. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informați fiecare dintre inculpați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic. În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, dispune comunicarea către Agenția Națională Antidrog a unei copii a prezentei hotărâri, la rămânerea sa definitivă.

În baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpatul C.C.C. la plata sumei de 17.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (în care este inclusă și suma de 6.500 lei reprezentând suma de bani folosită la cumpărarea cantității de 493,08 de grame rezină de canabis care provine din fondul special al D.I.I.C.O.T., sumă nerecuperată), din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în faza de urmărire penală va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. În baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpatul B.G.V. la plata sumei de 10.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 39/D/P/2012 din 25 ianuarie 2013 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui: - B.G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de droguri de risc și trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea 522/2004, toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., și - C.C.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală față de: - B.G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și de art. 271 din Legea nr. 86/2006; - B.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004; - C.F.L.

pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și contrabandă calificată, trafic de droguri de mare risc, fapte prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată; - C.A.E. pentru săvârșirea infracțiuni de complicitate la trafic de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată; - I.G.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și contrabandă calificată, fapte prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - T.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și introducere în țară de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării autorilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, faptă prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată. În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului B.G.V. că a oferit și pus în vânzare droguri de risc, în mod repetat, și droguri de mare risc, iar în sarcina inculpatului C.C.C.

că a oferit și pus în vânzare droguri de risc, în mod repetat. La termenul de judecată din 6 martie 2013, instanța a adus la cunoștință inculpaților B.G.V. și C.C.C. modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, respectiv introducerea art. 320 1 C. proc. pen. privind procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției. În aceeași ședință publică, inculpații B.G.V. și C.C.C. au fost audiați, conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (3) C. proc. pen., indicând faptul că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc și că doresc doar încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere (filele 59-60 dosar instanță).

În cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere, apărătorii inculpatului B.G.V. au depus caracterizări și înscrisuri (filele 61-79). La solicitarea instanței, conform dispozițiilor art. 330 C. proc. pen., au fost atașate: fișele de cazier judiciar ale inculpaților B.G.V. (fila 41), C.C.C. (fila 43). Analizând probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarea situație de fapt: La data de 21 iunie 2012, procurorul din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui s-a sesizat, din oficiu, despre faptul că inculpatul B.G.V. caută un cumpărător pentru o cantitate de arme de foc, care ar fi fost introduse în România, în mod nelegal, dar și pentru o cantitate de droguri de risc.

S-a stabilit, ulterior, în cadrul actelor premergătoare, că inculpatul B.G.V. era în legătură cu numiții C.F.L. și I.G.R., ambii din municipiul București. Prin Ordonanța procurorului din data de 16 iulie 2012, s-a dispus introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire, sub numele de cod M.M., în vederea strângerii de date privind existența infracțiunilor și pentru identificarea membrilor grupării, stabilirea modalităților în care se realizează operațiunile de vânzare a armelor de foc și a muniției aferente. Astfel, în baza autorizației procurorului, investigatorul sub acoperire a fost contactat, la data de 16 iulie 2012, de către inculpatul B.G.V., zis D., care i-a propus o întâlnire.

În acest sens, la data de 16 iulie 2012, inculpatul B.G.V. a trimis un mesaj investigatorului sub acoperire iar, după discuția pe care au avut-o, au stabilit ulterior o întâlnire (Rapoartele întocmite de către investigatorul sub acoperire din 16 iulie 2012, 27 iulie 2012 și 20 august 2012). În cadrul discuțiilor avute cu investigatorul sub acoperire, inculpatul B.G.V. i-a relatat că are legături în municipiul București, care pot procura arme de foc, dar și o cantitate de droguri. Tot la propunerea inculpatului, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu acesta în ziua de 01 octombrie 2012, întâlnire care a avut loc în municipiul Iași, dată la care acesta a primit o cantitate de 0,62 gr. rezină de canabis, drog de risc, pentru a testa calitatea drogului.

Inculpatul B.G.V. i-a relatat investigatorului sub acoperire că deține o cantitate mai mare de droguri de risc, și anume 1 (un) kilogram rezină de canabis, pe care dorește să o pună în vânzare cu suma de 20.000 lei (Raport întocmit de investigatorul sub acoperire din data de 02 octombrie 2012). Această situație este dovedită și de procesul-verbal întocmit cu ocazia redării discuțiilor avute în mediul ambiental de către cei doi, în data de 2 octombrie 2012: „M.M.: Așa, hașiș îi bun. B.G.V.: îl vrei? îl am.. 1 kilogram.. în jur la 5.000” (vol. I, fila 243 dosar de urmărire penală). Astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2159360 din 05 octombrie 2012, substanța oferită de către inculpatul B.G.V.

investigatorului sub acoperire este rezină de canabis, care face parte din tabelul nr. III, anexă la Legea nr. 143/2000. Inculpatul B.G.V. a declarat că drogurile proveneau de la inculpatul C.C.C., care deținea la domiciliu o cantitate de aprox. 1 (un) kg. rezină de canabis. Inculpatul C.C.C. i-a propus, în vara anului 2012, lui B.G.V., să îi vândă o cantitate de droguri de risc. Despre propunere cunoștea și numita C.A.E., prietena inculpatului B.G.V., care a declarat „…la sfârșitul lunii septembrie, C.C.C. i-a propus lui B.G.V.. să-l ajută să vândă o cantitate de aprox. 1 kg de plastilină … mi-am dat seama că este vorba de droguri…” (fila 70 volum I dosar de urmărire penală). Ca urmare a faptului că inculpatul B.G.V.

nu avea un loc de muncă și avea nevoie de bani, a acceptat să fie intermediar în vânzarea drogurilor deținute de inculpatul C.C.C., deoarece i se promisese o cotă parte din suma de bani ce urma a fi primită ca urmare a tranzacției. Astfel, inculpatul B.G.V. ia legătura cu investigatorul sub acoperire și stabilesc o întâlnire în ziua de 10 octombrie 2012, în municipiul Iași, pentru a-i vinde o cantitate de aproximativ 500 gr. rezină de canabis. În ziua stabilită pentru întâlnire, inculpatul B.G.V., împreună cu inculpatul C.C.C., C.A.E. și B.M.M. au plecat în municipiul Iași, având asupra lor cantitatea de rezină de canabis. În timp ce inculpatul C.C.C., împreună cu celelalte persoane, au rămas în P.M., inculpatul B.G.V.

s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, întâlnire care a fost supravegheată în baza autorizației emisă de către Tribunalul Vaslui. Discuția dintre investigatorii sub acoperire și inculpatul B.G.V. a avut loc în autoturismul acestuia din urmă, cu care se deplasase în municipiul Iași, moment în care s-a efectuat și tranzacția cu drogurile de risc. Inițial, inculpatul B.G.V. a cerut suma de 8.000 lei pentru cantitatea de aproximativ 500 gr. rezină de canabis. În urma negocierilor, s-a stabilit un preț de 6.500 lei. Întrucât drogurile nu erau ale sale, inculpatul B.G.V. l-a contactat pe inculpatul C.C.C., prin intermediul postului telefonic folosit de B.M.M., căruia i-a spus că nu poate obține prețul cerut motivat de faptul că drogurile nu erau de calitate.

Relevantă este discuția avută în data de 10 octombrie 2012 între inculpatul B.G.V. și inculpatul C.C.C. „B.G.V.: Asta e uscată, marfa, vopseaua e uscată tare, înțelegi? Așa... mai mult de 60 nu. C.C.C.: 60? .. zii măcar 75... deci e mult prea puțin frate.” (vol. I, f. 217 dosar de urmărire penală). Deși la începutul urmăririi penale, inculpatul C.C.C. a declarat că a discutat despre vânzarea unor cauciucuri, ulterior a recunoscut că discuția avea ca obiect prețul de vânzare al drogurilor, fapt ce a fost confirmat atât de inculpatul B.G.V., cât și de învinuitul B.M.M. Astfel, i-a fost predată investigatorului sub acoperire cantitatea de 493,08 gr rezină de canabis, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2159506 din 11 octombrie 2012 efectuată de Laboratorul Central de Analiză al Drogurilor București.

Suma de bani rezultată din tranzacția cu droguri și anume suma de 6.500 lei, a fost primită de către inculpatul C.C.C.. Inculpatul B.G.V. a declarat „banii pe care i-a luat de la M., i-am dat toți lui C.C.C...” (f. 44 volum I dosar de urmărire penală). Întrucât inculpatul C.C.C. mai deținea la domiciliu încă o cantitate de aprox.500 gr. rezină de canabis, acesta a apelat din nou la inculpatul B.G.V. pentru a-i vinde drogurile. Astfel, la începutul lunii decembrie, acesta din urmă a preluat cantitatea de droguri de risc și, ulterior, l-a contactat din nou pe investigatorul sub acoperire căruia i-a propus să cumpere și restul cantității. În acest sens, dovadă sunt rapoartele întocmite de investigatorul sub acoperire care se coroborează cu discuțiile telefonice purtate de către inculpatul B.G.V.

S-a stabilit ca întâlnirea pentru a se efectua tranzacția de vânzare - cumpărare a drogurilor de risc să aibă loc tot în municipiul Iași, în ziua de 13 decembrie 2012. În ziua de 13 decembrie 2012, inculpatul B.G.V., fiind însoțit de prietena sa, C.A.E., s-au deplasat în municipiul Iași unde a avut loc întâlnirea cu investigatorul sub acoperire. Astfel cum declară inculpatul B.G.V., C.C.C. avea cunoștință despre faptul că, în ziua respectivă, urma să fie vândută și restul cantității de droguri pe care i-a dat-o anterior. În timp ce inculpatul B.G.V. îi preda investigatorului sub acoperire cantitatea de droguri, lucrătorii de poliție judiciară au procedat la prinderea și imobilizarea acestuia.

S-au ridicat un număr de 5 plăci de substanță solidă, o pungă cu substanță solidificată de culoare maro și două pachețele din plastic de culoare albă, în interiorul cărora se afla o substanță de culoare albă. Substanțele ridicate au fost supuse constatării tehnico - științifice și s-a constatat o cantitate de 426,5 de grame rezină de canabis și 1,7 gr. pulbere cocaină, substanțe ce fac parte din tabelul anexă nr. III și respectiv nr. II din Legea nr. 143/2000 (Raport de constatare tehnico științifică nr. 2588380 din 13 decembrie 2012). În legătură cu cantitatea de cocaină pe care i-a oferit-o investigatorului sub acoperire, inculpatul B.G.V. a declarat că i-a fost dată de C.F.L., cu ocazia unei deplasări în municipiul București.

Acesta din urmă a negat implicarea sa în traficul de droguri de risc, dar și în alte activități infracționale. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora „declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

La termenul de judecată din 6 martie 2013, inculpații B.G.V. și C.C.C. au recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au indicat că le cunosc și le însușesc. Instanța a coroborat astfel declarațiile inculpaților B.G.V. și C.C.C. din fața instanței de judecată, care au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, cu: - declarații inculpaților B.G.V. și C.C.C. din faza de urmărire penală (filele 43-55 volum I dosar de urmărire penală); - declarații martorilor C.A.E., B.M.M., P.O.A., C.C.C., I.M., G.A.M. (filele 70-85 volum I dosar de urmărire penală); - rapoartele întocmite de către investigatorul sub acoperire cu numele de cod M.M.

(filele 126-131; 134-148; 151; 154-171 volum I dosar de urmărire penală); - proces-verbal de ridicare de la investigatorul sub acoperire a drogurilor care au fost cumpărate in baza autorizației emisa de procuror (fila 101 volum I dosar de urmărire penală; fila 187 voi.

II dosar de urmărire penală); - rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 2159360 din 5 octombrie 2012, nr. 2159506 din 11 octombrie 2012 si nr. 2558380 din 13 decembrie 2012 întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române privind expertizarea drogurilor oferite și vândute de către inculpați (filele 89-100 volum I dosar de urmărire penală și filele 114-123 volum I dosar de urmărire penală); - procese-verbale întocmite cu ocazia interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și înregistrarea în mediul ambiental a discuțiilor efectuate de inculpați (filele 187-289 volum I dosar de urmărire penală; filele 1-4; 44-49; 74-114; 120-123 volum II dosar de urmărire penală); - procese-verbale întocmite cu ocazia percheziției domiciliare (fila 138 -151 volum II dosar de urmărire penală); - proces verbal de prindere în flagrant și planșe foto (filele 102-110 volum I dosar de urmărire penală); - proces-verbal în care s-au consemnat actele premergătoare (fila 184 volum II dosar de urmărire penală).

În drept, prima instanță a stabilit că faptele inculpatului B.G.V. de a oferi și pune în vânzare droguri de risc în mod repetat și droguri de mare risc întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Modalitățile care realizează conținutul elementului material al infracțiunilor comise de către inculpat au fost probate ca fiind oferirea și vânzarea de droguri de risc și droguri de mare risc, scopul infracțiunii urmărit de către inculpat fiind obținerea unor sume de bani.

Fapta inculpatului C.C.C. de a oferi și pune în vânzare droguri de risc, în mod repetat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Modalitățile care realizează conținutul elementului material al infracțiunilor comise de către inculpat au fost probate ca fiind oferirea și vânzarea de droguri de risc și droguri de mare risc, scopul infracțiunii urmărit de către inculpat fiind obținerea unor sume de bani. La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reduse conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. (închisoare de la 2 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi), împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele și contribuția concretă a fiecărui inculpat, perioada de timp destul de mare în care și-au desfășurat activitatea infracțională, forma continuată de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de risc, cantitatea destul de ridicată de droguri de risc. De asemenea, a reținut sub aspectul datelor personale că inculpatul B.G.V.

are vârsta de 23 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, iar inculpatul C.C.C., are vârsta de 25 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, inițial a avut o atitudine de negare a faptelor reținute în sarcina sa, însă pe parcursul urmăririi penale a recunoscut că a oferit și pus în vânzare o cantitate de aproximativ 1 (un) kilogram de droguri de risc, respectiv rezină de canabis. Tribunalul nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., reținând că lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate și că inculpații, aflați în puterea vârstei, în loc să încerce să-și asigure existența în mod onest, au decis să obțină câștiguri importante, prin săvârșirea de infracțiuni grave.

Totodată, a apreciat că nu poate reține comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, ca și circumstanță atenuantă judiciară, întrucât recunoașterii nu i se poate acorda o dublă valență juridică, iar inculpații au beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul a reținut însă în favoarea ambilor inculpați circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., constând în vârsta acestora, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul B.G.V. și cantitatea redusă de droguri de mare risc traficată (1,7 grame pulbere de cocaină - în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000).

Având în vedere gravitatea faptelor; atingerea adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală - sănătatea publică; amploarea și impactul social deosebit întâlnite în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc; faptul că, în mod evident, substanțele respective nu erau destinate consumului personal, ci comercializării - doar faptul ca drogurile au fost indisponibilizate de organele de politie împiedicând acest lucru, Tribunalul, constatând existența atât a unei cauze de agravare (forma continuată de săvârșire a infracțiunii), cât și a circumstanțelor atenuante, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen. raportat la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fără să coboare pedeapsa sub minimul special, redus conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Raportat acelorași argumente anterior expuse, Tribunalul a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi decât în regim de detenție, ceea ce reflectă, de asemenea, urmările socialmente periculoase ale faptelor comise de inculpați, asigurându-se totodată realizarea scopurilor preventiv-educativ și de constrângere ale pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen., fiind respectat și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.G.V.

și C.C.C., criticând-o, în esență, pentru netemeinice în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, precum și cu privire la modalitatea de executare a pedepselor, solicitând, prin reexaminarea tuturor circumstanțelor atenuante incidente în cauză, atât cu privire la faptele deduse judecății, cât și la persoana fiecăruia, reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare într-o formă neprivativă de libertate. Prin decizia penală nr. 70/2013 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpații B.G.V. și C.C.C. împotriva sentinței penale nr. 54 din 13 martie 2013 a Tribunalului Vaslui, pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând, reduce pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.G.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. la 3 ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele urmând ca inculpatul B.G.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului B.G.V. În temeiul art. 381 C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G.V. durata arestării preventive de la 13 martie 2013 la zi. Reduce pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. aplicată inculpatului C.C.C. la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului C.C.C.

În temeiul art. 381 C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C. durata arestării preventive de la 13 martie 2013 la zi. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Curtea a constatat următoarele: Din analiza întreg materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești asupra fondului, reevaluând probatoriul administrat, reține ca și situație de fapt baza factuală expusă de prima instanță, necontestată de către inculpații din prezenta cauză, fiind însușită în totalitate prin manifestarea expresă de voință a acestora, la primul termen de judecată, privind desfășurarea procesului potrivit procedurii simplificate reglementate de art. 320 1 C. proc.

pen., reține că: În vara anului 2012 inculpatul B.G.V. a oferit și pus în vânzare în mod repetat, droguri de risc, precum și droguri de mare risc, iar inculpatul C.C.C. a oferit și pus în vânzare droguri de risc, în mod repetat, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și expus, pe larg, în considerentele hotărârii primei instanțe. Referitor la individualizarea judiciară, reține că este realizată numai de instanța de judecată și prin ea se determină sancțiunea concretă pentru infracțiunea comisă, cu respectarea limitelor speciale (minime și maxime) prevăzute de lege și chiar cu depășirea acestor limite în cazul constatării cauzelor de agravare sau de atenuare.

Individualizarea este, în același timp, un proces care se adaptează prin menirea sa la realitățile sociale și juridice, la evoluția politicii penale, dar, mai ales, la felul în care sunt percepute anumite tipuri de infracțiuni la un moment istoric dat. În efectuarea operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii, conform art. 72 C. pen., trebuie să se aibă în vedere fapta comisă de infractor (gravitate, mod de săvârșire, urmări, etc.), dar și o evaluare a situației personale a infractorului în raport cu pericolul social al acestuia pentru ordinea publică (forma de vinovăție, antecedente, starea psiho - fizică, starea de pericol, etc.). Curtea reține că instanța de fond nu a făcut o apreciere justă a acestor criterii față de inculpați, în raport de conținutul concret al activității infracționale reținute în sarcina fiecăruia dintre aceștia și în raport, de asemenea, de persoana acestora.

Inculpații se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscuți cu antecedente, sunt cunoscuți ca o tineri cu un comportament civilizat, liniștit, fiind integrați din punct de vedere social și familial, care le asigură suportul moral și financiar necesar. Deși instanța de fond a apreciat aceste împrejurări ca având valența unor circumstanțe atenuante al căror efect a fost contracarat și de reținerea prevederilor art. 80 C. pen., a orientat pedepsele aplicate spre un cuantum mult prea ridicat. Astfel, Curtea apreciază că nu este necesară aplicarea unor pedepse atât de aspre ca cele stabilite de prima instanță, pentru ca acestea să-și atingă scopul de - reeducare, fiind eficientă în acest sens și o pedeapsă diminuată.

Este real că prima instanță a stabilit în mod corespunzător faptul că există infracțiunea și că fapta a fost săvârșită de inculpați cu vinovăție sub forma cerută de lege pentru a atrage răspunderea penală, și că, de asemenea sunt concurente atât circumstanțe atenuante cât și agravante, însă referitor la aspectele de natură a determina diminuarea acestei răspunderi, reținute și expuse în procesul de individualizare, Curtea le dă o valență mult mai mare în procesul de stabilire a sancțiunii, decât a făcut-o prima instanță.

De asemenea, Curtea observă discrepanța extrem de mare în ce privește reducerea operată de prima instanță pentru infracțiunile reținute în condițiile concursului de infracțiuni în sarcina inculpatului B.G.V., în sensul că pentru infracțiunea mai gravă din componența concursului - respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sancționată cu o pedeapsă cu limite, astfel cum au fost reduse ca urmare a incidenței dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., între 6 ani și 7 luni și 13 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea căreia instanța de fond a aplicat acestui inculpat o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, deci redusă cu peste 4 ani; în timp ce pentru infracțiunea mai puțin gravă (distincția aparține textului de încriminare, care stabilește sancțiuni diferite), respectiv săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sancționată cu o pedeapsă cu limite, astfel cum au fost reduse ca urmare a incidenței dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., între 2 ani și 10 ani închisoare, prima instanță a aplicat fiecăruia dintre inculpați câte o pedeapsă de 5 ani închisoare. În ce privește forma de executare, Curtea a constatat că, potrivit art. 52 C. pen.

„pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului ” . Infracțiunile deduse judecății nu pot fi ignorate în ce privește pericolul social concret, pericol relevat atât de consecințele ce se produc și se pot produce prin comiterea unor astfel de fapte, cât și de recrudescența pe care a cunoscut-o fenomenul traficului și consumului de droguri, în oricare dintre forme, și nu justifică, rezonabil, convingerea că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia” (în condițiile art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).

Lipsa antecedentelor penale a inculpaților, față de comportamentul antisocial adoptat, nu conduce la concluzia și convingerea că pentru realizarea funcțiilor pedepsei nu este necesară excluderea temporară din comunitate a inculpaților. Aceleași argumente exclud și posibilitatea aplicării modalității prevăzută de art. 86 1 C. pen., deoarece potrivit art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen., una din condiții se referă la „aprecierea instanței, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni”.

În final, instanța de apel a apreciat că toate argumentele expuse nu pot conduce la concluzia că pentru reeducarea inculpaților și înlăturarea riscului comportamentului infracțional este suficient faptul pronunțării condamnării, avertismentul conferit astfel fiind neîndestulător în contracararea riscurilor expuse, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpaților de acordare a beneficiului suspendării executării pedepsei, indiferent de forma de suspendare dispusă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.G.V. și C.C.C., precizând că vor depune motivele printr-un memoriu separat, după motivarea deciziei penale. Ulterior, în data de 17 iunie 2013, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, inculpatul B.G.V.

a depus la dosar o cerere de revocare a acestei măsuri, în care invocă nelegalitatea probelor susținând că a fost instigat la comiterea faptei de către investigatorul sub acoperire, arătând de asemenea că nu au fost depuse la dosar transcrierile tuturor interceptărilor și înregistrărilor audio-video efectuate în cauză (fila 18). Motivele de recurs au fost depuse la primul termen stabilit pentru soluționarea recursului, respectiv 16 septembrie 2013, criticile fiind încadrate în cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. - referitor la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, susținându-se că inculpatul B.G.V. a fost cel care a ajutat la identificarea altor persoane ce au săvârșit infracțiuni legate de droguri, respectiv cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc.

pen. - pe motiv că, fiind sfătuit de apărătorii aleși, a solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., omițându-se astfel constatarea inadmisibilității probelor datorită instigării comisă de către investigatorul sub acoperire. În consecință, recurentul B.G.V. a solicitat, în principal, casarea sentinței și deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru aplicarea procedurii obișnuite și administrarea întregului probatoriu, iar în subsidiar, casarea celor două hotărâri și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, modificarea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr., 143/2000 și stabilirea unei pedepse orientată către minimul special cu suspendarea condiționată a acesteia (fil.40).

Cu ocazia dezbaterilor, unul dintre apărătorii aleși ai recurentului inculpat a invocat și cazul de casare prev. de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Inculpatul C.C.C. nu a depus motive de recurs și, în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales a invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea circumstanțelor atenuante conform art. 74 - 76 C. pen., față de lipsa antecedentelor penale și situația familială și, pe cale de consecință, stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea art. 86 1 C. pen. Cu ocazia soluționării recursurilor, inculpatul B.G.V.

a solicitat efectuarea unei adrese către Parchet în vederea aplicării dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Instanța de recurs a respins cererea, constatând că relațiile solicitate nu sunt concludente și utile, având în vedere că recurentul a invocat aspecte care vizează chiar cauza de față și nu formularea unui denunț într-o altă cauză. Mai precis, recurentul a susținut că prin declarațiile date în prezenta cauză a furnizat relații care au determinat identificarea altor persoane care au comis infracțiuni legate de droguri, fiind vorba despre numiții C.L. și I.G.R., pentru care s-au făcut verificări chiar în cauza de față și s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală, prin același rechizitoriu prin care inculpatul B.G.V.

a fost trimis în judecată. Drept urmare, instanța de recurs a apreciat că susținerile recurentului pot fi verificate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, nefiind necesară efectuarea unei adrese către Parchet. De asemenea, recurentul B.G.V. a solicitat efectuarea unei adrese către Parchet pentru a înainta toate transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental efectuate în cauză, susținând că dosarul de urmărire penală nu conține toate probele administrate, aspect ce rezultă chiar din mențiunile cu privire la numărul filelor acestui dosar. Cererea a fost respinsă, instanța de recurs considerând că efectuarea acestei adrese nu este necesară pentru justa soluționare a cauzei.

Astfel, se constată că dosarul de urmărire penală este compus din 2 volume: vol. I ce conține 293 de file și vol. II ce conține 262 de file. Este de adevărat că vol. I are o mențiune pe copertă în sensul că „dosarul conține 449 de file ” , însă în mod evident este vorba despre o eroare materială datorată modului în care dosarul a fost pregătit pentru a fi înaintat instanței de judecată după întocmirea rechizitoriului și renumerotării filelor pe care le conținea. În acest sens, se constată că filele din vol. I sunt numerotare cursiv, ultimele fiind 291-293, reprezentând procesele verbale din 21 ianuarie 2013, de prezentare a materialului de urmărire penală pentru inculpații B.G.V. și C.C.C. iar rechizitoriul a fost întocmit la scurt timp, respectiv 25 ianuarie 2013, fără ca în acest interval să se mai fi efectuat alte acte de urmărire penală.

Pe de altă parte, se constată, așa cum reiese din adresa de înaintare a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive înregistrată la Tribunalul Vaslui în data de 7 ianuarie 2013 (Dosar nr. 90/89/2013), că la acel moment, dosarul de urmărire penală conținea un singur volum, de 449 file. În mod evident și din eroare, cu ocazia constituirii celor două volume și renumerotării, s-a făcut mențiunea greșită în sensul că volumul I conține 449 de file (cum era inițial), în loc de 293 de file (după formarea celor două volume). Conținutul dosarului de urmărire penală este confirmat și prin adresa de înaintare întocmită de Parchet cu ocazia sesizării Tribunalului Iași cu rechizitoriul, adresă în care se precizează în mod expres că se înaintează două volume de urmărire penală: vol. I având 293 de file și vol. II având 262 de file, acesta fiind dosarul asumat de către Parchet și avut în vedere de către instanțe la soluționarea cauzei.

Nu în ultimul rând, trebuie precizat că nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței de fond sau a instanței de apel, inculpatul B.G.V. nu a contestat conținutul dosarului de urmărire penală, mai mult, în fața primei instanțe a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Examinând cauza în temeiul art. 385 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Prioritar, având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 30 aprilie 2013, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Potrivit art. art. 385 10 alin. (1), (2) și (2 1 ) C. proc.

pen., recursul trebuie motivat cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen, sub sancțiunea luării în considerare doar a cazurilor de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu. 1). În ce-l privește pe inculpatul B.G.V., deși motivele de recurs au fost depuse în data de 16 septembrie 2013, la primul termen de judecată, Înalta Curte va examina criticile de nelegalitate referitoare la greșita soluționare a cauzei prin aplicarea procedurii simplificate, fără examinarea valabilității probelor în legătură cu instigarea sau provocarea inculpatului de către investigatorul sub acoperire, cât și criticile referitoare la soluționarea cauzei în lipsa tuturor mijloacelor de probă administrate, deoarece, așa cum s-a arătat, inculpatul B.G.V.

a formulat aceste critici încă din data de 17 iunie 2013, cu respectarea termenului prev. de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ulterior, aceste critici au fost încadrate în cazul prev. art. 385 pct. 17 C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestui caz de casare, deoarece se circumscriu sintagmei „hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii ” . Solicitând rejudecarea cauzei potrivit procedurii obișnuite, recurentul a contestat în primul rând legalitatea aplicării procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată. Așa cum rezultă din declarația inculpatului și din încheierea de ședință din 6 martie 2013 (fila 59 și 80 dosar primă instanță), inculpatul B.G.V.

a susținut că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește. Inculpatul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a aplicării procedurii simplificate sau de viciere a consimțământului, iar instanța de recurs constată că manifestarea sa de voință este valabil exprimată, neexistând nici un motiv pentru a considera că inculpatul a dat respectiva declarație în necunoștință de cauză, cu atât mai mult cu cât a fost asistat de trei apărători aleși.

Pe de altă parte, inculpatul a avut deplină cunoștință de acuzația penală și de conținutul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, căci, așa cum rezultă din procesele verbale din 21 ianuarie 2013, i-a fost prezentat acest material în prezența apărătorilor aleși și nu a formulat obiecțiuni (fila 291-293 vol. I d.u.p.) iar ulterior, la termenul din 30 ianuarie 2013, i s-a înmânat copie de pe rechizitoriu (fila 15 dosar primă instanță). Trebuie amintit că inculpatul nu a contestat aplicarea procedurii simplificate și nici conținutul dosarului de urmărire penală decât în fața instanței de recurs, sentința fiind apelată numai sub aspectul individualizării pedepsei și modului de executare, cu toate că, atât cu ocazia declarării apelului cât și la soluționarea acestei căi de atac, inculpatul B.G.V.

a beneficiat de asistența unor apărători aleși. Drept urmare, neexistând motive de a constata că manifestarea expresă de voință a inculpatului în sensul solicitării aplicării procedurii simplificate a fost viciată, acesta nu mai are posibilitatea de reveni asupra declarației de recunoaștere a faptelor, cu consecința desfășurării judecății potrivit procedurii obișnuite, căci manifestarea sa de voință valabil exprimată are caracter irevocabil.

Pornind de la această premisă și având în vedere că, potrivit dispozițiilor ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale ordinară de atac, instanța de recurs nu are posibilitatea de a modifica situația de fapt stabilită de prima instanță și de către instanța de apel și nici posibilitatea de a reevalua probele administrate cu consecința stabilirii unei alte situații decât cea avută în vedere de cele două instanțe, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut faptele reținute în actul de sesizare, înalta Curte constată că este nefondată și critica referitoare la comiterea faptelor în stare de provocare. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor chiar din cursul urmăririi penale, fiind asistat de apărători aleși, fără să invoce provocarea sau instigarea din partea investigatorului sub acoperire.

Au fost respectate toate garanțiile pentru asigurarea dreptului la apărare, iar declarațiile de recunoaștere au fost date de către inculpat în deplină cunoștință de cauză. Pe de altă parte, se constată că instanța de fond a soluționat cauza pe baza materialului probator înaintat de Parchet, fără să-și întemeieze soluția de condamnare pe mijloace de probă care nu se regăsesc la dosar. Așa cum s-a reținut în actul de sesizare și potrivit situației de fapt stabilită de instanța de fond, care a luat în considerare nu doar declarațiile de recunoaștere ale inculpatului B.G.V., ci și declarațiile coinculpatului C.C.C. coroborate cu declarațiile martorilor C.A.E. și B.M.M. (situație de fapt nemodificată de instanța de apel), inculpatul B.G.V.

a luat hotărârea de a comite infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față, fără să fie provocat de investigatorul sub acoperire M.M., direct sau prin intermediari. Apărarea a invocat lipsa transcrierii convorbirilor interceptate din perioada iunie - iulie 2012, când un anume Ion Negoescu a făcut numeroase demersuri pentru ca inculpatul să-l cunoască pe investigator. În primul rând, se constată că autorizația de interceptare a fost dată de judecător începând cu data de 20 iulie 2012 (fila 175 vol. I d.u.p.), nu și pentru luna iunie și pentru toată luna iulie 2012, iar primele interceptări sunt din 30 iulie 2012. În al doilea rând, chiar adevărată fiind, insistența unei anumite persoane în legătură cu prezentarea investigatorului sub acoperire nu dovedește provocarea.

Dimpotrivă, din actele dosarului reiese că ancheta a fost declanșată din oficiu în data de 21 iunie 2012 și nu a vizat traficul de droguri, ci traficul de arme (ca urmare a informațiilor referitoare la faptul că B.G.V. desfășoară astfel de activități). Abia ulterior, după circa 3 luni, după ce în perioada iulie-august 2012, B.G.V. și investigatorul sub acoperire au avut mai multe convorbiri și întâlniri, respectiv în data de 28 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, inculpatul B.G.V. a fost cel care l-a sunat pe investigator și i-a solicitat să se întâlnească în data de 1 octombrie 2012 la Mall-ul din Iași, unde i-a propus să-i vândă o cantitate de droguri. Trebuie precizat că din declarațiile de recunoaștere ale inculpatu