ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5670/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub numărul 2906/89/2011 reclamanta C.D. a chemat în judecată pe pârâții Universitatea S.H. si M.E.C.T.S., solicitând ca pârâta Universitatea S.H. să fie obligată să elibereze actul de studii cu regim special, denumit ”Diplomă de licență”, suplimentul la diploma de licența constând in foaia matricola, adeverința de absolvent si certificatul de competenta lingvistica, precum si cheltuieli de judecata. În motivarea cererii reclamanta a arătat că este absolventă a Facultății de Psihologie, din cadrul Universității S.H.

promoția 2006 - 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009. A arăta că in mod nejustificat pârâta refuză să elibereze actul de studii cu regim special, denumit ”Diplomă de licență”, suplimentul la diploma de licența constând in foaia matricola, adeverința de absolvent si certificatul de competenta lingvistica prin care să i se recunoască calitatea de licențiata a formei de învățământ superior absolvită. În probațiune reclamanta a depus înscrisuri. Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere de chemare in garanție a M.E.C.T.S. Pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului.

Prin Sentința civilă nr. 268/ CA din data de 12 martie 2012 Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială a tribunalului și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta C.D. in contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. in favoarea Curții de Apel Iași. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că este competentă curtea de apel să soluționeze litigiul față de împrejurarea că M.E.C.T.S. este o autoritate publică centrală. Hotărârea recurată. Prin Sentința nr. 158 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C.D. în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H.

si M.E.C.T.S. A fost obligată pârâta Universitatea P.A. să elibereze actul de studii cu regim special, denumit ”Diplomă de licență” și suplimentul la diploma de licența constând in foaia matricola. A fost obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a formularului tipizat, constând în Diploma de Licență care să asigure realizarea dreptului reclamantei de a i se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități S.H. la Facultatea de Psihologie. S-a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata de penalități de întârziere.

Prin Încheierea din data de 25 iunie 2012 s-a admis cererea formulată de reclamanta C.D. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate in conținutul Sentinței nr. 158 din 11 mai 2012 in sensul că in loc de Universitatea P.A. se trece Universitatea S.H., in loc de Facultatea de Drept se trece Facultatea de Psihologie, iar in ceea ce privește perioada in care reclamanta a urmat studiile universitare se menționează 2006 - 2009 in loc de 2002 - 2007. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că universitatea pârâtă a fost înființată prin ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, și că, prin H.G. nr. 410/2002, au fost acreditate sau autorizate, să funcționeze pentru forma de învățământ de zi printre altele si in domeniul de licență psihologie.

S-a constatat că Universitatea pârâtă se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare. De asemenea, s-a mai reținut că în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M.E.C.T.S.

a emis, la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul cărui se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”, astfel că universitatea putea să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, întrucât nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G.

nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul universității. În aceste condiții, Curtea a apreciat că aprobarea de către universitate a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la Facultate, ceea ce-i conferă dreptul de a cere să i se elibereze diploma, drept care nu poate fi afectat de divergențele care au apărut ulterior intre universitate și minister.

Având în vedere că obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind ”document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate”, revine instituției de învățământ superior acreditate, Curtea a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Universitatea P.A. Iași si M.E.C.T.S. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul - pârât M.E.C.T.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.

civ., întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al M.E.C.T.S. S-a invocat in temeiul art. 304 pct 7 și 9 C. proc. civ., ca motive de recurs, împrejurarea că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând in calcul doar contractele de studii, încheiate înafara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului. Recurentul – pârât nu a formulat recurs împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale. Procedura în fața instanței de recurs. Intimata – pârâtă Universitatea S.H.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs Înalta Curte constată tardivitatea acesteia pentru următoarele considerente: Analizând lucrările dosarului, Curtea reține că sentința nr. 158 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Iași , secția contencios administrativ și fiscal , a fost comunicată pârâtului M . E . C . T . S . la data de 25 mai 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 11 din dosarul Curții de Apel). În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Cum recursul a fost depus la instanța de fond la data de 14 iunie 2012, astfel cum reiese din ștampila registraturii cu număr de intrare 366/45/2012, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 15 zile de la data comunicării hotărârii. Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinței nr. 158 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.