ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3781/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2869 din 11 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții L.N. și L.Nd., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtei la analizarea și avizarea cererii, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și că nu a fost încălcat principiul soluționării cererii într-un termen rezonabil, în raport cu data depunerii cererii, 23 iunie 2010, și data introducerii acțiunii, 14 septembrie 2010, precum și cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, se arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul constatării greșite a inexistenței unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii reclamantului având ca obiect redobândirea cetățeniei române; arată recurenții că se impunea respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și obligarea autorității pârâtei, în solidar cu președintele acesteia, la plata cheltuielilor de judecată. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Înalta Curte reține, astfel, ca fiind nefondată critica privind greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care definesc noțiunea de refuz nejustificat de soluționare a cererii, pentru următoarele motive: Astfel, prin cererile formulate la data de 23 iunie 2010, recurenții-reclamanți s-au adresat autorității intimate, solicitând redobândirea cetățeniei române, în condițiile prevăzute de Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română. Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, stabilește o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, prevăzând, în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. c), că fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 11, nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că intervalul de timp cuprins între data formulării cererilor, 23 iunie 2010, și data introducerii acțiunii, 14 septembrie 2010, nu depășește termenul de 5 luni stabilit de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin „refuz nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”. De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ definesc „excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.

În speță, însă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, această ipoteză nu este întrunită, termenul de 5 luni de la data înregistrării cererilor, prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române nefiind depășit la data formulării acțiunii. Față de cele arătate, constatând că în mod corect a reținut instanța de fond că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice intimate drept un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menținând sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții L.N. și L.Nd. împotriva Sentinței civile nr. 2869 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM