ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5379/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 573 din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 și 2 din H.G. nr. 1282/2009 și a pct. 5 din Anexa nr. 1282 din 8 octombrie 2009, formulată de reclamanții C.A. și B.I.I., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.T.I. reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Timișoara și C.E.T.V.O. a Mun. Caransebeș, Mun. Caransebeș prin Primar și C.A.L.F.F. din cadrul Primăriei Caransebeș prin Primar. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că, prin art. 1 din H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009, s-a dispus darea în administrarea M.T.I.

a unor suprafețe totale de 12.112 mp având datele de identificare din anexa care face parte integrantă din hotărâre, din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N., în vederea realizării de către C.N.A.N.R. a lucrărilor de construcție a obiectivului Varianta de ocolire a Mun. Caransebeș. În cuprinsul art. 2 din același act administrativ, se face precizarea că M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA, va executa pentru M.A.N. – U.M.

X Caransebeș protejarea canalizării privind subtraversarea centurii; refacerea împrejmuirii pe latura de vest la înălțime corespunzătoare, în funcție de configurația centurii ocolitoare, dar nu mai puțin de 2,5 m înălțime; executarea unei platforme betonale pentru depozitarea tehnicii auto de pe platforma dezafectată; executarea unei magazii tip depozit în suprafață corespunzătoare cu clădirea afectată și executarea unui foișor de pază într-o zonă identificată de comun cu unitatea militară, iar la pct. 5 din Anexa la hotărâre, este menționat și imobilul-teren individualizat la nr. cadastral 2783 în suprafață de 3631 mp. Curtea a constatat că reclamanții au susținut că aceste dispoziții enunțate atât în H.G., cât și la pct. 5 din Anexa la H.G.

nr. 1282 din 28 octombrie 2009, sunt nelegale întrucât li s-ar fi încălcat dreptul de proprietate consacrat de Constituția României, prin aceea că reclamanții ar fi proprietarii suprafeței de 3631 mp înscrisă în C.F. nr. 32952, nr. top 2783. Totodată, reclamanții au menționat că dovada dreptului lor de proprietate o fac cu extrasele de carte funciară depuse la dosar, precum și cu Hotărârea Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar Caransebeș din 21 august 2009 materializată în procesul verbal nr. 39 emis la acea dată. Examinând situația de fapt și dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea a reținut că, în temeiul H.G. nr. 577 din 13 mai 2009, s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 6 Drobeta Turnu Severin - Lugoj”, pe teritoriul localităților Caransebeș, Buchin și Păltiniș.

În temeiul H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009, terenul în suprafață de 12.112 mp din care face parte și top.2783 s-a transmis din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public și administrarea M.T.I. în vederea realizării de către C.N.A.D.N.R. S.A. a lucrărilor de construcții a obiectivului „Variantă ocolire a Mun. Caransebeș”. Instanța de fond a observat faptul că, din cuprinsul cărții funciare depusă de reclamanți la dosarul cauzei, rezultă că antecesorii reclamanților au deținut anumite cote părți din terenul cu nr. top 2783 Caransebeș, însă nu se poate stabili că aceștia au deținut în proprietate suprafața de teren de 3631 mp care face parte din suprafața de 12.112 mp, suprafață ce a făcut obiectul H.G.

nr. 1282 din 28 octombrie 2009. Prin urmare, câtă vreme terenul vizat nu se află în posesia faptică a reclamanților, aceștia nefăcând dovada dreptului lor de proprietate, iar terenul fiind utilizat de U.M. X Caransebeș, judecătorul a apreciat că nu s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestei suprafețe de teren. Prin urmare, s-a reținut că terenul care face obiectul analizei de față face parte din domeniul public al Statului Roman, aflându-se în administrarea M.A.N. și, câtă vreme din cuprinsul înscrisurilor rezultă că terenul făcea parte din cadrul U.M. X Caransebeș, văzând că reclamanții au dovedit doar dreptul de proprietate asupra unei cote părți din nr. top 2783 iar nu dreptul de proprietate asupra suprafeței efectiv vizată de hotărârea a cărei nelegalitate se invocă, Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului acestora de proprietate.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanții C.A. și B.I.I. au declarat recurs. Cererea de recurs a fost întemeiată generic pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că prin Decretul nr. 225/1956 antecesorii recurenților au fost deposedați abuziv de suprafața de 3025 mp, fără o prealabilă despăgubire și fără consimțământul acestora, ca prin Hotărârea Comisiei locale de fond funciar Caransebeș din 21 august 2009 li s-a reconstituit recurenților - reclamanți dreptul de proprietate pentru suprafața de 43.462 mp în care este inclusă și suprafața de 3631 mp, iar prin H.G.nr.

1282 din 28 octombrie 2009 au fost deposedați din nou de această suprafață fără o prealabilă despăgubire, deși s-a solicitat în mod imperativ în fiecare acțiune judiciară privind restituirea unei proprietăți preluate în mod abuziv în perioada martie 1945 - decembrie 1989. Soluția de respingere a excepției de nelegalitate a fost considerată greșită, neobservându-se că s-a invocat permanent că există neconcordanța între suprafața transferată din administrarea M.A.N. în cea a M.T.I. prin H.G. nr. 1282/2009 și cea preluată în mod abuziv și fără o prealabilă despăgubire prin Decretul de expropriere nr. 225/1956 în sensul că M.A.N. a preluat 3025 mp și a predat 3631 mp, deci mai mult cu 606 mp, iar prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Totodată nu s-a acordat atenție notei de fundamentare a hotărârii de guvern, în condițiile în care acest act cuprinde informații eronate cum ar fi faptul că suprafețele de teren nu fac obiectul unor contracte de concesiune, al unor cereri de retrocedare/restituire și nici al unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, situație contrazisă de dovezile depuse de recurenții-reclamanți Dreptul de proprietate al recurenților inclusiv pe parcele cu nr. top 2783 din care face parte și suprafața de 3631 mp a fost dovedit cu înscrisuri autentice, așa încât este incorectă aprecierea instanței în sensul că nu se poate stabilit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe care face parte din suprafața totală de 12.112 mp.

S-a mai arătat că în cazul în care în succesiunea unor acte normative imobilul în speță ar fi fost inclus în inventarul centralizat al domeniului public al statului, acest act juridic încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998 (art. 6) și neavând titlu valabil de proprietate pentru M.A.N. și M.T.I., aceste autorități neînscriindu-și eventualele drepturi în C.F., terenul poate fi revendicat de foștii proprietari sau de succesorii acestora. Prin întâmpinare, C.N.A.D.N.R. a apreciat că sentința recurată este temeinică și legală, fiind reiterate apărările făcute și în fața primei instanțe, cu accent pe faptul că imobilul în litigiu este parte din domeniul public al Statului Român și aflându-se în administrarea M.A.N.

nu poate face obiectul retrocedării. Din acest motiv, terenul nu poate fi expropriat (ci doar transferat) și nu pot fi acordate despăgubiri aferente acestuia. Transferul dreptului de administrare a fost făcut în conformitate cu prevederile legale și având la bază o documentație vizată de O.C.P.I. Caraș-Severin. Și intimatul Guvernul României și-a exprimat prin întâmpinare poziția față de acest litigiu, subliniind că nu s-a dovedit că actul administrativ încalcă dreptul de proprietate al recurenților, iar în aceste condiții nu se poate reține nelegalitatea art. 1 și 2 și a pct. 5 din Anexa la H.G. nr. 1282/2009. Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi arătate: Sesizarea instanței de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 2, precum și a pct. 5 din Anexa la H.G.

nr. 288/2009 a fost făcută de Tribunalul Caraș-Severin, secția a I- a civilă, (Dosar nr. 1890/115/2012 având ca obiect despăgubiri urmare a exproprierii) în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a ridicării acestei excepții de către reclamanții C.A. și B.I.I. În analiza acestei excepții instanța a luat act că prin art. 1 din HG nr. 1282/28 octombrie 2009 s-a aprobat darea în administrarea M.T.I. a unei suprafețe totale de 12.112 mp, cu datele de identificare din anexa care face parte integrantă din hotărâre, din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în vederea realizării de către C.N.A.D.N.R. a lucrărilor de construcție a obiectivului „Variantă de ocolire a mun. Caransebeș”.

Prin art. 2 al H.G. nr. 1282/2009 s-a prevăzut că M.T.I., prin C.N.A.D.N.R., va executa pentru M.A.N. – UM X Caransebeș anumite lucrări, enumerate clar, iar la pct. 5 din Anexa la hotărâre este menționat imobilul - teren individualizat la nr. cadastral 2783, în suprafață de 3631 mp. Verificarea atentă a probatoriului administrat a condus la concluzia că terenul care face obiectul analizei (3631 mp) face parte din domeniul public al Statului Român (inventariere sub nr. M.F. 104159), aflându-se în administrarea M.A.N. (urmare Dec. de expropriere nr. 225 din 5 mai 1956),de la data preluării și până la transferarea la M.T.I. în baza hotărârii de guvern în discuție, acesta făcând parte din imobilul 1003 Caransebeș și servind pentru desfășurarea activităților militare, făcând parte din cadrul UM X Caransebeș.

În Protocolul de transmitere parțială a imobilul din Caransebeș din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. – U.M. X în administrarea M.T.I. – C.N.A.D.N.R. se arată cu privire la suprafața de 12.112 mp că nu sunt înregistrate revendicări sau notificări în conformitate cu legile proprietății. Darea în administrare s-a realizat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare la data adoptării H.G. nr. 1282/2009. În mod judicios și pe baza unei analize pertinente a probatoriului existent, prima instanță a reținut că reclamanții au dovedit dreptul de proprietate al unei cote părți din nr. top 2783 însă nu și dreptul de proprietate pentru suprafața de teren menționată la pct. 5 al Anexei la H.G.

nr. 1282/2009. Din C.F. depusă de reclamanți în dosarul Tribunalului Caransebeș a rezultat că antecesorii reclamanților au deținut anumite cote părți din terenul cu nr. top 2783, fără însă a se dovedi că au deținut în proprietate terenul în suprafață de 3631 mp. Mai mult, datele furnizate de Primăria Mun. Caransebeș conțin informații contradictorii (examinate în detaliu în considerentele sentinței recurate), astfel că nu au putut susține afirmațiile reclamanților. Criticile recurenților nu pot fi primite, având în vedere cadrul procesual stabilit și anume verificarea legalității actului administrativ individual pe calea reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de contencios administrativ învestită în acest mod are ca atribuție examinarea concordanței actului administrativ dedus judecății cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, iar în acest context prin raportare la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia nu s-a constatat că H.G. nr. 1282/2009 contravine normelor legale cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis. În speță, se constată că actul administrativ contestat (care vizează transferul dreptului de administrare al terenului individualizat) respectă prevederile legale în executarea cărora a fost emis și normele de competență conferite și că reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului prevăzut la pct. 5 din Anexă și, implicit, nici al vătămării produse prin emiterea H.G.

nr. 1282/2009. Instanța de control judiciar a constatat că nu există motive pentru reformarea sentinței atacate și având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.A. și B.I.I. împotriva Sentinței civile nr. 573 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2013.