ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3635/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170 din 14 mai 2012 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr. 2540/108/2012, inculpatul M.A., zis „M.", a fost condamnat astfel: - la două pedepse de câte 7 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc. prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.; - 12 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc.

prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.; - 7 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 7 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. - 2 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere, fără drept, pentru consum propriu, de droguri de mare risc. prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul M.A.

să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului M.A. și s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, de la 2 aprilie 2012 până la zi. În baza 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, s-a confiscat de la inculpatul M.A. suma de 200 lei. În baza art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, s-au confiscat în vederea distrugerii următoarele cantități de droguri: - 5 comprimate de amfetamina depuse cu dovada din 14 februarie 2011 la I.G.P.R.

D.C.J.S.E.O.; - 0,4 grame substanță care conține amfetamina, ambalată, sigilată predată organului de cercetare penală; - 1,51 grame pulbere ce conține MDMA, ambalate, sigilate cu sigiliul și predate organului de cercetare penală, - 10,70 grame pulbere ce conține MDMA, 1977 comprimate care conțin MDMA și 12,2 grame pulbere care conține MDMA, ambalate, sigilate și predate organului de cercetare penală; - 0,84 grame rezină de cannabis, ambalate, sigilate și predate organului de cercetare penală; - 873,7 grame rezină de cannabis, 93,7 grame rezină de cannabis și 1,51 grame pulbere de cocaină, ambalate, sigilate și predate organului de cercetare penală. A fost disjunsă acțiunea penală privind pe inculpatul G.S.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată și s-a fixat termen de judecată la 11 iunie 2012. Inculpatul M.A. a fost obligat să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 300 lei reprezentând onorariului apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La 6 septembrie 2010, 18 noiembrie 2011, 29 decembrie 2011 și 18 ianuarie 2012, B.C.C.O. Cluj Napoca, S.C.C.O. Arad și D.I.I.C.O.T. - B.T. Arad, s-au sesizat din oficiu, că numiții M.A., G.S., P.M.D.G. și H.P.O. sunt implicați în operațiuni de introducere în țară, comercializare și deținere de droguri de risc și mare risc pe relația Olanda - România.

Astfel, în baza ordonanțelor nr. 246 D/P/2010 ale DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj din 6 septembrie 2010, prelungite succesiv la datele de 5 noiembrie 2010 și 6 decembrie 2010, au fost infiltrați în cauză un investigator sub acoperire - "U.C." și doi colaboratori ai acestuia "K.M." și "P.I.", iar a ordonanțelor nr. 15/A/2011, ale DIICOT - Biroul Teritorial Arad din 5 decembrie 2011 și 29 decembrie 2011, prelungite succesiv la data de 2 februarie 2012 și 2 martie 2012 s-a introdus în cauză un investigator sub acoperire - "P.M." respectiv s-a autorizat procurarea de substanțe stupefiante (cocaină, amfetamina, pastile ecstasy și rezină de cannabis) de către persoanele cu nume de cod, pentru descoperirea activității infracționale, identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor participante.

În data de 14 decembrie 2010, în orașul Lipova, Jud. Arad, inculpatul M.A. a vândut fără drept, 20 comprimate ce conțin amfetamina, colaboratorului sub acoperire P.I., cu suma de 200 lei. Din raportul de constatare tehnico științifică din 22 decembrie 2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Cluj-Napoca, rezultă că proba în litigiu este constituită din 20 comprimate, care conțin ca substanță activă amfetamina, ce face parte din Tabelul Anexa II din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. Cantitatea de 5 comprimate ce conțin amfetamina, rămasă din proba înaintată, în urma analizelor chimice de laborator a fost ambalată, sigilată și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.

– D.C.J.S.E.O. București cu dovada din 14 februarie 2011. În data de 11 ianuarie 2012, la pensiunea situată la Km 43 de pe DN 7 pe raza localității Odvoș jud. Arad, inculpatul M.A. i-a oferit cu titlu gratuit, fără drept, cantitatea de 0,6 grame droguri ce conțin amfetamina, investigatorului sub acoperire P.M. Din raportul de constatare tehnico - științifică din 12 ianuarie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Cluj-Napoca, rezultă că proba în litigiu este constituită din 0,6 grame substanță care conține amfetamina, ce face parte din Tabelul Anexa II din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. În data de 31 martie 2012, inculpatul a introdus fără drept, din Olanda în România, prin PCTF Nădlac, Jud. Arad, 2049 pastile ecstasy și 13,67 grame fragmente pastile ecstasy, ce conțin MDMA, în scop de comercializare la diverse persoane pe raza jud. Arad.

Din rapoartele de constatare tehnico - științifică din 9 aprilie 2012 și 12 aprilie 2012 ale Laboratorului de Analiză și Profil Drogurilor Timișoara, rezultă că probele în litigiu sunt constituite din 6 comprimate ce conțin MDMA, respectiv 2043 comprimate ce conțin MDMA și 10,91 fragmente comprimate, ce conțin MDMA, ce fac parte din Tabelul Anexa I din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. În data de 31 martie 2012, inculpatul a introdus fără drept, din Olanda în România, prin PCTF Nădlac, jud. Arad, cantitatea de 981,54 grame rezină de cannabis, în scop de comercializare la diverse persoane pe raza jud. Arad.

Din rapoartele de constatare tehnico - științifică din 9 aprilie 2012 și 12 aprilie 2012 ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara, rezultă că probele în litigiu sunt constituite din 1,29 grame rezină de cannabis respectiv 879,8 și 94,0 grame rezină de cannabis, substanțe ce fac parte din Tabelul Anexa III din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. În după amiaza zilei de 1 aprilie 2012, la pensiunea situată la Km. 43, pe DN 7, pe raza jud. Arad, inculpatul i-a oferit cu titlu gratuit, fără drept, 6 pastile ecstasy, ce conțin MDMA, investigatorului sub acoperire P.M. Din raportul de constatare tehnico - științifică din 09 aprilie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara, rezultă că proba în litigiu este constituită din 6 comprimate care conțin MDMA, substanță ce face parte din Tabelul Anexa I din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată.

În seara zilei de 1 aprilie 2012, la aceeași locație, situată la Km. 43, pe DN 7, pe raza jud. Arad, inculpatul i-a vândut fără drept, 2043 pastile ecstasy și 13,67 grame fragmente pastile ecstasy, ce conțin MDMA, investigatorului sub acoperire P.M. cu suma totală de 3000 euro și 4350 RON, fiind surprins în flagrant de către organele de urmărire penală. Din raportul de constatare tehnico - științifică din 12 aprilie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara, rezultă că probele în litigiu sunt constituite din 2043 comprimate care conțin MDMA, respectiv 10,91 grame fragmente comprimate care conțin MDMA, substanță ce face parte din Tabelul Anexa I din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată.

În după amiaza zilei de 1 aprilie 2012, la pensiunea situată la Km. 43, pe DN 7, pe raza jud. Arad, inculpatul M.A., i-a oferit cu titlu gratuit, fără drept, 1,40 grame rezină de cannabis, investigatorului sub acoperire P.M. Din raportul de constatare tehnico - științifică din 9 aprilie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara, rezultă că proba în litigiu este constituită din 1,29 grame rezină de cannabis, substanță ce face parte din Tabelul Anexa III din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. În seara zilei de 1 aprilie 2012, la pensiunea situată la Km. 43, pe DN 7, pe raza jud. Arad, inculpatul M.A. i-a vândut fără drept, 980,14 grame rezină de cannabis, investigatorului sub acoperire P.M.

cu suma de 4650 RON, fiind surprins în flagrant de către organele de urmărire penală. Din raportul de constatare tehnico - științifică din 12 aprilie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara, rezultă că probele în litigiu sunt constituite din 879,8 grame rezină de cannabis, respectiv 94,0 grame rezină de cannabis, substanță ce face parte din Tabelul Anexa III din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. În data de 1 aprilie 2012, ulterior realizării flagrantului de la pensiunea de la Km 43 de pe DN 7, pe raza Jud. Arad, cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului M.A., a fost identificată în portofelul său, o cantitate de 3,16 grame cocaină, pe care acesta a deținut-o fără drept și era destinată consumului propriu.

Din raportul de constatare tehnico - științifică din 12 aprilie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara, rezultă că proba în litigiu este constituită din 1,75 grame substanță pulverulentă care conține cocaină, ce face parte din Tabelul Anexa II din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. La individualizarea pedepselor stabilite inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al faptelor comise precum și persoana inculpatului. În privința gradului de pericol social al faptei, instanța de fond a reținut că drogul denumit cocaina este un stimulent puternic și care dă dependență.

Praful de clorhidrat de cocaină poate fi inhalat sau dizolvat în apă și apoi injectat. Toate aceste tipuri de administrare pot duce la dependență și la probleme grave de sănătate, inclusiv creșterea riscului de a contracta HIV/SIDA și alte boli infecțioase. Intensitatea și durata efectelor cocainei, care includ energie mărită, reducerea oboselii și vigilența mentală, depind de modul de administrare al drogului. Cu cât absorbția în sânge a cocainei este mai rapidă și ajunge în creier, cu atât mai intens va fi efectul. Efectele negative lovesc nu numai pe consumator ci și familiile acestora, mediul de muncă și societatea. Consumul actual a stârnit o mare îngrijorare datorită potențialului mare de dependență și a comportamentelor psihotice, pentru producerea de convulsii și moartea pe care le induce.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că planta cannabis sativa conține canabinoide printre care și tetrahidrocannabinol (THC), care sunt substanțe psihoactive ale acestor produse vegetale și produc un efect euforic. Cannabisul are un efect sedativ ușor dar luat în doze mari poate duce la comă. Unii specialiști sunt de părere că acest drog este primul pas către droguri mai grele. De remarcat este amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen, în special în rândul tinerilor, cauzând prejudicii considerabile nu numai intereselor societății, ale persoanelor, atentează la viața și sănătatea cetățenilor, influențează în mod demoralizator asupra conștiinței și comportamentului oamenilor.

Referitor la persoana inculpatului M.A. .tribunalul a reținut vârsta acestuia, având 52 ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire școlară ca absolvent a 5 clase, faptul că are un copil minor, este cetățean străin, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor, împrejurare ce rezultă din lipsa antecedentelor penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptelor. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.A., solicitând admiterea acestuia sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante, considerând mult prea aspră această pedeapsă, raportat la faptele săvârșite și la persoana sa, care a recunoscut, încă de la început, săvârșirea faptelor și nu are antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 146/A din 16 august 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală a fost admis apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva sentinței penale nr. 170 din 14 mai 2012 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr. 2540/108/2012. A fost desființată sentința penală atacată și în rejudecare: A fost decontopită pedeapsa rezultantă de 15 (cincisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente și înlăturat sporul de 3 ani închisoare aplicat acestuia prin hotărârea atacată. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul M.A. a fost condamnat la: - 10 (zece) ani închisoare, pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc.

Au fost menținute celelalte pedepse aplicate de prima instanță. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.A. în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare, în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 381 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă în continuare arestul executat din 14 mai 2012 la zi. Au fost menținute celelalte dispozițiile ale hotărârii atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 350 lei către interpret M.E.E.

și suma de 200 lei către Baroul Timiș - onorariul avocatului din oficiu, s-a dispus a fi plătite din fondurile Ministerului Justiției Pentru a decide astfel,Curtea de Apel a constatat că prima instanță a stabilit pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte spre minimul special prevăzut de lege, cu excepția pedepsei pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc. prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, o pedeapsă peste minimul special redus cu o treime, respectiv la 12 ani închisoare.

S-a apreciat că acest cuantum este în contradicție cu modul de individualizare a celorlalte pedepse, care, pe aceleași criterii reținute de prima instanță au fost stabilite spre minimul special, dar și cu lipsa unor agravante privind persoana inculpatului, care a uzat, totodată de procedura simplificată, considerând că reindividualizarea acestei pedepse la 10 ani închisoare corespunde în ce îl privește pe inculpat exigențelor art. 52 C. pen., referitor funcțiile și scopul pedepselor. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de față, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 74 și art. 76 C. pen., în raport cu care a solicitat reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale; tot astfel, ambele instanțe au făcut, în mod corect aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Însă sub acest din urmă aspect după cum deja s-a arătat, instanța de fond a manifestat o anumită inconsecvență cu sine însăși inconsecvență remediată, în mod judicios, instanța de apel, în favoarea inculpatului. Este incontestabil că decizia inculpatului de recunoaștere a faptei și solicitarea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanța, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv conduita inculpatului în cursul procesului penal, să rețină și circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

- prezentarea în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului. Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său .prevede împrejurări care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă în raport cu toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen. Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca putând fi circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor - trafic de droguri - care au luat o amploare deosebită în ultima perioadă rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 10 închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen. ) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 16 august 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 aprilie 2012, la 7 noiembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2012.