ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal întemeiată în drept pe dispozițiile art. 19, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, reclamantul M.O.C.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. București și M.E.C.T.S. - București aplicarea unei amenzi corespunzătoare reprezentanților legali ai acestora din urmă,obligarea la plata unor despăgubiri de întârziere de 1000 lei/zi întârziere privind punerea în executare a Sentinței Civile nr. 250 din 05 iulie 2011 și actualizarea cu rata inflației a sumelor la care pârâții vor fi obligați să plătească.

În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că prin Sentința civilă nr. 250 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă de contencios administrativ și fiscal, prima pârâta a fost obligată să-i elibereze diploma de licență pentru examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009 la Facultatea D.A.P. - Specializare Drept și suplimentul la această diplomă - iar pârâtul M.E.C.T.S. – București a fost obligat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a documentelor menționate. Mai susține reclamantul că în dosarul de fond a solicitat instanței stabilirea unui termen în scopul executării obligațiilor de către pârâți, însă instanța nu l-a stabilit.

Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1008 din 24 februarie 2012a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cheltuielile de judecată i-au fost achitate abia la 29 august 2012 iar obligațiile de a face stabilite în sarcina pârâților au fost executate la data de 2 mai 2012, după achitarea taxelor cuvenite. În cauză, pârâta Universitatea S.H. - București, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, cu precizarea că culpa pentru nepunerea în executare a sentinței aparține în tot pârâtului M.E.C.T.S. - București, care nu a pus la dispoziție formularele tipizate înlăuntrul termenului legal de 30 de zile. Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 375 din 19 octombrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.O.C.O.

în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. București și M.E.C.T.S., ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că aplicarea unei amenzi ar fi fost posibilă numai în situația stabilirii de către instanță a unui termen pentru executarea obligatorie, ceea ce nu este cazul în speță, iar reclamantul nu a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 250/2011 a Curții de Apel Suceava pe acest motiv; aplicarea sancțiunii pentru executarea obligației cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuia solicitată de reclamant prin acțiune. De altfel, odată obligația îndeplinită această sancțiune nu își mai atinge scopul. Cu referire la despăgubirile solicitate, s-a reținut că reclamantul nu a probat cuantumul acestora și prejudiciul efectiv suferit prin punerea în executare cu întârziere a sentinței.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.O.C.O. Criticile recurentului au fost susținute dispozițiilor art. 304 pct. 4, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în esență, că prima instanță nu a pus în dezbatere excepția de inadmisibilitate invocată de Universitatea S.H. pentru ca reclamantul să se poată apăra, încălcându-se astfel principiul disponibilității și contradictorialității, iar în privința fondului cererii de sancționare a celor doi pârâți pentru executarea cu întârziere a Sentinței nr. 250/2011 rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție. nr. 1008 din 24 februarie 2012 s-a ignorat că niciunul din pârâți nu a făcut dovada îndeplinirii la timp a obligațiilor trasate de instanță.

S-a mai arătat că din actele dosarului rezultă că executarea sentinței a avut loc la 68 de zile de la pronunțarea deciziei de recurs și că în pofida acestei evidențe instanța de executare a interpretat greșit dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin.(2) și dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Intimata Universitatea S.H. a depus întâmpinare, reiterând că prin adresa din 8 martie 2012 a solicitat M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularului tipizat de diplomă de licență a reclamantului, ceea ce demonstrează că această instituție de învățământ nu are nicio culpă pentru neexecutarea în temeiul legal a obligației rezultate din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În apărare, Ministerul Educației Naționale a reamintit că nicio specializare a niciunei facultăți din cadrul Universității S.H., forma de învățământ I.D nu a fost și nu este acreditată, iar în ce privește avizul pentru tipărirea de tipizate a diplomelor de licență, numărul de tipizate trebuie să fie corelat cu numărul absolvenților care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu. Astfel, ministerul a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile anilor 2008, 2009 și 2010, iar numirea unității care efectuează imprimarea tipizatelor s-a efectuat cu mult înainte de data cererii petentului.

Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Prin Sentința nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin Sentința nr., 309 din 30 septembrie 2011 pronunțată de aceeași instanță, ce a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1008 din 24 februarie 2012 a secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost obligată Universitatea S.H. să elibereze reclamantului M.O.O. diploma de licență pentru examenul de licență susținut de reclamant în sesiunea iulie 2009 – Facultatea D.A.P. – specializarea drept – precum și suplimentul de diplomă, iar M.E.C.T.S. a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licență a reclamantului.

Curtea de Apel Suceava ca instanță de executare a fost sesizată de reclamant în vederea aplicării art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv de la data de 24 februarie 2012. Fără a împărtăși punctul de vedere al instanței în sensul că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ este posibilă numai dacă s-a fixat un termen pentru executarea hotărârii, dat fiind conținutul clar al alin. (1) din art. 24, instanța de control judiciar observă că nu se contestă executarea obligațiilor stabilite în sarcina celor doi pârâți la data de 2 mai 2012. Materialul probator a relevat că la data introducerii cererii în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, pârâții Universitatea S.H.

și M.E.C.T.S. își îndepliniseră obligațiile stabilite prin Sentința nr. 250/2011 și menținute prin Decizia nr. 1008/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, încă din data de 2 mai 2012. Totodată, pârâții au demonstrat motivul obiectiv al întârzierii executării sentinței, iar instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită obligația și că în aceste condiții sancțiunea nu-și mai atinge scopul, scopul fiind deja atins prin executarea de bunăvoie a obligațiilor. În privința despăgubirii solicitate de reclamant s-a reținut în mod just că nu s-a probat în ce constă prejudiciul suferit prin punerea în întârziere a sentinței. Criticile recurentului încadrate la art. 304 pct. 4 și pct. 5 C. proc.

civ. nu sunt întemeiate, actele dosarului nesusținând ideea că în cauză s-ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești sau că s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Cum nu există motive pentru modificarea sentinței atacate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.O.C.O. împotriva Sentinței nr. 375 din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.