ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 388 din 20 noiembrie

2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F.V. și F.C. în

contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și Președintele C.C.S.D. București – B.G.

și, în consecință, a obligat pârâtul B.G., în calitate de Președinte al C.C.S.D.,

la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere, începând cu data de 4 aprilie 2011 și până la îndeplinirea

obligației stabilită prin Sentința nr. 132 din 31 mai 2010 a Curții de Apel

Suceava, rămasă irevocabilă conform Deciziei nr. 1329 din 4 martie 2011,

respingând restul pretențiilor ca nefondate.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința nr. 132 din 31 mai 2010 a

Curții de Apel Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului conform

Deciziei nr. 1329 din 04 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție,

Statul Român, prin C.C.S.D. a fost obligat să desemneze evaluator și să

comunice dosarul depus de reclamant evaluatorului, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

Deși această

hotărâre, conform dispozițiilor din art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

trebuia pusă în executare până la data de 6 aprilie 2011, acest lucru nu s-a

întâmplat până la data înregistrării prezentei acțiuni, respectiv 11 august 2011.

Față de acestea,

Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru a aplica autorității publice obligate o

amendă în cuantumul solicitat de reclamant, respectiv de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere de la data de 4 aprilie 2011

(30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii menționate) și până la

îndeplinirea obligației stabilite prin Sentința nr. 132 din 31 mai 2010 a

Curții de Apel Suceava.

A mai apreciat

instanța de fond că pârâtul B.G. nu se poate apăra prin invocarea adoptării O.U.G.

nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării

cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII „Regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, potrivit căruia, se suspendă, pe o

perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de

conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente si nici a Legii nr. 117/2012 care a prelungit termenul de 6 luni pana

la data de 15 mai 2013 din mai multe motive:

la rămânerea irevocabila a Sentința nr. 132 din 31 mai 2010, pronunțată în Dosarul

nr. 388/39/2010 a Curții de Apel Suceava, respectiv 04 martie 2011 si până la O.U.G.

nr. 4 din 13 martie 2012, a trecut mai mult de un an, timp în care autoritatea

publică avea posibilitatea sa pună în executare obligațiile impuse prin titlul

executoriu;

nici O.U.G. nr. 4/2012 si nici Legea nr. 117/2012 nu au modificat dispozițiile art.

24 din Legea contenciosului administrativ, nici măcar in ceea ce privește

hotărârile care aveau ca obiect cereri întemeiate pe dispozițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, astfel încât aceste hotărâri se executa în același

termen și aceleași condiții ca orice altă hotărâre pronunțată în contencios

administrativ, privind o obligație de a face;

teza propusa de pârâți, s-ar ajunge la aplicarea O.U.G. nr. 4/2012 si a Legea nr.

117/2012 asupra unor situații juridice irevocabile născute anterior intrării in

vigoare a acestor acte normative ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 15 alin.

(2) din Constituție. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție „Legea dispune

numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai

favorabile”. Potrivit regulii constituționale, în doctrina juridică s-a afirmat

că o lege nouă nu poate aduce atingere situațiilor juridice definitiv formate

și nici efectelor produse înainte de intrarea ei în vigoare. S-a afirmat de

asemeni că dispozițiile unei legi noi se aplică doar actelor și faptelor

juridice încheiate, produse sau săvârșite după intrarea ei în vigoare.

Curtea a respins

cererea reclamanților privind obligarea pârâților să pună în executare Sentința

nr. 132 din 31 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 388/39/2010 a Curții de Apel

Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, cu

motivarea că modalitatea indirectă, instituită de dispozițiile art. 24 alin. (2)

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de asigurare a executării

obligației de a încheia, înlocui, modifica actul administrativ, respectiv de a

elibera conform dispozițiilor hotărârii judecătorești un act, adeverință, nu

mai îndreptățește reclamanții sa solicite instanței de contencios administrativ

emiterea unei hotărâri de obligare a unei autorități sau instituții publice la

executarea unei sentințe irevocabile.

1.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul G.B. – Președinte al C.C.S.D., solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru

motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. proc.

civ.

În

argumentarea recursului, pârâtul a susținut, în esență, că în speță nu există o

neexecutare culpabilă de natură a justifica aplicarea prevederilor art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Referindu-se

la incidența prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată, cu modificări, prin Legea

nr. 117/2012, recurentul - pârât a arătat că, raportat la aceste dispoziții, nu

se mai poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a hotărârilor

judecătorești și că în speță nu există o intenție a autorității publice de a nesocoti

o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar Comisia Centrală are obligația de a respecta

prevederile imperative ale actului normativ menționat, care instituie măsuri

temporare, de imediată aplicare, ce nu intră în contradicție cu dispozițiile

art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Cu

privire la demersurile întreprinse pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești

obținute de reclamanți, recurentul - pârât a arătat că dosarul de despăgubire a

fost introdus pe lista de ședință a Comisiei Centrale, în vederea aprobării

emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, dar la cele două convocări

din data de 14 decembrie 2011 și 9 martie 2011 nu s-a întrunit cvorumul legal

prevăzut în art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu

privire la cererea de amendare a președintelui C.C.S.D., recurentul - pârât a

arătat că interpretarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

în spiritul și în litera lor conduce la concluzia că nu pot fi aplicate față de

acesta, pentru că scopul prevederilor amintite este în sensul de a constrânge

autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operațiuni

administrative prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă,

să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă și nicidecum doar de a

sancționa pe conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzute de

dispoziția legală amintită.

S-a

mai susținut că recurentul a fost numit în funcția de Președinte al C.C.S.D.

începând cu data de 29 mai 2012, deci nu poate fi sancționat pentru

neîndeplinirea obligației în perioada 04 martie 2011 și până la 15 martie 2012,

când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 și că, pe de altă parte, suspendarea

activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire

și evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii lui G.B.

în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel că, în mod obiectiv, nu

se poate reține culpa acestuia, având în vedere suspendarea legală prevăzută în

mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013.

2.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, cât și în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate

aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în privința

criticii care vizează pasivitatea C.C.S.D., manifestată în perioada cuprinsă

între data la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată și

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse

în continuare.

Intimații-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ, cu o cerere având ca obiect aplicarea

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere,

președintelui C.C.S.D., cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a Sentinței

nr. 132 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă prin respingerea recursului conform

Deciziei nr. 1329 din 04 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

„(1)

Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie,

să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat,

o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui

astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2)

În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului

autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are

dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Așa

fiind, rezultă că președintele C.C.S.D. avea obligația de a executa hotărârea

judecătorească menționată, în sensul de a comunica dosarul reclamanților către

un evaluator desemnat în acest scop, într-un termen de cel mult 30 de zile de

la data pronunțării deciziei, respectiv din 4 martie 2011.

Necontestat,

acest fapt nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile

legale menționate, aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada

de referință, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de

întârziere, începând cu data de 4 aprilie 2011 și până la data de 15 martie 2012,

când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în

vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Această

soluție este rezultatul aplicării dispozițiilor art. 8, Cap. III din Regulamentul

de Organizare și funcționare al A.N.R.P., „Președintele conduce întreaga

activitate Autorității, având calitatea de ordonator terțiar de credite reprezintă

Autoritatea în raporturile cu autoritățile administrației publice, cu instituțiile

publice centrale și locale și cu persoanele fizice și juridice române sau

străine, precum și în justiție”, coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

privind aplicarea unei sancțiuni constând în amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi întârziere conducătorului unei autorități care nu

execută o hotărâre irevocabilă în temeiul prevăzut în conținutul acesteia sau

în lipsa unui asemenea termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă.

Prin Sentința

nr. 132 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă prin respingerea

recursului conform Deciziei nr. 1329 din 04 martie 2011 a Înaltei Curți de

Casație si Justiție, Statul Român, prin C.C.S.D. a fost obligat să desemneze

evaluator și să comunice dosarul depus de reclamanți evaluatorului, în vederea

întocmirii raportului de evaluare; sentința trebuia pusă în executare până la

04 aprilie 2011, ceea ce nu s-a întâmplat.

Alegațiile

recurentului privind caracterul colegial al C.C.S.D. și votul personal al

membrilor acesteia, deși corecte, nu sunt de natură să îl exonereze de

răspunderea instituită de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece recurentul

nu a făcut dovada vreunor diligențe pentru executarea sentinței Curții de Apel

Suceava nr. 132/2010 în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din același act

normativ.

Chiar

dacă, pentru ședințele C.C.S.D. din 14 decembrie 2011 și 9 martie 2012, deși

membrii Comisiei au fost convocați, ar fi fost lipsă de cvorum, convocarea acestor

ședințe s-a făcut cu depășirea termenului de executare a hotărârii irevocabile

privind Dosarul autorității nr. 34708/ CC, iar pe de altă parte nu s-a făcut

dovada că acest dosar s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței, cum a susținut

recurentul.

Invocarea,

de către recurent, a O.U.G. nr. 4/2012 este lipsită parțial de relevanță

întrucât, la data intrării în vigoare a acestei Ordonanțe – 13 martie 2012,

pârâții se aflau deja în întârziere cu privire la executarea Sentinței Curții

de Apel Suceava nr. 132/2010.

Pe

de altă parte, prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a suspendat până la 15 mai 2013

emiterea acestora și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă

despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În

raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data

intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești.

De

aceea, critica formulată de recurent este în parte legală și va antrena

admiterea recursului în sensul precizat anterior.

Înalta

Curte nu poate reține argumentul privind imposibilitatea aplicării sancțiunii

prevăzute de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă obligația de

executare a hotărârii judecătorești irevocabile.

Faptul

că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, C.C.S.D.

funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu

poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în

termenul legal.

Art.

13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui A.N.R.P.

calitatea de conducător al lucrărilor C.C.S.D. și în această calitate avea

obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră

încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că

autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea

hotărârii judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus.

Faptul

că o altă persoană a fost numită, în acest interval, la conducerea autorității

publice, nu este de natură a afecta legalitatea soluției pronunțate de către

instanța de fond sub aspectul obligării președintelui instituției pârâte la

plata amenzii, textul legal referindu-se, însă, la președintele în funcție în

perioada de referință, căruia, astfel, îi va incumba obligația astfel

stabilită.

Având

în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1)

- (3) C. proc. civ., va modifica sentința atacată, în sensul celor arătate

anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul B.G. – Președintele C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 388

din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că aplică Președintelui C.C.S.D. o amendă în cuantum

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu 04

aprilie 2011 și până la 15 martie 2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.