ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2919/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2919/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința

penala nr. 54 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-au

dispus următoarele:

1.

Condamnă pe inculpatul B.G.V., porecla D., la următoarele pedepse:

-

5 (cinci) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin

Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen.

-

2 (doi) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004

raportat la art. 65 alin. (2), 3 C. pen., aplică inculpatului B.G.V. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, potrivit art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen.

În

baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004

raportat la art. 65 alin. (2), 3 C. pen., aplică inculpatului B.G.V. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 (un) an, potrivit art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C.

pen., contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul B.G.V.

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani de închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În

baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului B.G.V. exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

durata executării pedepsei.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive și

starea de arest preventiv a inculpatului B.G.V.

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G.V.

durata prevenției de la 13 decembrie 2012 la zi.

2.

Condamnă pe inculpatul C.C.C., la pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004

raportat la art. 65 alin. (2), (3) C. pen., aplică inculpatului C.C.C. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, potrivit art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului C.C.C. exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

durata executării pedepsei.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive și

starea de arest preventiv a inculpatului C.C.C..

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

C.C.C. durata prevenției de la 13 decembrie 2012 la zi.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscă de la inculpatul C.C.C. un

cântar de mici dimensiuni cu inscripția „digital scale”, serie X, bun ridicat

de la acest inculpat cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13

decembrie 2012, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui și

înregistrat la poziția nr. 45/2013 din Registrul de corpuri delicte al

Tribunalului Vaslui.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143 /2000, modificată prin Legea nr. 522/2004,

confiscă de la inculpatul B.G.V. cantitatea de 1,7 grame drog de mare risc -

pulbere de cocaină, depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori

din cadrul I.G.P.R. București.

Dispune

distrugerea drogurilor și păstrarea de contraprobă, conform art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143 /2000, modificată prin Legea nr. 522/2004,

confiscă de la inculpații B.G.V. și C.C.C. cantitatea de 926,5 grame drog de

risc - rezină de canabis, depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și

Precursori din cadrul I.G.P.R. București.

Dispune

distrugerea drogurilor și păstrarea de contraprobă, conform art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004

raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul C.C.C.

sumele de 550 euro - consemnată la B.C.R. - Sucursala Vaslui, cu Ordinul de

încasare nr. X din data de 01 martie 2013 și 700 lei - consemnată la Trezoreria

municipiului Vaslui, cu chitanța X din data de 21 ianuarie 2013, sume dobândite

din valorificarea drogurilor, ridicate de la acest inculpat cu ocazia

percheziției domiciliare din data de 13 decembrie 2012, evidențiate la poziția nr.

21 în Registrul de valori al Tribunalului Vaslui.

Menține

cu privire la aceste sume de bani măsura sechestrului asigurător instituită

prin Ordonanța nr. 39/D/P/2012 din 14 decembrie 2012 a Ministerului Public -

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial Vaslui, astfel cum a fost menținută prin Ordonanța nr. 39/D/P/2012

din 11 ianuarie 2013 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui.

În

baza art. 91

3

alin. (7) C. proc. pen., dispune arhivarea, în

condițiile prezentului articol, la rămânerea definitivă a hotărârii, a 1 (un)

CD. cu nr. 29/1/2013.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din

Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea

de probe biologice de la inculpații B.G.V. și C.C.C. în vederea introducerii

profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând

ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informați fiecare

dintre inculpați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru

obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a

profilului genetic.

În

baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, dispune comunicarea către Agenția

Națională Antidrog a unei copii a prezentei hotărâri, la rămânerea sa definitivă.

În

baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe

inculpatul C.C.C. la plata sumei de 17.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate de către stat (în care este inclusă și suma de 6.500 lei reprezentând

suma de bani folosită la cumpărarea cantității de 493,08 de grame rezină de

canabis care provine din fondul special al D.I.I.C.O.T., sumă nerecuperată),

din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în

faza de urmărire penală va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului

Justiției.

În

baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe

inculpatul B.G.V. la plata sumei de 10.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate de către stat.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpații au fost

trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 39/D/P/2012

din 25 ianuarie 2013 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui:

-

B.G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de droguri de risc și trafic

de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, modificată prin Legea 522/2004, toate cu aplic art. 33 lit. a) C.

pen., și

-

C.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic art. 41 alin. (2) C.

pen.

Totodată,

s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.

c) și d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală față de:

-

B.G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003, de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și de art. 271 din Legea nr. 86/2006;

-

B.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004;

-

C.F.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și contrabandă

calificată, trafic de droguri de mare risc, fapte prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003, art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată;

-

C.A.E. pentru săvârșirea infracțiuni de complicitate la trafic de droguri de

risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată;

-

I.G.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și contrabandă

calificată, fapte prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 279 alin. (3) lit.

a) C. pen., art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.;

-

T.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și

introducere în țară de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1), art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

S-a

dispus, de asemenea, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea

identificării autorilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de introducere în

țară de droguri de risc, faptă prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată.

În

fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, în sarcina

inculpatului B.G.V. că a oferit și pus în vânzare droguri de risc, în mod

repetat, și droguri de mare risc, iar în sarcina inculpatului C.C.C. că a

oferit și pus în vânzare droguri de risc, în mod repetat.

La

termenul de judecată din 6 martie 2013, instanța a adus la cunoștință

inculpaților B.G.V. și C.C.C. modificările aduse Codului de procedură penală

prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, respectiv introducerea art. 320

1

C. proc. pen. privind

procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.

În

aceeași ședință publică, inculpații B.G.V. și C.C.C. au fost audiați, conform

dispozițiilor art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., indicând faptul că

recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că

solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală pe care le cunosc și le însușesc și că doresc doar încuviințarea probei

cu înscrisuri în circumstanțiere (filele 59-60 dosar instanță).

În

cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere, apărătorii inculpatului B.G.V.

au depus caracterizări și înscrisuri (filele 61-79).

La

solicitarea instanței, conform dispozițiilor art. 330 C. proc. pen., au fost

atașate: fișele de cazier judiciar ale inculpaților B.G.V. (fila 41), C.C.C.

(fila 43).

Analizând

probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, Tribunalul

reține următoarea situație de fapt:

La

data de 21 iunie 2012, procurorul din cadrul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial

Vaslui s-a sesizat, din oficiu, despre faptul că inculpatul B.G.V. caută un

cumpărător pentru o cantitate de arme de foc, care ar fi fost introduse în

România, în mod nelegal, dar și pentru o cantitate de droguri de risc.

S-a

stabilit, ulterior, în cadrul actelor premergătoare, că inculpatul B.G.V. era

în legătură cu numiții C.F.L. și I.G.R., ambii din municipiul București.

Prin

Ordonanța procurorului din data de 16 iulie 2012, s-a dispus introducerea în

cauză a unui investigator sub acoperire, sub numele de cod M.M., în vederea

strângerii de date privind existența infracțiunilor și pentru identificarea

membrilor grupării, stabilirea modalităților în care se realizează operațiunile

de vânzare a armelor de foc și a muniției aferente.

Astfel,

în baza autorizației procurorului, investigatorul sub acoperire a fost

contactat, la data de 16 iulie 2012, de către inculpatul B.G.V., zis D., care

i-a propus o întâlnire. În acest sens, la data de 16 iulie 2012, inculpatul B.G.V.

a trimis un mesaj investigatorului sub acoperire iar, după discuția pe care au

avut-o, au stabilit ulterior o întâlnire (Rapoartele întocmite de către

investigatorul sub acoperire din 16 iulie 2012, 27 iulie 2012 și 20 august

2012).

În

cadrul discuțiilor avute cu investigatorul sub acoperire, inculpatul B.G.V. i-a

relatat că are legături în municipiul București, care pot procura arme de foc,

dar și o cantitate de droguri.

Tot

la propunerea inculpatului, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu acesta

în ziua de 01 octombrie 2012, întâlnire care a avut loc în municipiul Iași,

dată la care acesta a primit o cantitate de 0,62 gr. rezină de canabis, drog de

risc, pentru a testa calitatea drogului.

Inculpatul

B.G.V. i-a relatat investigatorului sub acoperire că deține o cantitate mai

mare de droguri de risc, și anume 1 (un) kilogram rezină de canabis, pe care

dorește să o pună în vânzare cu suma de 20.000 lei (Raport întocmit de

investigatorul sub acoperire din data de 02 octombrie 2012).

Această

situație este dovedită și de procesul-verbal întocmit cu ocazia redării

discuțiilor avute în mediul ambiental de către cei doi, în data de 2 octombrie

2012:

„M.M.:

Așa, hașiș îi bun.

B.G.V.:

îl vrei? îl am.. 1 kilogram.. în jur la 5.000” (vol. I, fila 243 dosar de

urmărire penală).

Astfel

cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2159360 din 05

octombrie 2012, substanța oferită de către inculpatul B.G.V. investigatorului

sub acoperire este rezină de canabis, care face parte din tabelul nr. III,

anexă la Legea nr. 143/2000.

Inculpatul

B.G.V. a declarat că drogurile proveneau de la inculpatul C.C.C., care deținea

la domiciliu o cantitate de aprox. 1 (un) kg. rezină de canabis. Inculpatul C.C.C.

i-a propus, în vara anului 2012, lui B.G.V., să îi vândă o cantitate de droguri

de risc.

Despre

propunere cunoștea și numita C.A.E., prietena inculpatului B.G.V., care a

declarat „…la sfârșitul lunii septembrie, C.C.C. i-a propus lui B.G.V.. să-l

ajută să vândă o cantitate de aprox. 1 kg de plastilină … mi-am dat seama că

este vorba de droguri…” (fila 70 volum I dosar de urmărire penală).

Ca

urmare a faptului că inculpatul B.G.V. nu avea un loc de muncă și avea nevoie

de bani, a acceptat să fie intermediar în vânzarea drogurilor deținute de

inculpatul C.C.C., deoarece i se promisese o cotă parte din suma de bani ce

urma a fi primită ca urmare a tranzacției.

Astfel,

inculpatul B.G.V. ia legătura cu investigatorul sub acoperire și stabilesc o

întâlnire în ziua de 10 octombrie 2012, în municipiul Iași, pentru a-i vinde o

cantitate de aproximativ 500 gr. rezină de canabis. În ziua stabilită pentru

întâlnire, inculpatul B.G.V., împreună cu inculpatul C.C.C., C.A.E. și B.M.M.

au plecat în municipiul Iași, având asupra lor cantitatea de rezină de canabis.

În

timp ce inculpatul C.C.C., împreună cu celelalte persoane, au rămas în P.M.,

inculpatul B.G.V. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, întâlnire care

a fost supravegheată în baza autorizației emisă de către Tribunalul Vaslui.

Discuția

dintre investigatorii sub acoperire și inculpatul B.G.V. a avut loc în

autoturismul acestuia din urmă, cu care se deplasase în municipiul Iași, moment

în care s-a efectuat și tranzacția cu drogurile de risc.

Inițial,

inculpatul B.G.V. a cerut suma de 8.000 lei pentru cantitatea de aproximativ

500 gr. rezină de canabis. În urma negocierilor, s-a stabilit un preț de 6.500

lei. Întrucât drogurile nu erau ale sale, inculpatul B.G.V. l-a contactat pe

inculpatul C.C.C., prin intermediul postului telefonic folosit de B.M.M.,

căruia i-a spus că nu poate obține prețul cerut motivat de faptul că drogurile

nu erau de calitate.

Relevantă

este discuția avută în data de 10 octombrie 2012 între inculpatul B.G.V. și

inculpatul C.C.C.

„B.G.V.:

Asta e uscată, marfa, vopseaua e uscată tare, înțelegi? Așa... mai mult de 60

nu.

C.C.C.:

60? .. zii măcar 75... deci e mult prea puțin frate.” (vol. I, f. 217 dosar de

urmărire penală).

Deși

la începutul urmăririi penale, inculpatul C.C.C. a declarat că a discutat

despre vânzarea unor cauciucuri, ulterior a recunoscut că discuția avea ca

obiect prețul de vânzare al drogurilor, fapt ce a fost confirmat atât de

inculpatul B.G.V., cât și de învinuitul B.M.M.

Astfel,

i-a fost predată investigatorului sub acoperire cantitatea de 493,08 gr rezină

de canabis, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr.

2159506 din 11 octombrie 2012 efectuată de Laboratorul Central de Analiză al

Drogurilor București.

Suma

de bani rezultată din tranzacția cu droguri și anume suma de 6.500 lei, a fost

primită de către inculpatul C.C.C.. Inculpatul B.G.V. a declarat „banii pe care

i-a luat de la M., i-am dat toți lui C.C.C...” (f. 44 volum I dosar de urmărire

penală).

Întrucât

inculpatul C.C.C. mai deținea la domiciliu încă o cantitate de aprox.500 gr.

rezină de canabis, acesta a apelat din nou la inculpatul B.G.V. pentru a-i

vinde drogurile.

Astfel,

la începutul lunii decembrie, acesta din urmă a preluat cantitatea de droguri

de risc și, ulterior, l-a contactat din nou pe investigatorul sub acoperire

căruia i-a propus să cumpere și restul cantității. În acest sens, dovadă sunt

rapoartele întocmite de investigatorul sub acoperire care se coroborează cu

discuțiile telefonice purtate de către inculpatul B.G.V.

S-a

stabilit ca întâlnirea pentru a se efectua tranzacția de vânzare - cumpărare a

drogurilor de risc să aibă loc tot în municipiul Iași, în ziua de 13 decembrie

2012.

În

ziua de 13 decembrie 2012, inculpatul B.G.V., fiind însoțit de prietena sa,

C.A.E., s-au deplasat în municipiul Iași unde a avut loc întâlnirea cu

investigatorul sub acoperire.

Astfel

cum declară inculpatul B.G.V., C.C.C. avea cunoștință despre faptul că, în ziua

respectivă, urma să fie vândută și restul cantității de droguri pe care i-a

dat-o anterior.

În

timp ce inculpatul B.G.V. îi preda investigatorului sub acoperire cantitatea de

droguri, lucrătorii de poliție judiciară au procedat la prinderea și

imobilizarea acestuia.

S-au

ridicat un număr de 5 plăci de substanță solidă, o pungă cu substanță

solidificată de culoare maro și două pachețele din plastic de culoare albă, în

interiorul cărora se afla o substanță de culoare albă.

Substanțele

ridicate au fost supuse constatării tehnico - științifice și s-a constatat o

cantitate de 426,5 de grame rezină de canabis și 1,7 gr. pulbere cocaină,

substanțe ce fac parte din tabelul anexă nr. III și respectiv nr. II din Legea

nr. 143/2000 (Raport de constatare tehnico științifică nr. 2588380 din 13

decembrie 2012).

În

legătură cu cantitatea de cocaină pe care i-a oferit-o investigatorului sub

acoperire, inculpatul B.G.V. a declarat că i-a fost dată de C.F.L., cu ocazia

unei deplasări în municipiul București. Acesta din urmă a negat implicarea sa

în traficul de droguri de risc, dar și în alte activități infracționale.

Pentru

a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63

C. proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită.

Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța

de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării

adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora

„declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la

aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

La

termenul de judecată din 6 martie 2013, inculpații B.G.V. și C.C.C. au

recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și

au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, pe care au indicat că le cunosc și le însușesc.

Instanța

a coroborat astfel declarațiile inculpaților B.G.V. și C.C.C. din fața

instanței de judecată, care au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au

fost reținute în actul de sesizare a instanței, cu:

-

declarații inculpaților B.G.V. și C.C.C. din faza de urmărire penală (filele 43-55

volum I dosar de urmărire penală);

-

declarații martorilor C.A.E., B.M.M., P.O.A., C.C.C., I.M., G.A.M. (filele

70-85 volum I dosar de urmărire penală);

-

rapoartele întocmite de către investigatorul sub acoperire cu numele de cod

M.M. (filele 126-131; 134-148; 151; 154-171 volum I dosar de urmărire penală);

-

proces-verbal de ridicare de la investigatorul sub acoperire a drogurilor care

au fost cumpărate in baza autorizației emisa de procuror (fila 101 volum I

dosar de urmărire penală; fila 187 voi. II dosar de urmărire penală);

-

rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 2159360 din 5 octombrie 2012, nr.

2159506 din 11 octombrie 2012 si nr. 2558380 din 13 decembrie 2012 întocmite de

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române privind expertizarea drogurilor

oferite și vândute de către inculpați (filele 89-100 volum I dosar de urmărire

penală și filele 114-123 volum I dosar de urmărire penală);

-

procese-verbale întocmite cu ocazia interceptării și înregistrării

convorbirilor telefonice și înregistrarea în mediul ambiental a discuțiilor

efectuate de inculpați (filele 187-289 volum I dosar de urmărire penală; filele

1-4; 44-49; 74-114; 120-123 volum II dosar de urmărire penală);

-

procese-verbale întocmite cu ocazia percheziției domiciliare (fila 138 -151

volum II dosar de urmărire penală);

-

proces verbal de prindere în flagrant și planșe foto (filele 102-110 volum I

dosar de urmărire penală);

-

proces-verbal în care s-au consemnat actele premergătoare (fila 184 volum II

dosar de urmărire penală).

În

drept, prima instanță a stabilit că faptele inculpatului B.G.V. de a oferi și

pune în vânzare droguri de risc în mod repetat și droguri de mare risc

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de

risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin.

(2) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. Modalitățile care realizează conținutul elementului material al

infracțiunilor comise de către inculpat au fost probate ca fiind oferirea și

vânzarea de droguri de risc și droguri de mare risc, scopul infracțiunii

urmărit de către inculpat fiind obținerea unor sume de bani.

Fapta

inculpatului C.C.C. de a oferi și pune în vânzare droguri de risc, în mod

repetat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Modalitățile care realizează conținutul

elementului material al infracțiunilor comise de către inculpat au fost probate

ca fiind oferirea și vânzarea de droguri de risc și droguri de mare risc,

scopul infracțiunii urmărit de către inculpat fiind obținerea unor sume de

bani.

La

individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere limitele

pedepsei prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reduse conform art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. (închisoare de la 2 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi,

respectiv închisoare de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 8 luni și interzicerea

unor drepturi), împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele și

contribuția concretă a fiecărui inculpat, perioada de timp destul de mare în

care și-au desfășurat activitatea infracțională, forma continuată de săvârșire

a infracțiunii de trafic de droguri de risc, cantitatea destul de ridicată de

droguri de risc.

De

asemenea, a reținut sub aspectul datelor personale că inculpatul B.G.V. are

vârsta de 23 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut faptele

reținute în sarcina sa, iar inculpatul C.C.C., are vârsta de 25 ani, nu este

cunoscut cu antecedente penale, inițial a avut o atitudine de negare a faptelor

reținute în sarcina sa, însă pe parcursul urmăririi penale a recunoscut că a

oferit și pus în vânzare o cantitate de aproximativ 1 (un) kilogram de droguri

de risc, respectiv rezină de canabis.

Tribunalul

nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., reținând

că lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate și că

inculpații, aflați în puterea vârstei, în loc să încerce să-și asigure

existența în mod onest, au decis să obțină câștiguri importante, prin

săvârșirea de infracțiuni grave.

Totodată,

a apreciat că nu poate reține comportarea sinceră în cursul procesului,

constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a

instanței, ca și circumstanță atenuantă judiciară, întrucât recunoașterii nu i

se poate acorda o dublă valență juridică, iar inculpații au beneficiat de

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Tribunalul

a reținut însă în favoarea ambilor inculpați circumstanța atenuantă judiciară

prevăzută de dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., constând în vârsta

acestora, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul B.G.V. și cantitatea redusă

de droguri de mare risc traficată (1,7 grame pulbere de cocaină - în ceea ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000).

Având

în vedere gravitatea faptelor; atingerea adusă uneia dintre cele mai importante

valori ocrotite de legea penală - sănătatea publică; amploarea și impactul social

deosebit întâlnite în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare

risc; faptul că, în mod evident, substanțele respective nu erau destinate

consumului personal, ci comercializării - doar faptul ca drogurile au fost

indisponibilizate de organele de politie împiedicând acest lucru, Tribunalul,

constatând existența atât a unei cauze de agravare (forma continuată de

săvârșire a infracțiunii), cât și a circumstanțelor atenuante, a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen. raportat la infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fără să coboare pedeapsa sub

minimul special, redus conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

Raportat

acelorași argumente anterior expuse, Tribunalul a apreciat că modalitatea de

executare a pedepsei nu poate fi decât în regim de detenție, ceea ce reflectă,

de asemenea, urmările socialmente periculoase ale faptelor comise de inculpați,

asigurându-se totodată realizarea scopurilor preventiv-educativ și de

constrângere ale pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen., fiind respectat

și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și

datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de

altă parte.

În

termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.G.V. și C.C.C.,

criticând-o, în esență, pentru netemeinice în ce privește cuantumul pedepsei

aplicate, precum și cu privire la modalitatea de executare a pedepselor,

solicitând, prin reexaminarea tuturor circumstanțelor atenuante incidente în

cauză, atât cu privire la faptele deduse judecății, cât și la persoana

fiecăruia, reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare într-o

formă neprivativă de libertate.

Prin

decizia penală nr. 70/2013 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile

declarate de inculpații B.G.V. și C.C.C. împotriva sentinței penale nr. 54 din

13 martie 2013 a Tribunalului Vaslui, pe care o desființează, în parte, în

latură penală.

Rejudecând,

reduce pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.G.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 80 alin. (2) C. pen. la 3 ani și 6 (șase) luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C.

pen., contopește pedepsele urmând ca inculpatul B.G.V. să execute pedeapsa cea

mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive a

inculpatului B.G.V. În temeiul art. 381 C. proc. pen., deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului B.G.V. durata arestării preventive de la 13 martie 2013

la zi.

Reduce

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată prin legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin.

(2) C. pen. aplicată inculpatului C.C.C. la 3 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive a

inculpatului C.C.C.

În

temeiul art. 381 C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C.

durata arestării preventive de la 13 martie 2013 la zi.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Curtea

a constatat următoarele:

Din

analiza întreg materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și

al cercetării judecătorești asupra fondului, reevaluând probatoriul

administrat, reține ca și situație de fapt baza factuală expusă de prima

instanță, necontestată de către inculpații din prezenta cauză, fiind însușită

în totalitate prin manifestarea expresă de voință a acestora, la primul termen

de judecată, privind desfășurarea procesului potrivit procedurii simplificate

reglementate de art. 320

1

C. proc. pen., reține că:

În

vara anului 2012 inculpatul B.G.V. a oferit și pus în vânzare în mod repetat,

droguri de risc, precum și droguri de mare risc, iar inculpatul C.C.C. a oferit

și pus în vânzare droguri de risc, în mod repetat, astfel cum rezultă din

probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și expus, pe larg, în

considerentele hotărârii primei instanțe.

Referitor

la individualizarea judiciară, reține că este realizată numai de instanța de

judecată și prin ea se determină sancțiunea concretă pentru infracțiunea

comisă, cu respectarea limitelor speciale (minime și maxime) prevăzute de lege

și chiar cu depășirea acestor limite în cazul constatării cauzelor de agravare

sau de atenuare. Individualizarea este, în același timp, un proces care se

adaptează prin menirea sa la realitățile sociale și juridice, la evoluția politicii

penale, dar, mai ales, la felul în care sunt percepute anumite tipuri de

infracțiuni la un moment istoric dat.

În

efectuarea operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii, conform art. 72

C. pen., trebuie să se aibă în vedere fapta comisă de infractor (gravitate, mod

de săvârșire, urmări, etc.), dar și o evaluare a situației personale a

infractorului în raport cu pericolul social al acestuia pentru ordinea publică

(forma de vinovăție, antecedente, starea psiho - fizică, starea de pericol, etc.).

Curtea

reține că instanța de fond nu a făcut o apreciere justă a acestor criterii față

de inculpați, în raport de conținutul concret al activității infracționale

reținute în sarcina fiecăruia dintre aceștia și în raport, de asemenea, de

persoana acestora.

Inculpații

se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscuți cu antecedente,

sunt cunoscuți ca o tineri cu un comportament civilizat, liniștit, fiind

integrați din punct de vedere social și familial, care le asigură suportul

moral și financiar necesar.

Deși

instanța de fond a apreciat aceste împrejurări ca având valența unor

circumstanțe atenuante al căror efect a fost contracarat și de reținerea

prevederilor art. 80 C. pen., a orientat pedepsele aplicate spre un cuantum

mult prea ridicat.

Astfel,

Curtea apreciază că nu este necesară aplicarea unor pedepse atât de aspre ca

cele stabilite de prima instanță, pentru ca acestea să-și atingă scopul de - reeducare,

fiind eficientă în acest sens și o pedeapsă diminuată.

Este

real că prima instanță a stabilit în mod corespunzător faptul că există

infracțiunea și că fapta a fost săvârșită de inculpați cu vinovăție sub forma

cerută de lege pentru a atrage răspunderea penală, și că, de asemenea sunt

concurente atât circumstanțe atenuante cât și agravante, însă referitor la

aspectele de natură a determina diminuarea acestei răspunderi, reținute și

expuse în procesul de individualizare, Curtea le dă o valență mult mai mare în

procesul de stabilire a sancțiunii, decât a făcut-o prima instanță.

De

asemenea, Curtea observă discrepanța extrem de mare în ce privește reducerea

operată de prima instanță pentru infracțiunile reținute în condițiile

concursului de infracțiuni în sarcina inculpatului B.G.V., în sensul că pentru

infracțiunea mai gravă din componența concursului - respectiv infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

sancționată cu o pedeapsă cu limite, astfel cum au fost reduse ca urmare a

incidenței dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., între 6 ani și 7

luni și 13 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea căreia instanța de fond

a aplicat acestui inculpat o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, deci

redusă cu peste 4 ani; în timp ce pentru infracțiunea mai puțin gravă

(distincția aparține textului de încriminare, care stabilește sancțiuni

diferite), respectiv săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sancționată cu o pedeapsă

cu limite, astfel cum au fost reduse ca urmare a incidenței dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., între 2 ani și 10 ani închisoare, prima instanță a aplicat

fiecăruia dintre inculpați câte o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În

ce privește forma de executare, Curtea a constatat că, potrivit art. 52 C. pen.

„pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de

muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

persoana condamnatului

”

.

Infracțiunile

deduse judecății nu pot fi ignorate în ce privește pericolul social concret,

pericol relevat atât de consecințele ce se produc și se pot produce prin

comiterea unor astfel de fapte, cât și de recrudescența pe care a cunoscut-o

fenomenul traficului și consumului de droguri, în oricare dintre forme, și nu

justifică, rezonabil, convingerea că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea acesteia” (în condițiile art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).

Lipsa

antecedentelor penale a inculpaților, față de comportamentul antisocial

adoptat, nu conduce la concluzia și convingerea că pentru realizarea funcțiilor

pedepsei nu este necesară excluderea temporară din comunitate a inculpaților.

Aceleași

argumente exclud și posibilitatea aplicării modalității prevăzută de art. 86

1

C. pen., deoarece potrivit art. 86

1

alin. (1) lit. c) C. pen., una

din condiții se referă la „aprecierea instanței, ținând seama de persoana

condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea

pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni”.

În

final, instanța de apel a apreciat că toate argumentele expuse nu pot conduce

la concluzia că pentru reeducarea inculpaților și înlăturarea riscului

comportamentului infracțional este suficient faptul pronunțării condamnării,

avertismentul conferit astfel fiind neîndestulător în contracararea riscurilor

expuse, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpaților de acordare a

beneficiului suspendării executării pedepsei, indiferent de forma de suspendare

dispusă.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpații B.G.V. și C.C.C., precizând că

vor depune motivele printr-un memoriu separat, după motivarea deciziei penale.

Ulterior,

în data de 17 iunie 2013, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei

arestării preventive, inculpatul B.G.V. a depus la dosar o cerere de revocare a

acestei măsuri, în care invocă nelegalitatea probelor susținând că a fost

instigat la comiterea faptei de către investigatorul sub acoperire, arătând de

asemenea că nu au fost depuse la dosar transcrierile tuturor interceptărilor și

înregistrărilor audio-video efectuate în cauză (fila 18).

Motivele

de recurs au fost depuse la primul termen stabilit pentru soluționarea

recursului, respectiv 16 septembrie 2013, criticile fiind încadrate în cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. - referitor la

omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000, susținându-se că inculpatul B.G.V. a fost cel care a ajutat la

identificarea altor persoane ce au săvârșit infracțiuni legate de droguri,

respectiv cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. - pe motiv

că, fiind sfătuit de apărătorii aleși, a solicitat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., omițându-se astfel constatarea inadmisibilității probelor

datorită instigării comisă de către investigatorul sub acoperire.

În

consecință, recurentul B.G.V. a solicitat, în principal, casarea sentinței și

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru

aplicarea procedurii obișnuite și administrarea întregului probatoriu, iar în

subsidiar, casarea celor două hotărâri și rejudecarea cauzei de către instanța

de recurs, modificarea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 16 din

Legea nr., 143/2000 și stabilirea unei pedepse orientată către minimul special

cu suspendarea condiționată a acesteia (fil.40).

Cu

ocazia dezbaterilor, unul dintre apărătorii aleși ai recurentului inculpat a

invocat și cazul de casare prev. de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., susținând

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a

fost condamnat.

Inculpatul

C.C.C. nu a depus motive de recurs și, în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales

a invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reținerea circumstanțelor atenuante conform art. 74 - 76 C. pen., față de lipsa

antecedentelor penale și situația familială și, pe cale de consecință,

stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

Cu

ocazia soluționării recursurilor, inculpatul B.G.V. a solicitat efectuarea unei

adrese către Parchet în vederea aplicării dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Instanța de recurs a respins cererea, constatând că relațiile solicitate nu

sunt concludente și utile, având în vedere că recurentul a invocat aspecte care

vizează chiar cauza de față și nu formularea unui denunț într-o altă cauză. Mai

precis, recurentul a susținut că prin declarațiile date în prezenta cauză a

furnizat relații care au determinat identificarea altor persoane care au comis

infracțiuni legate de droguri, fiind vorba despre numiții C.L. și I.G.R.,

pentru care s-au făcut verificări chiar în cauza de față și s-a dispus soluția

de scoatere de sub urmărire penală, prin același rechizitoriu prin care

inculpatul B.G.V. a fost trimis în judecată. Drept urmare, instanța de recurs a

apreciat că susținerile recurentului pot fi verificate pe baza actelor și

lucrărilor dosarului, nefiind necesară efectuarea unei adrese către Parchet.

De

asemenea, recurentul B.G.V. a solicitat efectuarea unei adrese către Parchet

pentru a înainta toate transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice

și în mediu ambiental efectuate în cauză, susținând că dosarul de urmărire

penală nu conține toate probele administrate, aspect ce rezultă chiar din

mențiunile cu privire la numărul filelor acestui dosar.

Cererea

a fost respinsă, instanța de recurs considerând că efectuarea acestei adrese nu

este necesară pentru justa soluționare a cauzei. Astfel, se constată că dosarul

de urmărire penală este compus din 2 volume: vol. I ce conține 293 de file și

vol. II ce conține 262 de file. Este de adevărat că vol. I are o mențiune pe

copertă în sensul că „dosarul conține 449 de file

”

,

însă în mod evident este vorba despre o eroare materială datorată modului în

care dosarul a fost pregătit pentru a fi înaintat instanței de judecată după

întocmirea rechizitoriului și renumerotării filelor pe care le conținea.

În

acest sens, se constată că filele din vol. I sunt numerotare cursiv, ultimele

fiind 291-293, reprezentând procesele verbale din 21 ianuarie 2013, de

prezentare a materialului de urmărire penală pentru inculpații B.G.V. și C.C.C.

iar rechizitoriul a fost întocmit la scurt timp, respectiv 25 ianuarie 2013,

fără ca în acest interval să se mai fi efectuat alte acte de urmărire penală.

Pe

de altă parte, se constată, așa cum reiese din adresa de înaintare a propunerii

de prelungire a măsurii arestării preventive înregistrată la Tribunalul Vaslui

în data de 7 ianuarie 2013 (Dosar nr. 90/89/2013), că la acel moment, dosarul

de urmărire penală conținea un singur volum, de 449 file. În mod evident și din

eroare, cu ocazia constituirii celor două volume și renumerotării, s-a făcut

mențiunea greșită în sensul că volumul I conține 449 de file (cum era inițial),

în loc de 293 de file (după formarea celor două volume).

Conținutul

dosarului de urmărire penală este confirmat și prin adresa de înaintare

întocmită de Parchet cu ocazia sesizării Tribunalului Iași cu rechizitoriul,

adresă în care se precizează în mod expres că se înaintează două volume de

urmărire penală: vol. I având 293 de file și vol. II având 262 de file, acesta

fiind dosarul asumat de către Parchet și avut în vedere de către instanțe la

soluționarea cauzei.

Nu

în ultimul rând, trebuie precizat că nici în cursul urmăririi penale și nici în

fața instanței de fond sau a instanței de apel, inculpatul B.G.V. nu a

contestat conținutul dosarului de urmărire penală, mai mult, în fața primei

instanțe a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând

cauza în temeiul art. 385 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prioritar,

având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 30 aprilie 2013,

se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit

art. art. 385

10

alin. (1), (2) și (2

1

) C. proc. pen.,

recursul trebuie motivat cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen, sub

sancțiunea luării în considerare doar a cazurilor de casare ce pot fi avute în

vedere din oficiu.

1).

În ce-l privește pe inculpatul B.G.V., deși motivele de recurs au fost depuse

în data de 16 septembrie 2013, la primul termen de judecată, Înalta Curte va

examina criticile de nelegalitate referitoare la greșita soluționare a cauzei

prin aplicarea procedurii simplificate, fără examinarea valabilității probelor

în legătură cu instigarea sau provocarea inculpatului de către investigatorul

sub acoperire, cât și criticile referitoare la soluționarea cauzei în lipsa

tuturor mijloacelor de probă administrate, deoarece, așa cum s-a arătat,

inculpatul B.G.V. a formulat aceste critici încă din data de 17 iunie 2013, cu

respectarea termenului prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ulterior,

aceste critici au fost încadrate în cazul prev. art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

și pot fi analizate prin prisma acestui caz de casare, deoarece se circumscriu

sintagmei „hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii

”

.

Solicitând

rejudecarea cauzei potrivit procedurii obișnuite, recurentul a contestat în

primul rând legalitatea aplicării procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta

Curte apreciază că această critică este nefondată.

Așa

cum rezultă din declarația inculpatului și din încheierea de ședință din 6

martie 2013 (fila 59 și 80 dosar primă instanță), inculpatul B.G.V. a susținut

că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită

ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi

penale, pe care le cunoaște și le însușește.

Inculpatul

nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a aplicării procedurii simplificate

sau de viciere a consimțământului, iar instanța de recurs constată că

manifestarea sa de voință este valabil exprimată, neexistând nici un motiv

pentru a considera că inculpatul a dat respectiva declarație în necunoștință de

cauză, cu atât mai mult cu cât a fost asistat de trei apărători aleși.

Pe

de altă parte, inculpatul a avut deplină cunoștință de acuzația penală și de

conținutul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, căci,

așa cum rezultă din procesele verbale din 21 ianuarie 2013, i-a fost prezentat

acest material în prezența apărătorilor aleși și nu a formulat obiecțiuni (fila

291-293 vol. I d.u.p.) iar ulterior, la termenul din 30 ianuarie 2013, i s-a

înmânat copie de pe rechizitoriu (fila 15 dosar primă instanță).

Trebuie

amintit că inculpatul nu a contestat aplicarea procedurii simplificate și nici

conținutul dosarului de urmărire penală decât în fața instanței de recurs,

sentința fiind apelată numai sub aspectul individualizării pedepsei și modului

de executare, cu toate că, atât cu ocazia declarării apelului cât și la

soluționarea acestei căi de atac, inculpatul B.G.V. a beneficiat de asistența

unor apărători aleși.

Drept

urmare, neexistând motive de a constata că manifestarea expresă de voință a

inculpatului în sensul solicitării aplicării procedurii simplificate a fost

viciată, acesta nu mai are posibilitatea de reveni asupra declarației de

recunoaștere a faptelor, cu consecința desfășurării judecății potrivit

procedurii obișnuite, căci manifestarea sa de voință valabil exprimată are

caracter irevocabil.

Pornind

de la această premisă și având în vedere că, potrivit dispozițiilor ce

reglementează soluționarea recursului ca a doua cale ordinară de atac, instanța

de recurs nu are posibilitatea de a modifica situația de fapt stabilită de

prima instanță și de către instanța de apel și nici posibilitatea de a reevalua

probele administrate cu consecința stabilirii unei alte situații decât cea

avută în vedere de cele două instanțe, cu atât mai mult cu cât inculpatul a

recunoscut faptele reținute în actul de sesizare, înalta Curte constată că este

nefondată și critica referitoare la comiterea faptelor în stare de provocare.

Inculpatul

a recunoscut comiterea faptelor chiar din cursul urmăririi penale, fiind

asistat de apărători aleși, fără să invoce provocarea sau instigarea din partea

investigatorului sub acoperire. Au fost respectate toate garanțiile pentru

asigurarea dreptului la apărare, iar declarațiile de recunoaștere au fost date

de către inculpat în deplină cunoștință de cauză.

Pe

de altă parte, se constată că instanța de fond a soluționat cauza pe baza

materialului probator înaintat de Parchet, fără să-și întemeieze soluția de

condamnare pe mijloace de probă care nu se regăsesc la dosar.

Așa

cum s-a reținut în actul de sesizare și potrivit situației de fapt stabilită de

instanța de fond, care a luat în considerare nu doar declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului B.G.V., ci și declarațiile coinculpatului C.C.C.

coroborate cu declarațiile martorilor C.A.E. și B.M.M. (situație de fapt

nemodificată de instanța de apel), inculpatul B.G.V. a luat hotărârea de a

comite infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față,

fără să fie provocat de investigatorul sub acoperire M.M., direct sau prin

intermediari.

Apărarea

a invocat lipsa transcrierii convorbirilor interceptate din perioada iunie -

iulie 2012, când un anume Ion Negoescu a făcut numeroase demersuri pentru ca

inculpatul să-l cunoască pe investigator.

În

primul rând, se constată că autorizația de interceptare a fost dată de

judecător începând cu data de 20 iulie 2012 (fila 175 vol. I d.u.p.), nu și

pentru luna iunie și pentru toată luna iulie 2012, iar primele interceptări

sunt din 30 iulie 2012.

În

al doilea rând, chiar adevărată fiind, insistența unei anumite persoane în

legătură cu prezentarea investigatorului sub acoperire nu dovedește provocarea.

Dimpotrivă,

din actele dosarului reiese că ancheta a fost declanșată din oficiu în data de

21 iunie 2012 și nu a vizat traficul de droguri, ci traficul de arme (ca urmare

a informațiilor referitoare la faptul că B.G.V. desfășoară astfel de

activități).

Abia

ulterior, după circa 3 luni, după ce în perioada iulie-august 2012, B.G.V. și

investigatorul sub acoperire au avut mai multe convorbiri și întâlniri,

respectiv în data de 28 septembrie 2012 și 30 septembrie 2012, inculpatul B.G.V.

a fost cel care l-a sunat pe investigator și i-a solicitat să se întâlnească în

data de 1 octombrie 2012 la Mall-ul din Iași, unde i-a propus să-i vândă o

cantitate de droguri.

Trebuie

precizat că din declarațiile de recunoaștere ale inculpatu