ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Alba Iulia sub Dosar nr. 895/57/2011 reclamanții Orașul Simeria prin Primar și

Comuna Băcia prin Primar au chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând

anularea parțială a Ordinului nr. 2224/2011, emis de pârât sau modificarea

parțială a acestui ordin cu privire la stabilirea competenței teritoriale de

administrare a contribuabililor în favoarea Administrației Finanțelor Publice a

Municipiului Orăștie și suspendarea executării acestuia până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

În motivarea cererii,

reclamanții au susținut că suspendarea executării Ordinului nr. 2224/2011 până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce face obiectul prezentei

cauze, în temeiul dispozițiilor imperative ale art. 14 și 15 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare se impune, întrucât această măsură de stabilire a competenței

teritoriale în favoarea Administrației Finanțelor Publice Orăștie este o măsură

abuzivă și nelegală, o măsură gravă care prejudiciază situația financiară care

în momentul de față este austeră, ca urmare a reducerilor semnificative și

repetate a bugetelor locale.

Pe fondul cauzei, a

arătat că Ordinul nr. 2224/2011 este dat cu încălcarea flagrantă a

dispozițiilor imperative cuprinse în art. 8 din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale, republicată.

Pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare a solicitat respingerea

cererii de suspendare cât și a acțiunii, arătând că cererea de suspendare este

nemotivată în fapt și drept, este lipsită de obiect, având în vedere că ordinul

a fost pus în executare producându-și efectele începând cu data de 1 iulie

2011, iar pe fond a apreciat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 13

din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanții Orașul Simeria prin Primar și Comuna Băcia prin Primar

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională

de Administrare Fiscală având ca obiect anularea parțială sau modificarea

parțială a Ordinului nr. 2224/2011, emis de pârât și cererea de suspendare a

acestui ordin până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că măsurile de reorganizare și stabilire a

competenței teritoriale de administrare a contribuabililor nu sunt afectate de

o încălcare vădită a legii de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului.

S-a apreciat că

neîndeplinirea acestei condiții conduce la respingerea cererii.

Pe fondul cauzei,

s-au reținut următoarele:

Ordinul nr. 2224/2011

este emis de organul competent și în limita competențelor legale.

În opinia instanței,

critica reclamanților conform căreia Ordinul nr. 2224/2011 emis de Președintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală ar fi fost emis cu încălcarea

prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice

locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu poate fi

reținută și nu poate afecta valabilitatea acestuia întrucât actul administrativ

a cărui anulare o solicită reclamanții are în vedere stabilirea competenței

teritoriale a organelor fiscale în administrarea impozitelor, taxelor,

contribuțiilor sociale și altor sume datorate de contribuabili bugetului general

consolidat, nu bugetelor locale.

S-a mai reținut că

actul administrativ a cărei anulare în parte sau modificare se solicită nu

afectează în niciun fel competența unităților administrativ-teritoriale de a

administra impozitele, taxele, contribuțiile sau alte sume datorate de

contribuabili bugetelor locale.

A mai apreciat

instanța că instituțiile publice situate în alte localități decât cea în care

își are sediul unitatea de trezorerie a Statului pot solicita transmiterea

extraselor de cont în format electronic, având însă obligația de a ridica

extrasele de cont pe suport de hârtie, iar în ceea ce privește achitarea

obligațiilor bugetare, potrivit O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilii pot

utiliza, pe lângă modalitatea de plată în numerar, și modalitățile de plată

prin virament sau prin mandat poștal, care nu necesită deplasarea

contribuabililor la sediul unității trezoreriei Statului.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Orașul Simeria prin

Primar, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

și art. 304

pct. 6 - 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, se aduc, în esență, critici sentinței atacate în sensul că:

- instanța de fond a

analizat competența emitentului actului, deși acest aspect nu a fost negat;

- deși prin

Încheierea de ședință din 28 noiembrie 2011 a fost respinsă cererea de

suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.,

reținând că între Ordinul nr. 2180/2011 și cel necontestat nu există nicio

legătură, totuși, contestația a fost respinsă, avându-se în vedere Ordinul nr.

2180/2011;

- considerentele

instanței de fond reprezintă o interpretare greșită atât a actului dedus

judecății cât și a dovezilor administrate în cauză, fapt ce a condus la o

greșită aplicare a legii;

- în mod eronat s-a

reținut că prevederile art. 8 din Legea nr. 215/2001 nu impun consultarea

structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale în

toate problemele ce le privesc direct;

- în mod greșit

instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr.

2224/2011, deși s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, arătându-se, în esență, că este justificată stabilirea

competenței teritoriale de administrare a contribuțiilor din anexă doar la

Simeria.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, reține că este nefondat pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Recurentul nu a

structurat și nici nu a dezvoltat toate motivele de recurs indicate în cererea

de recurs.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia „instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut” a fost doar indicat, nu și

dezvoltat.

Faptul că instanța de

fond a antamat și problema competenței emitentului Ordinul nr. 2224/2011, nu

poate conduce la aprecierea că este fondat acest motiv de recurs, întrucât

instanța de fond s-a pronunțat strict asupra cererii de chemare în judecată,

astfel cum a fost formulată de reclamanți.

Problema competenței

emitentului actului administrativ contestat ține de legalitatea acestuia și

putea fi analizată chiar în lipsa unor critici în acest sens din partea

reclamanților.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat.

După cum se constată,

hotărârea recurată respectă cerințele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Faptul că prin

Încheierea de ședință din 28 noiembrie 2011 s-a respins cererea de suspendare

întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 și 2 C. proc. civ., cu motivarea

menționată, care nu a fost recurată, nu dovedește întrunirea motivului de

recurs invocat.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost dezvoltat, ci doar indicat,

astfel că instanța de recurs, în lipsa oricăror argumente/critici din

perspectiva acestui motiv, apreciază că sentința recurată este legală și

temeinică.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 30 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este

nefondat.

Ordinul Președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2224/2011, vizează exclusiv

taxele, contribuțiile sociale și alte sume datorate bugetului general

consolidat, fiind emis în temeiul art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 - C.

proc. fisc. și art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009, privind organizarea și

funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Or, problema

aprobării competenței teritoriale de administrare a taxelor, contribuțiilor

sociale și a altor sume datorate bugetului general consolidat nu afectează în

nici un fel competența unităților administrativ-teritoriale de a administra

taxele și impozitele aferente bugetelor locale, cărora nu le revin competențe

în administrarea bugetului general consolidat.

Prin urmare, în mod

corect s-a reținut că nu se impunea consultarea acestora în raport de

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 215/2001, care vizează o altă ipoteză decât

cea din cauza de față, și, mai mult, astfel cum s-a arătat, decizia nu le

privește în mod direct.

Reorganizarea și

stabilirea competenței teritoriale de administrare a contribuțiilor la bugetul

general consolidat intră exclusiv în competența Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, care poate lua măsurile pe care le consideră necesare și

utile pentru eficientizarea activității, astfel că sunt nefondate criticile

formulate sub aceste aspecte.

În altă ordine,

criticile care vizează soluția privind respingerea cererii de suspendare a

executării actului a cărui anulare s-a solicitat, sunt nefondate.

În raport de soluția

pronunțată asupra fondului cauzei este evident că nu putea fi admisă cererea de

suspendare formulată.

Date fiind și

considerentele expuse anterior, în ceea ce privește soluția pe fondul cauzei,

se reține că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției „cazului bine

justificat”, nefiind înlăturată prezumția de legalitate a Ordinului

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2224/2011.

Pentru a se dispune

suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a se dovedi

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de ar.14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Întrucât s-a reținut

corect că nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, hotărârea

primei instanțe de respingere a cererii de suspendare a executării Ordinului

nr. 2224/2011, este temeinică și legală.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va

respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Orașul Simeria prin Primar împotriva Sentinței nr. 13 din 23

ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - AS