ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3259/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de

competență, din acte lucrările dosarului a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Bistrița-Năsăud la 11 februarie 2011 sub nr. 535/112/2011,

contestatoarea B.D.N., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale a solicitat

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de

recalculare a pensiei din 18 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale, cu menținerea drepturilor de pensie de serviciu

și să i se plătească sumele de bani reținute ca urmare a recalculării, cu

obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită

conform Legii nr. 184/2001 și pensia calculată conform Legii nr. 119/2010, de

la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale și

la plata dobânzii legale aferente de la data plății efective a pensiei

inițiale, cu menținerea Deciziei din 14 iulie 2008, stabilită prin Legea nr.

164/2001.

Prin Sentința civilă nr. 1852/F din 17 octombrie

2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, motivându-se că în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la momentul emiterii deciziei, potrivit cărora competența teritorială revine

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Cum cererea reclamantului este îndreptată

împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Ministerului

Apărării Naționale, iar sediul pârâților se află în București, Tribunalul

Bistrița-Năsăud, s-a declinat competența de soluționare la Tribunalul

București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la

data de 15 noiembrie 2011.

La termenul stabilit, instanța din oficiu a

invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă nr. 4343 din 29 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență teritorială și în

consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul

Bistrița-Năsăud.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul

negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut, în esență, că instanța

competentă teritorial este cea determinată de art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010, adică instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului și, cum

reclamanta are domiciliul în localitatea Bistrița, competența teritorială

exclusivă revine Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Înalta Curte, constatând existența unui

conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară

deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamanta a

învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea

deciziei de recalculare a pensiei din 18 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii

a Ministerului Apărării Naționale, cu menținerea drepturilor de pensie de

serviciu și să i se plătească sumele de bani reținute ca urmare a recalculării,

cu obligarea pârâtei Ia plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită

conform Legii nr. 164/2001 și pensia calculată, conform Legii nr. 119/2010, de

la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale și

Ia plata dobânzii legale aferente de la data plății efective a pensiei

inițiale, cu menținerea Deciziei din 14 iulie 2008, stabilită prin Legea nr.

164/2001.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000, la care făceau trimitere

prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de

recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că, potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a

caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și SRI) revine

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr.

263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile art.

727 C. proc. civ., este de reținut că o lege abrogată nu poate ultraactiva

pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege, ale cărei

norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de față

competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantei, care se află

localitatea Bistrița-Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, Înalta Curte constată că

soluționarea prezentei cauze îi revine în competență Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

În consecință, față de considerentele

anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Tribunalul

Bistrița-Năsăud, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11

octombrie 2013.

Procesat

de GGC - CL