ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 895/57/2011 reclamanții Orașul Simeria prin Primar și Comuna Băcia prin Primar au chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea parțială a Ordinului nr. 2224/2011, emis de pârât sau modificarea parțială a acestui ordin cu privire la stabilirea competenței teritoriale de administrare a contribuabililor în favoarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Orăștie și suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

În motivarea cererii, reclamanții au susținut că suspendarea executării Ordinului nr. 2224/2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor imperative ale art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare se impune, întrucât această măsură de stabilire a competenței teritoriale în favoarea Administrației Finanțelor Publice Orăștie este o măsură abuzivă și nelegală, o măsură gravă care prejudiciază situația financiară care în momentul de față este austeră, ca urmare a reducerilor semnificative și repetate a bugetelor locale. Pe fondul cauzei, a arătat că Ordinul nr. 2224/2011 este dat cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor imperative cuprinse în art. 8 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de suspendare cât și a acțiunii, arătând că cererea de suspendare este nemotivată în fapt și drept, este lipsită de obiect, având în vedere că ordinul a fost pus în executare producându-și efectele începând cu data de 1 iulie 2011, iar pe fond a apreciat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată. Prin Sentința nr. 13 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții Orașul Simeria prin Primar și Comuna Băcia prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală având ca obiect anularea parțială sau modificarea parțială a Ordinului nr. 2224/2011, emis de pârât și cererea de suspendare a acestui ordin până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că măsurile de reorganizare și stabilire a competenței teritoriale de administrare a contribuabililor nu sunt afectate de o încălcare vădită a legii de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. S-a apreciat că neîndeplinirea acestei condiții conduce la respingerea cererii. Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele: Ordinul nr. 2224/2011 este emis de organul competent și în limita competențelor legale.

În opinia instanței, critica reclamanților conform căreia Ordinul nr. 2224/2011 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală ar fi fost emis cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu poate fi reținută și nu poate afecta valabilitatea acestuia întrucât actul administrativ a cărui anulare o solicită reclamanții are în vedere stabilirea competenței teritoriale a organelor fiscale în administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și altor sume datorate de contribuabili bugetului general consolidat, nu bugetelor locale. S-a mai reținut că actul administrativ a cărei anulare în parte sau modificare se solicită nu afectează în niciun fel competența unităților administrativ-teritoriale de a administra impozitele, taxele, contribuțiile sau alte sume datorate de contribuabili bugetelor locale.

A mai apreciat instanța că instituțiile publice situate în alte localități decât cea în care își are sediul unitatea de trezorerie a Statului pot solicita transmiterea extraselor de cont în format electronic, având însă obligația de a ridica extrasele de cont pe suport de hârtie, iar în ceea ce privește achitarea obligațiilor bugetare, potrivit O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilii pot utiliza, pe lângă modalitatea de plată în numerar, și modalitățile de plată prin virament sau prin mandat poștal, care nu necesită deplasarea contribuabililor la sediul unității trezoreriei Statului. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Orașul Simeria prin Primar, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 6 - 9 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, se aduc, în esență, critici sentinței atacate în sensul că: - instanța de fond a analizat competența emitentului actului, deși acest aspect nu a fost negat; - deși prin Încheierea de ședință din 28 noiembrie 2011 a fost respinsă cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc.

civ., reținând că între Ordinul nr. 2180/2011 și cel necontestat nu există nicio legătură, totuși, contestația a fost respinsă, avându-se în vedere Ordinul nr. 2180/2011; - considerentele instanței de fond reprezintă o interpretare greșită atât a actului dedus judecății cât și a dovezilor administrate în cauză, fapt ce a condus la o greșită aplicare a legii; - în mod eronat s-a reținut că prevederile art. 8 din Legea nr. 215/2001 nu impun consultarea structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale în toate problemele ce le privesc direct; - în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2224/2011, deși s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătându-se, în esență, că este justificată stabilirea competenței teritoriale de administrare a contribuțiilor din anexă doar la Simeria.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Recurentul nu a structurat și nici nu a dezvoltat toate motivele de recurs indicate în cererea de recurs. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut” a fost doar indicat, nu și dezvoltat. Faptul că instanța de fond a antamat și problema competenței emitentului Ordinul nr. 2224/2011, nu poate conduce la aprecierea că este fondat acest motiv de recurs, întrucât instanța de fond s-a pronunțat strict asupra cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamanți.

Problema competenței emitentului actului administrativ contestat ține de legalitatea acestuia și putea fi analizată chiar în lipsa unor critici în acest sens din partea reclamanților. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat. După cum se constată, hotărârea recurată respectă cerințele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Faptul că prin Încheierea de ședință din 28 noiembrie 2011 s-a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 și 2 C. proc. civ., cu motivarea menționată, care nu a fost recurată, nu dovedește întrunirea motivului de recurs invocat. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. nu a fost dezvoltat, ci doar indicat, astfel că instanța de recurs, în lipsa oricăror argumente/critici din perspectiva acestui motiv, apreciază că sentința recurată este legală și temeinică. Motivul de recurs prevăzut de art. 30 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat. Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2224/2011, vizează exclusiv taxele, contribuțiile sociale și alte sume datorate bugetului general consolidat, fiind emis în temeiul art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc. și art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Or, problema aprobării competenței teritoriale de administrare a taxelor, contribuțiilor sociale și a altor sume datorate bugetului general consolidat nu afectează în nici un fel competența unităților administrativ-teritoriale de a administra taxele și impozitele aferente bugetelor locale, cărora nu le revin competențe în administrarea bugetului general consolidat. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că nu se impunea consultarea acestora în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 215/2001, care vizează o altă ipoteză decât cea din cauza de față, și, mai mult, astfel cum s-a arătat, decizia nu le privește în mod direct.

Reorganizarea și stabilirea competenței teritoriale de administrare a contribuțiilor la bugetul general consolidat intră exclusiv în competența Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care poate lua măsurile pe care le consideră necesare și utile pentru eficientizarea activității, astfel că sunt nefondate criticile formulate sub aceste aspecte. În altă ordine, criticile care vizează soluția privind respingerea cererii de suspendare a executării actului a cărui anulare s-a solicitat, sunt nefondate. În raport de soluția pronunțată asupra fondului cauzei este evident că nu putea fi admisă cererea de suspendare formulată. Date fiind și considerentele expuse anterior, în ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, se reține că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției „cazului bine justificat”, nefiind înlăturată prezumția de legalitate a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2224/2011.

Pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a se dovedi îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de ar.14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Întrucât s-a reținut corect că nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, hotărârea primei instanțe de respingere a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2224/2011, este temeinică și legală. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Orașul Simeria prin Primar împotriva Sentinței nr. 13 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - AS