ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC B.R.E.I. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.

și A.F.P. Sect. 1, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 33

din 30 noiembrie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata

stabilite de inspecția fiscala, a Raportului de inspecție fiscala din 30

noiembrie 2011, cu privire la impozitul pe profit pentru perioada 16 mai 2005 -

31 decembrie 2010, taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 1 octombrie 2008 -

30 iunie 2010 și a Dispoziției de măsuri din 30 noiembrie 2011, prin care s-a

dispus reducerea pierderii fiscale, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a

arătat în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce privește formularea unei contestații

împotriva deciziei contestate, cât și în ceea ce privește cazul temeinic

justificat și paguba iminentă.

Prin întâmpinare,

pârâta A.N.A.F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția

de inadmisibilitate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiate, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta A.F.P. Sect.

1, prin D.G.F.P.M.B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiate, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 982

din 14 februarie 2012, Curtea de Apel București, a respins atât excepția

lipsei calității

procesuale pasive a

A.N.A.F.,

cât și

excepția

de inadmisibilitate.

Totodată, Curtea de

apel a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC B.R.E.I. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.

și A.F.P. Sect. 1 și a dispus

suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 33 din 30

noiembrie 2011, a Raportului de Inspecție Fiscală din din 30 noiembrie 2011 și

a Dispoziției de măsuri din 30 noiembrie 2011, până la pronunțarea instanței de

fond.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia de impunere nr. 33

din 30 noiembrie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata

stabilite de inspecția fiscala s-au stabilit în sarcina reclamantei, în baza

Raportului de inspecție fiscala din 30 noiembrie 2011 încheiat de consilierii

superiori ai A.N.A.F.-D.G.F.P.M.B.- A.F.P. Sect. 1, următoarele obligații

suplimentare de plată: T.V.A. trimestrial în sumă de 3690612 lei, plus majorări

de întârziere in suma de 1851507 lei,; T.V.A. trimestrial în sumă de 722443 lei,

plus majorări de întârziere in suma de 66.465 lei, T.V.A. lunar majorări de

întârziere in suma de 598.280 lei, pentru perioada 1 iulie 2009 - 30 iunie 2010;

Impozit pe profit datorat de persoane juridice române în sumă de 23593 lei,

pentru perioada 13 iunie 2005 - 31 decembrie 2009, plus majorări de întârziere

în sumă de 25.759 lei, pentru perioada 13 iunie 2005 - 17 august 2011; Impozit

pe veniturile obținute în România de nerezidenți-persoane juridice nerezidente,

în suma de 32.025 lei, plus majorări de întârziere in suma de 38.135 lei,

pentru perioada 13 iunie 2005 - 17 august 2011;

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de A.N.A.F., prima instanță a

constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada

înregistrării la autoritatea fiscală a contestației în calea administrativă de

atac, consemnând și cauțiunea în cuantum de 1% din suma contestată, așa cum s-a

stabilit prin încheierea din data de 31 ianuarie 2012, recipisa fiind depusă la

dosarul cauzei.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de A.F.P. Sect. 1 cu privire la cererea de

suspendare a Raportului de inspecție fiscală, judecătorul fondului a apreciat

că și aceasta este neîntemeiată, Raportul de inspecție fiscală făcând parte din

Decizia de impunere, constituind împreună cu aceasta actul administrativ fiscal

ce produce efecte juridice în ceea ce privește sumele stabilite în sarcina

contribuabilului.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., Curtea de apel a

constatat că este neîntemeiată, întrucât, deși A.N.A.F. nu este emitentul

actelor administrativ fiscale contestate, în sistemul de organizare a

autorității fiscale, are competența de a soluționa pe fond contestația

administrativă formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale

ce fac obiectul cererii de suspendare de față.

Pe fondul cererii de

suspendare, prima instanță a reținut că reclamanta a invocat, atât în

contestația administrativă, cât și în fața instanței de judecată, aspecte de

nelegalitate cu privire la impozitul pe profit pe anii 2007 – 2008 - 2009,

legate de calificarea eronată a cheltuielilor cu diferențe de curs valutar,

respectiv a dobânzilor aferente împrumuturilor contractate de la bănci, drept

cheltuieli nedeductibile fiscal.

S-a arătat în

considerentele sentinței atacate

în

contextul în care se invocă determinarea eronată a unor cheltuieli ca fiind

nedeductibile prin calificarea greșită a unor categorii de sume, stabilirea

unui impozit suplimentar prin stabilirea greșită a raporturilor juridice ce

le-au generat, în ceea ce privește rezidența fiscală, precum și determinarea

greșită a T.V.A., ca urmare a stabilirii eronate a raporturilor juridice în

privința existenței sau nu a dovezii prestării unor servicii, respectiv

încălcarea principiului neutralității T.V.A. și determinării eronate a acesteia

prin actul administrativ fiscal, deși unele sume ar fi fost achitate

,

toate aceste aspecte constituie argumente juridice aparent valabile referitoare

la nelegalitatea deciziei de impunere contestate, în concordanță cu principiile

la care face referire Recomandarea.

Curtea de apel a

constatat că și condiția prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită în

cauză, având în vedere susținerile societății în sensul că prejudiciul material

viitor și previzibil pe care l-ar suporta prin executarea sumelor, îl

constituie imposibilitatea de funcționare a societății și, în consecință,

imposibilitatea respectării obligațiilor către partenerii de afaceri, față de

proprii angajați, precum și cât privește obligațiile către bugetul de stat, în

contextul în care societatea are numeroase contracte în derulare, proiecte de

investiții la nivel național, societatea însăși având de încasat sume

importante de la bugetul de stat.

Împotriva sentinței

Curții de apel au declarat recurs de D.G.F.P. a Mun. București în reprezentarea

A.F.P. Sect. 1 și A.N.A.F., criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, pentru următoarele motive:

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs D.G.F.P. a Mun. București, în calitate de reprezentantă

a A.F.P. a Sect. 1, precum și A.N.A.F.

Prin recursul său D.G.F.P.

a Mun. București a susținut că în mod greșit, instanța de fond a reținut ca

fiind îndeplinite în cauză condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În acest sens recurenta susține că

instanța de fond a depășit cadrul unei cereri de suspendare a actului

administrativ, pronunțându-se asupra unor aspecte ce țin de acțiunea în anulare

a actului, respectiv asupra legalității acestuia.

Totodată, recurenta susține

că reclamanta - intimată nu a dovedit paguba iminentă, rezumându-se la simple

afirmații.

Recurenta A.N.A.F. a invocat,

cu prioritate, lipsa calității sale procesuale pasive în cadrul cererii de

suspendare formulată de reclamantă, deoarece nu este emitenta actului administrativ

a cărui suspendare s-a solicitat, cerință ce rezultă, indirect din prevederile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de fiecare

dintre recurente, instanța de control judiciar constată următoarele:

Astfel, motivul de

recurs invocat de A.N.A.F. și care se încadrează, din punct de vedere procedural

în prevederile art. 314 pct. 9 C. proc. civ. este întemeiat, iar recursul

urmează a fi admis, deoarece A.N.A.F. nu a emis, încă, o decizie de soluționare

a contestației administrative formulată de reclamantă, decizie care să poată

constitui obiectul suspendării.

Prin urmare, între

reclamantă și A.N.A.F. nu există, la data formulării acțiunii, raporturi juridice,

iar potrivit prevederilor codului de procedură civilă referitoare la cererea de

chemare în judecată, precum și prevederile procedurale cuprinse în Legea nr. 554/2004,

calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată

în judecată și cea care are calitatea de obligat sau emitent al unui act administrativ

în raportul juridic ce formează obiectul judecății.

În ceea ce privește

recursul formulat de D.G.F.P. a mun. București, instanța de control judiciar

reține următoarele:

Potrivit art. 2 lit. t),

prin cazuri bine justificate se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Prin urmare, în

cadrul cererii de suspendare, judecătorul poate să facă referire la aspectele

ce ține de legalitatea actului administrativ, fără ca acest lucru să însemne

prejudecarea fondului, fiind vorba doar de o „îndoială serioasă”.

În speță, prima

instanță a enumerat împrejurările ce au determinat-o să rețină existența cazului

bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004.

În ceea ce privește

paguba iminentă, aceasta este definită prin art. 2 lit. ș ca fiind un „prejudiciu

material viitor și previzibil”.

În mod corect s-a

reținut, de către prima instanță, că iminența executării unei sume mari de bani

și blocarea conturilor societății, raportate la existența unor contracte în

derulare, reprezintă argumente de natură a dovedi paguba iminentă, executarea silită

fiind deja începută. În acest sens, pârâta nu a administrat nici o probă prin

care să infirme existența pagubei iminente astfel cum a fost conturată de

reclamantă prin înscrisuri și prezumții simple.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat

de pârâta D.G.F.P. a mun. București urmează a fi respins ca nefondat, iar

recursul formulat de A.N.A.F. va fi admis, dispunându-se modificarea parțială a

sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în raport de această autoritate

pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 982 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva A.N.A.F.,

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge recursul

declarat de D.G.F.P. a Mun. București în reprezentarea A.F.P. Sect. 1 împotriva

Sentinței civile nr. 982 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2013.