ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5670/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vaslui sub numărul 2906/89/2011 reclamanta C.D. a chemat în judecată pe

pârâții Universitatea S.H. si M.E.C.T.S., solicitând ca pârâta

Universitatea S.H. să fie obligată să elibereze actul de studii cu regim

special, denumit ”Diplomă de licență”, suplimentul la diploma de licența

constând in foaia matricola, adeverința de absolvent si certificatul de

competenta lingvistica, precum si cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că este absolventă a Facultății de Psihologie, din cadrul

Universității S.H. promoția 2006 - 2009 și a susținut și promovat examenul de

licență în sesiunea din iulie 2009.

A arăta că in mod

nejustificat pârâta refuză să elibereze actul de studii cu regim special,

denumit ”Diplomă de licență”, suplimentul la diploma de licența constând

in foaia matricola, adeverința de absolvent si certificatul de competenta

lingvistica prin care să i se recunoască calitatea de licențiata a formei de

învățământ superior absolvită.

În probațiune

reclamanta a depus înscrisuri.

Pârâta Universitatea

S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și

cerere de chemare in garanție a M.E.C.T.S.

Pârâtul M.E.C.T.S. a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a

tribunalului.

Prin Sentința civilă nr.

268/ CA din data de 12 martie 2012 Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis

excepția de necompetență materială a tribunalului și a declinat competența de

soluționare a acțiunii formulate de reclamanta C.D. in contradictoriu cu

pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. in favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că este competentă curtea de apel să

soluționeze litigiul față de împrejurarea că M.E.C.T.S. este o autoritate

publică centrală.

Hotărârea recurată.

Prin

Sentința nr.

158

din 11 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, s-a

admis

acțiunea formulată de reclamanta C.D. în contradictoriu cu pârâții

Universitatea S.H. si M.E.C.T.S.

A fost obligată

pârâta Universitatea P.A. să elibereze actul de studii cu regim special,

denumit ”Diplomă de licență” și suplimentul la diploma de licența constând

in foaia matricola.

A fost obligat

pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a formularului tipizat, constând în

Diploma de Licență care să asigure realizarea dreptului reclamantei de a i se

elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă

studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități S.H. la

Facultatea de Psihologie.

S-a respins cererea

de obligare a pârâtelor la plata de penalități de întârziere.

Prin Încheierea din

data de 25 iunie 2012 s-a admis cererea formulată de reclamanta C.D. și s-a

dispus îndreptarea erorii materiale strecurate in conținutul Sentinței nr. 158

din 11 mai 2012 in sensul că in loc de Universitatea P.A. se trece

Universitatea S.H., in loc de Facultatea de Drept se trece Facultatea de

Psihologie, iar in ceea ce privește perioada in care reclamanta a urmat

studiile universitare se menționează 2006 - 2009 in loc de 2002 - 2007.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că universitatea pârâtă a fost

înființată prin ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ, și că, prin H.G. nr. 410/2002, au

fost acreditate sau autorizate, să funcționeze pentru forma de învățământ de zi

printre altele si in domeniul de licență psihologie.

S-a constatat că Universitatea

pârâtă se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în

perioada în care reclamanta a urmat cursurile, de autonomie universitară, care

presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de

a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un

ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a

asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor

universitare.

De asemenea, s-a mai

reținut că în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M.E.C.T.S. a emis, la

data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul cărui se stabilește, la art.

2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează

pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare

universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență

redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către

universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun

de departamente specializate”, astfel că universitatea putea să organizeze

formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, întrucât

nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr.

443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici

după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității

educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național

de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și

desfășurare a procesului educațional la nivelul universității.

În aceste condiții,

Curtea a apreciat că aprobarea de către universitate a admiterii la forma de

învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate,

corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul

autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția

României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la

Facultate, ceea ce-i conferă dreptul de a cere să i se elibereze diploma, drept

care nu poate fi afectat de divergențele care au apărut ulterior intre

universitate și minister.

Având în vedere că

obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de

învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. (1) din Regulamentul

aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind ”document oficial de

stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate”,

revine instituției de învățământ superior acreditate, Curtea a admis acțiunea

reclamantei în contradictoriu cu pârâta Universitatea P.A. Iași si M.E.C.T.S.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs recurentul - pârât M.E.C.T.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost

pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea și coordonarea

sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al M.E.C.T.S.

S-a invocat in

temeiul art. 304 pct 7 și 9 C. proc. civ., ca motive de recurs, împrejurarea că

instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului

superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să

funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând in calcul doar

contractele de studii, încheiate înafara cadrului legal, care însă nu sunt

opozabile ministerului.

Recurentul – pârât nu

a formulat recurs împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.

Procedura în

fața instanței de recurs.

Intimata – pârâtă Universitatea

S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs Înalta Curte constată tardivitatea acesteia pentru următoarele

considerente:

Analizând lucrările dosarului, Curtea reține

că sentința

nr.

158 din

11 mai 2012 a Curții de Apel Iași

,

secția

contencios

administrativ și fiscal

,

a fost comunicată pârâtului M

.

E

.

C

.

T

.

S

.

la data de 25 mai

2012,

astfel

cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii

(fila 11 din dosarul Curții de Apel).

În conformitate cu dispozițiile

art.

20

alin.

(1) din Legea

nr.

554/2004:

Hotărârea pronunțată

în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la

comunicare.

Cum recursul a fost depus la instanța de fond

la data de 14 iunie 2012, astfel cum reiese din ștampila registraturii cu număr

de intrare 366/45/2012,

rezultă

că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 15 zile de la

data comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinței nr. 158 din 11 mai 2012 a Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2013.