ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal întemeiată în drept pe dispozițiile art. 19, art. 24 și art. 25 din

Legea nr. 554/2004, reclamantul M.O.C.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Universitatea S.H. București și M.E.C.T.S. - București aplicarea unei amenzi

corespunzătoare reprezentanților legali ai acestora din urmă,obligarea la plata

unor despăgubiri de întârziere de 1000 lei/zi întârziere privind punerea în

executare a Sentinței Civile nr. 250 din 05 iulie 2011 și actualizarea cu rata

inflației a sumelor la care pârâții vor fi obligați să plătească.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că prin Sentința civilă nr. 250 din 05

iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă de contencios

administrativ și fiscal, prima pârâta a fost obligată să-i elibereze diploma de

licență pentru examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009 la

Facultatea D.A.P. - Specializare Drept și suplimentul la această diplomă - iar

pârâtul M.E.C.T.S. – București a fost obligat la aprobarea tipăririi

formularelor tipizate a documentelor menționate.

Mai

susține reclamantul că în dosarul de fond a solicitat instanței stabilirea unui

termen în scopul executării obligațiilor de către pârâți, însă instanța nu l-a

stabilit. Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1008 din 24 februarie 2012a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cheltuielile de judecată i-au fost achitate

abia la 29 august 2012 iar obligațiile de a face stabilite în sarcina pârâților

au fost executate la data de 2 mai 2012, după achitarea taxelor cuvenite.

În

cauză, pârâta Universitatea S.H. - București, prin întâmpinarea formulată, a

solicitat respingerea acțiunii, cu precizarea că culpa pentru nepunerea în executare

a sentinței aparține în tot pârâtului M.E.C.T.S. - București, care nu a pus la

dispoziție formularele tipizate înlăuntrul termenului legal de 30 de zile.

Curtea

de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 375

din 19 octombrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.O.C.O. în

contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. București și M.E.C.T.S., ca

nefondată.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța a constatat că aplicarea unei amenzi ar fi fost

posibilă numai în situația stabilirii de către instanță a unui termen pentru

executarea obligatorie, ceea ce nu este cazul în speță, iar reclamantul nu a

declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 250/2011 a Curții de Apel

Suceava pe acest motiv; aplicarea sancțiunii pentru executarea obligației cu

depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

trebuia solicitată de reclamant prin acțiune. De altfel, odată obligația îndeplinită

această sancțiune nu își mai atinge scopul.

Cu

referire la despăgubirile solicitate, s-a reținut că reclamantul nu a probat

cuantumul acestora și prejudiciul efectiv suferit prin punerea în executare cu

întârziere a sentinței.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.O.C.O.

Criticile

recurentului au fost susținute dispozițiilor art. 304 pct. 4, pct. 5 și pct. 9 C.

proc. civ., arătându-se, în esență, că prima instanță nu a pus în dezbatere

excepția de inadmisibilitate invocată de Universitatea S.H. pentru ca

reclamantul să se poată apăra, încălcându-se astfel principiul disponibilității

și contradictorialității, iar în privința fondului cererii de sancționare a celor

doi pârâți pentru executarea cu întârziere a Sentinței nr. 250/2011 rămasă

irevocabilă prin Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție. nr. 1008 din 24

februarie 2012 s-a ignorat că niciunul din pârâți nu a făcut dovada îndeplinirii

la timp a obligațiilor trasate de instanță.

S-a

mai arătat că din actele dosarului rezultă că executarea sentinței a avut loc la

68 de zile de la pronunțarea deciziei de recurs și că în pofida acestei

evidențe instanța de executare a interpretat greșit dispozițiile art. 24 alin. (1)

și alin.(2) și dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Intimata

Universitatea S.H. a depus întâmpinare, reiterând că prin adresa din 8 martie

2012 a solicitat M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularului tipizat de diplomă

de licență a reclamantului, ceea ce demonstrează că această instituție de

învățământ nu are nicio culpă pentru neexecutarea în temeiul legal a obligației

rezultate din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În

apărare, Ministerul Educației Naționale a reamintit că nicio specializare a

niciunei facultăți din cadrul Universității S.H., forma de învățământ I.D nu a

fost și nu este acreditată, iar în ce privește avizul pentru tipărirea de

tipizate a diplomelor de licență, numărul de tipizate trebuie să fie corelat cu

numărul absolvenților care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată

sau autorizată să funcționeze provizoriu. Astfel, ministerul a avizat

achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate

absolvenților din promoțiile anilor 2008, 2009 și 2010, iar numirea unității

care efectuează imprimarea tipizatelor s-a efectuat cu mult înainte de data cererii

petentului.

Examinând

cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Prin

Sentința nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin Sentința

nr., 309 din 30 septembrie 2011 pronunțată de aceeași instanță, ce a rămas irevocabilă

prin Decizia nr. 1008 din 24 februarie 2012 a secției contencios administrativ

și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost obligată Universitatea

S.H. să elibereze reclamantului M.O.O. diploma de licență pentru examenul de

licență susținut de reclamant în sesiunea iulie 2009 – Facultatea D.A.P. –

specializarea drept – precum și suplimentul de diplomă, iar M.E.C.T.S. a fost

obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licență a

reclamantului.

Curtea

de Apel Suceava ca instanță de executare a fost sesizată de reclamant în

vederea aplicării art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea în

termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv

de la data de 24 februarie 2012.

Fără

a împărtăși punctul de vedere al instanței în sensul că aplicarea amenzii

prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ este

posibilă numai dacă s-a fixat un termen pentru executarea hotărârii, dat fiind conținutul

clar al alin. (1) din art. 24, instanța de control judiciar observă că nu se contestă

executarea obligațiilor stabilite în sarcina celor doi pârâți la data de 2 mai 2012.

Materialul

probator a relevat că la data introducerii cererii în temeiul art. 24 din Legea

nr. 554/2004, pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. își îndepliniseră

obligațiile stabilite prin Sentința nr. 250/2011 și menținute prin Decizia nr. 1008/2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, încă din data de 2 mai 2012.

Totodată,

pârâții au demonstrat motivul obiectiv al întârzierii executării sentinței, iar

instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită obligația și că în aceste

condiții sancțiunea nu-și mai atinge scopul, scopul fiind deja atins prin executarea

de bunăvoie a obligațiilor.

În

privința despăgubirii solicitate de reclamant s-a reținut în mod just că nu s-a

probat în ce constă prejudiciul suferit prin punerea în întârziere a sentinței.

Criticile

recurentului încadrate la art. 304 pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ. nu sunt întemeiate,

actele dosarului nesusținând ideea că în cauză s-ar fi depășit atribuțiile puterii

judecătorești sau că s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Cum

nu există motive pentru modificarea sentinței atacate din perspectiva art. 304 pct.

9 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul M.O.C.O. împotriva Sentinței nr. 375 din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.