ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5379/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

573 din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.

1 și 2 din H.G. nr. 1282/2009 și a pct. 5 din Anexa nr. 1282 din 8 octombrie 2009,

formulată de reclamanții C.A. și B.I.I., în contradictoriu cu pârâții Statul

Român prin M.T.I. reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Timișoara și C.E.T.V.O.

a Mun. Caransebeș, Mun. Caransebeș prin Primar și C.A.L.F.F. din cadrul Primăriei

Caransebeș prin Primar.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a constatat că, prin art. 1 din H.G. nr. 1282

din 28 octombrie 2009, s-a dispus darea în administrarea M.T.I. a unor

suprafețe totale de 12.112 mp având datele de identificare din anexa care face

parte integrantă din hotărâre, din domeniul public al statului și din

administrarea M.A.N., în vederea realizării de către C.N.A.N.R. a lucrărilor de

construcție a obiectivului Varianta de ocolire a Mun. Caransebeș.

În

cuprinsul art. 2 din același act administrativ, se face precizarea că M.T.I.,

prin C.N.A.D.N.R. SA, va executa pentru M.A.N. – U.M. X Caransebeș protejarea canalizării

privind subtraversarea centurii; refacerea împrejmuirii pe latura de vest la

înălțime corespunzătoare, în funcție de configurația centurii ocolitoare, dar

nu mai puțin de 2,5 m înălțime; executarea unei platforme betonale pentru

depozitarea tehnicii auto de pe platforma dezafectată; executarea unei magazii

tip depozit în suprafață corespunzătoare cu clădirea afectată și executarea

unui foișor de pază într-o zonă identificată de comun cu unitatea militară, iar

la pct. 5 din Anexa la hotărâre, este menționat și imobilul-teren

individualizat la nr. cadastral 2783 în suprafață de 3631 mp.

Curtea

a constatat că reclamanții au susținut că aceste dispoziții enunțate atât în H.G.,

cât și la pct. 5 din Anexa la H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009, sunt

nelegale întrucât li s-ar fi încălcat dreptul de proprietate consacrat de

Constituția României, prin aceea că reclamanții ar fi proprietarii suprafeței

de 3631 mp înscrisă în C.F. nr. 32952, nr. top 2783. Totodată, reclamanții

au menționat că dovada dreptului lor de proprietate o fac cu extrasele de

carte funciară depuse la dosar, precum și cu Hotărârea Comisiei Locale de

Aplicare a Legii Fondului Funciar Caransebeș din 21 august 2009 materializată în

procesul verbal nr. 39 emis la acea dată.

Examinând

situația de fapt și dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea

a reținut că, în temeiul H.G. nr. 577 din 13 mai 2009, s-a aprobat declanșarea

procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe

amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 6 Drobeta Turnu Severin - Lugoj”, pe

teritoriul localităților Caransebeș, Buchin și Păltiniș.

În

temeiul H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009, terenul în suprafață de 12.112 mp

din care face parte și top.2783 s-a transmis din domeniul public al statului și

din administrarea M.A.N. în domeniul public și administrarea M.T.I. în vederea

realizării de către C.N.A.D.N.R. S.A. a lucrărilor de construcții a

obiectivului „Variantă ocolire a Mun. Caransebeș”.

Instanța

de fond a observat faptul că, din cuprinsul cărții funciare depusă de

reclamanți la dosarul cauzei, rezultă că antecesorii reclamanților au deținut

anumite cote părți din terenul cu nr. top 2783 Caransebeș, însă nu se poate

stabili că aceștia au deținut în proprietate suprafața de teren de 3631 mp care

face parte din suprafața de 12.112 mp, suprafață ce a făcut obiectul H.G. nr. 1282

din 28 octombrie 2009.

Prin

urmare, câtă vreme terenul vizat nu se află în posesia faptică a reclamanților,

aceștia nefăcând dovada dreptului lor de proprietate, iar terenul fiind

utilizat de U.M. X  Caransebeș, judecătorul a apreciat că nu s-a încălcat

dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestei suprafețe de teren.

Prin

urmare, s-a reținut că terenul care face obiectul analizei de față face

parte din domeniul public al Statului Roman, aflându-se în administrarea M.A.N.

și, câtă vreme din cuprinsul înscrisurilor rezultă că terenul făcea parte

din cadrul U.M. X Caransebeș, văzând că reclamanții au dovedit doar dreptul de

proprietate asupra unei cote părți din nr. top 2783 iar nu dreptul de

proprietate asupra suprafeței efectiv vizată de hotărârea a cărei nelegalitate

se invocă, Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre o încălcare a

dreptului acestora de proprietate.

Împotriva

acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanții

C.A. și B.I.I. au declarat recurs.

Cererea

de recurs a fost întemeiată generic pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc.

civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că prin Decretul nr. 225/1956

antecesorii recurenților au fost deposedați abuziv de suprafața de 3025 mp,

fără o prealabilă despăgubire și fără consimțământul acestora, ca prin Hotărârea

Comisiei locale de fond funciar Caransebeș din 21 august 2009 li s-a reconstituit

recurenților - reclamanți dreptul de proprietate pentru suprafața de 43.462 mp

în care este inclusă și suprafața de 3631 mp, iar prin H.G.nr. 1282 din 28

octombrie 2009 au fost deposedați din nou de această suprafață fără o

prealabilă despăgubire, deși s-a solicitat în mod imperativ în fiecare acțiune

judiciară privind restituirea unei proprietăți preluate în mod abuziv în

perioada martie 1945 - decembrie 1989.

Soluția

de respingere a excepției de nelegalitate a fost considerată greșită,

neobservându-se că s-a invocat permanent că există neconcordanța între suprafața

transferată din administrarea M.A.N. în cea a M.T.I. prin H.G. nr. 1282/2009 și

cea preluată în mod abuziv și fără o prealabilă despăgubire prin Decretul de

expropriere nr. 225/1956 în sensul că M.A.N. a preluat 3025 mp și a predat 3631

mp, deci mai mult cu 606 mp, iar prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la acest

aspect.

Totodată

nu s-a acordat atenție notei de fundamentare a hotărârii de guvern, în

condițiile în care acest act cuprinde informații eronate cum ar fi faptul că suprafețele

de teren nu fac obiectul unor contracte de concesiune, al unor cereri de

retrocedare/restituire și nici al unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești,

situație contrazisă de dovezile depuse de recurenții-reclamanți

Dreptul

de proprietate al recurenților inclusiv pe parcele cu nr. top 2783 din care face

parte și suprafața de 3631 mp a fost dovedit cu înscrisuri autentice, așa încât

este incorectă aprecierea instanței în sensul că nu se poate stabilit dreptul

de proprietate asupra acestei suprafețe care face parte din suprafața totală de

12.112 mp.

S-a

mai arătat că în cazul în care în succesiunea unor acte normative imobilul în

speță ar fi fost inclus în inventarul centralizat al domeniului public al

statului, acest act juridic încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998 (art. 6) și

neavând titlu valabil de proprietate pentru M.A.N. și M.T.I., aceste autorități

neînscriindu-și eventualele drepturi în C.F., terenul poate fi revendicat de foștii

proprietari sau de succesorii acestora.

Prin

întâmpinare, C.N.A.D.N.R. a apreciat că sentința recurată este temeinică și

legală, fiind reiterate apărările făcute și în fața primei instanțe, cu accent pe

faptul că imobilul în litigiu este parte din domeniul public al Statului Român și

aflându-se în administrarea M.A.N. nu poate face obiectul retrocedării. Din

acest motiv, terenul nu poate fi expropriat (ci doar transferat) și nu pot fi

acordate despăgubiri aferente acestuia.

Transferul

dreptului de administrare a fost făcut în conformitate cu prevederile legale și

având la bază o documentație vizată de O.C.P.I. Caraș-Severin.

Și

intimatul Guvernul României și-a exprimat prin întâmpinare poziția față de

acest litigiu, subliniind că nu s-a dovedit că actul administrativ încalcă dreptul

de proprietate al recurenților, iar în aceste condiții nu se poate reține nelegalitatea

art. 1 și 2 și a pct. 5 din Anexa la H.G. nr. 1282/2009.

Examinând cauza,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare,

pentru cele ce vor fi arătate:

Sesizarea instanței

de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției

de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 2, precum și a pct. 5 din Anexa

la H.G. nr. 288/2009 a fost făcută de Tribunalul Caraș-Severin, secția a I- a

civilă, (Dosar nr. 1890/115/2012 având ca obiect despăgubiri urmare a exproprierii)

în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a ridicării acestei excepții

de către reclamanții C.A. și B.I.I.

În analiza acestei excepții

instanța a luat act că prin art. 1 din HG nr. 1282/28 octombrie 2009 s-a

aprobat darea în administrarea M.T.I. a unei suprafețe totale de 12.112 mp, cu

datele de identificare din anexa care face parte integrantă din hotărâre, din domeniul

public al statului și din administrarea M.A.N. în vederea realizării de către C.N.A.D.N.R.

a lucrărilor de construcție a obiectivului „Variantă de ocolire a mun. Caransebeș”.

Prin art. 2 al H.G. nr.

1282/2009 s-a prevăzut că M.T.I., prin C.N.A.D.N.R., va executa pentru M.A.N. –

UM X Caransebeș anumite lucrări, enumerate clar, iar la pct. 5 din Anexa la

hotărâre este menționat imobilul - teren individualizat la nr. cadastral 2783,

în suprafață de 3631 mp.

Verificarea atentă a

probatoriului administrat a condus la concluzia că terenul care face obiectul analizei

(3631 mp) face parte din domeniul public al Statului Român (inventariere sub nr.

M.F. 104159), aflându-se în administrarea M.A.N. (urmare Dec. de expropriere nr.

225 din 5 mai 1956),de la data preluării și până la transferarea la M.T.I. în

baza hotărârii de guvern în discuție, acesta făcând parte din imobilul 1003

Caransebeș și servind pentru desfășurarea activităților militare, făcând parte

din cadrul UM X Caransebeș.

În Protocolul de

transmitere parțială a imobilul din Caransebeș din domeniul public al statului

și din administrarea M.A.N. – U.M. X în administrarea M.T.I. – C.N.A.D.N.R. se

arată cu privire la suprafața de 12.112 mp că nu sunt înregistrate revendicări

sau notificări în conformitate cu legile proprietății.

Darea în administrare

s-a realizat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare la

data adoptării H.G. nr. 1282/2009.

În mod judicios și pe

baza unei analize pertinente a probatoriului existent, prima instanță a reținut

că reclamanții au dovedit dreptul de proprietate al unei cote părți din nr. top

2783 însă nu și dreptul de proprietate pentru suprafața de teren menționată la pct.

5 al Anexei la H.G. nr. 1282/2009.

Din C.F. depusă de

reclamanți în dosarul Tribunalului Caransebeș a rezultat că antecesorii

reclamanților au deținut anumite cote părți din terenul cu nr. top 2783, fără

însă a se dovedi că au deținut în proprietate terenul în suprafață de 3631 mp.

Mai mult, datele furnizate de Primăria Mun. Caransebeș conțin informații

contradictorii (examinate în detaliu în considerentele sentinței recurate),

astfel că nu au putut susține afirmațiile reclamanților.

Criticile recurenților

nu pot fi primite, având în vedere cadrul procesual stabilit și anume verificarea

legalității actului administrativ individual pe calea reglementată de art. 4

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de contencios

administrativ învestită în acest mod are ca atribuție examinarea concordanței actului

administrativ dedus judecății cu actele normative cu forță juridică superioară,

în temeiul și în executarea cărora a fost emis, iar în acest context prin

raportare la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia nu s-a constatat că H.G. nr. 1282/2009

contravine normelor legale cu forță juridică superioară în baza cărora a fost

emis.

În speță, se constată

că actul administrativ contestat (care vizează transferul dreptului de

administrare al terenului individualizat) respectă prevederile legale în

executarea cărora a fost emis și normele de competență conferite și că reclamanții

nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului prevăzut la pct.

5 din Anexă și, implicit, nici al vătămării produse prin emiterea H.G. nr. 1282/2009.

Instanța de control judiciar

a constatat că nu există motive pentru reformarea sentinței atacate și având în

vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.A. și B.I.I. împotriva Sentinței civile nr. 573 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2013.