ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamanta SC B.R.E.I. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.
și A.F.P. Sect. 1, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 33
din 30 noiembrie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata
stabilite de inspecția fiscala, a Raportului de inspecție fiscala din 30
noiembrie 2011, cu privire la impozitul pe profit pentru perioada 16 mai 2005 -
31 decembrie 2010, taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 1 octombrie 2008 -
30 iunie 2010 și a Dispoziției de măsuri din 30 noiembrie 2011, prin care s-a
dispus reducerea pierderii fiscale, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a
arătat în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute
de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce privește formularea unei contestații
împotriva deciziei contestate, cât și în ceea ce privește cazul temeinic
justificat și paguba iminentă.
Prin întâmpinare,
pârâta A.N.A.F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția
de inadmisibilitate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca
neîntemeiate, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de
art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta A.F.P. Sect.
1, prin D.G.F.P.M.B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiate, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative
prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința nr. 982
din 14 februarie 2012, Curtea de Apel București, a respins atât excepția
lipsei calității
procesuale pasive a
A.N.A.F.,
cât și
excepția
de inadmisibilitate.
Totodată, Curtea de
apel a admis acțiunea
formulată de reclamanta SC B.R.E.I. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.
și A.F.P. Sect. 1 și a dispus
suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 33 din 30
noiembrie 2011, a Raportului de Inspecție Fiscală din din 30 noiembrie 2011 și
a Dispoziției de măsuri din 30 noiembrie 2011, până la pronunțarea instanței de
fond.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia de impunere nr. 33
din 30 noiembrie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata
stabilite de inspecția fiscala s-au stabilit în sarcina reclamantei, în baza
Raportului de inspecție fiscala din 30 noiembrie 2011 încheiat de consilierii
superiori ai A.N.A.F.-D.G.F.P.M.B.- A.F.P. Sect. 1, următoarele obligații
suplimentare de plată: T.V.A. trimestrial în sumă de 3690612 lei, plus majorări
de întârziere in suma de 1851507 lei,; T.V.A. trimestrial în sumă de 722443 lei,
plus majorări de întârziere in suma de 66.465 lei, T.V.A. lunar majorări de
întârziere in suma de 598.280 lei, pentru perioada 1 iulie 2009 - 30 iunie 2010;
Impozit pe profit datorat de persoane juridice române în sumă de 23593 lei,
pentru perioada 13 iunie 2005 - 31 decembrie 2009, plus majorări de întârziere
în sumă de 25.759 lei, pentru perioada 13 iunie 2005 - 17 august 2011; Impozit
pe veniturile obținute în România de nerezidenți-persoane juridice nerezidente,
în suma de 32.025 lei, plus majorări de întârziere in suma de 38.135 lei,
pentru perioada 13 iunie 2005 - 17 august 2011;
În ceea ce privește
excepția inadmisibilității acțiunii
invocată de A.N.A.F., prima instanță a
constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada
înregistrării la autoritatea fiscală a contestației în calea administrativă de
atac, consemnând și cauțiunea în cuantum de 1% din suma contestată, așa cum s-a
stabilit prin încheierea din data de 31 ianuarie 2012, recipisa fiind depusă la
dosarul cauzei.
Referitor la excepția
inadmisibilității acțiunii invocată de A.F.P. Sect. 1 cu privire la cererea de
suspendare a Raportului de inspecție fiscală, judecătorul fondului a apreciat
că și aceasta este neîntemeiată, Raportul de inspecție fiscală făcând parte din
Decizia de impunere, constituind împreună cu aceasta actul administrativ fiscal
ce produce efecte juridice în ceea ce privește sumele stabilite în sarcina
contribuabilului.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., Curtea de apel a
constatat că este neîntemeiată, întrucât, deși A.N.A.F. nu este emitentul
actelor administrativ fiscale contestate, în sistemul de organizare a
autorității fiscale, are competența de a soluționa pe fond contestația
administrativă formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale
ce fac obiectul cererii de suspendare de față.
Pe fondul cererii de
suspendare, prima instanță a reținut că reclamanta a invocat, atât în
contestația administrativă, cât și în fața instanței de judecată, aspecte de
nelegalitate cu privire la impozitul pe profit pe anii 2007 – 2008 - 2009,
legate de calificarea eronată a cheltuielilor cu diferențe de curs valutar,
respectiv a dobânzilor aferente împrumuturilor contractate de la bănci, drept
cheltuieli nedeductibile fiscal.
S-a arătat în
considerentele sentinței atacate
în
contextul în care se invocă determinarea eronată a unor cheltuieli ca fiind
nedeductibile prin calificarea greșită a unor categorii de sume, stabilirea
unui impozit suplimentar prin stabilirea greșită a raporturilor juridice ce
le-au generat, în ceea ce privește rezidența fiscală, precum și determinarea
greșită a T.V.A., ca urmare a stabilirii eronate a raporturilor juridice în
privința existenței sau nu a dovezii prestării unor servicii, respectiv
încălcarea principiului neutralității T.V.A. și determinării eronate a acesteia
prin actul administrativ fiscal, deși unele sume ar fi fost achitate
,
toate aceste aspecte constituie argumente juridice aparent valabile referitoare
la nelegalitatea deciziei de impunere contestate, în concordanță cu principiile
la care face referire Recomandarea.
Curtea de apel a
constatat că și condiția prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită în
cauză, având în vedere susținerile societății în sensul că prejudiciul material
viitor și previzibil pe care l-ar suporta prin executarea sumelor, îl
constituie imposibilitatea de funcționare a societății și, în consecință,
imposibilitatea respectării obligațiilor către partenerii de afaceri, față de
proprii angajați, precum și cât privește obligațiile către bugetul de stat, în
contextul în care societatea are numeroase contracte în derulare, proiecte de
investiții la nivel național, societatea însăși având de încasat sume
importante de la bugetul de stat.
Împotriva sentinței
Curții de apel au declarat recurs de D.G.F.P. a Mun. București în reprezentarea
A.F.P. Sect. 1 și A.N.A.F., criticând sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie, pentru următoarele motive:
Împotriva acestei
sentințe au formulat recurs D.G.F.P. a Mun. București, în calitate de reprezentantă
a A.F.P. a Sect. 1, precum și A.N.A.F.
Prin recursul său D.G.F.P.
a Mun. București a susținut că în mod greșit, instanța de fond a reținut ca
fiind îndeplinite în cauză condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente
prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În acest sens recurenta susține că
instanța de fond a depășit cadrul unei cereri de suspendare a actului
administrativ, pronunțându-se asupra unor aspecte ce țin de acțiunea în anulare
a actului, respectiv asupra legalității acestuia.
Totodată, recurenta susține
că reclamanta - intimată nu a dovedit paguba iminentă, rezumându-se la simple
afirmații.
Recurenta A.N.A.F. a invocat,
cu prioritate, lipsa calității sale procesuale pasive în cadrul cererii de
suspendare formulată de reclamantă, deoarece nu este emitenta actului administrativ
a cărui suspendare s-a solicitat, cerință ce rezultă, indirect din prevederile
art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele și
lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de fiecare
dintre recurente, instanța de control judiciar constată următoarele:
Astfel, motivul de
recurs invocat de A.N.A.F. și care se încadrează, din punct de vedere procedural
în prevederile art. 314 pct. 9 C. proc. civ. este întemeiat, iar recursul
urmează a fi admis, deoarece A.N.A.F. nu a emis, încă, o decizie de soluționare
a contestației administrative formulată de reclamantă, decizie care să poată
constitui obiectul suspendării.
Prin urmare, între
reclamantă și A.N.A.F. nu există, la data formulării acțiunii, raporturi juridice,
iar potrivit prevederilor codului de procedură civilă referitoare la cererea de
chemare în judecată, precum și prevederile procedurale cuprinse în Legea nr. 554/2004,
calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată
în judecată și cea care are calitatea de obligat sau emitent al unui act administrativ
în raportul juridic ce formează obiectul judecății.
În ceea ce privește
recursul formulat de D.G.F.P. a mun. București, instanța de control judiciar
reține următoarele:
Potrivit art. 2 lit. t),
prin cazuri bine justificate se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt
și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității
actului administrativ”.
Prin urmare, în
cadrul cererii de suspendare, judecătorul poate să facă referire la aspectele
ce ține de legalitatea actului administrativ, fără ca acest lucru să însemne
prejudecarea fondului, fiind vorba doar de o „îndoială serioasă”.
În speță, prima
instanță a enumerat împrejurările ce au determinat-o să rețină existența cazului
bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr.
554/2004.
În ceea ce privește
paguba iminentă, aceasta este definită prin art. 2 lit. ș ca fiind un „prejudiciu
material viitor și previzibil”.
În mod corect s-a
reținut, de către prima instanță, că iminența executării unei sume mari de bani
și blocarea conturilor societății, raportate la existența unor contracte în
derulare, reprezintă argumente de natură a dovedi paguba iminentă, executarea silită
fiind deja începută. În acest sens, pârâta nu a administrat nici o probă prin
care să infirme existența pagubei iminente astfel cum a fost conturată de
reclamantă prin înscrisuri și prezumții simple.
Pentru considerentele
menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat
de pârâta D.G.F.P. a mun. București urmează a fi respins ca nefondat, iar
recursul formulat de A.N.A.F. va fi admis, dispunându-se modificarea parțială a
sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în raport de această autoritate
pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 982 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte
sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva A.N.A.F.,
ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursul
declarat de D.G.F.P. a Mun. București în reprezentarea A.F.P. Sect. 1 împotriva
Sentinței civile nr. 982 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 martie 2013.