ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3292/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

judecății

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta N.R.G. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., anularea Ordinului nr. 1633 din 1 iunie 2010

prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă prin desființarea

postului, precum și constatarea nulității examenului de ocupare a posturilor

din cadrul D.G.D.R. organizat în baza Ordinului nr. 1477/2010, astfel cum a

fost completat prin Ordinul nr. 1544/2010.

La

termenul din 5 iulie 2011, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 1477/2010.

Prin

încheierea pronunțată la data de 9 septembrie 2011, Tribunalul București a

sesizat Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cu

soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului nr. 1477 din 19

mai 2011 emis de M.D.R.T. invocată de reclamanta N.R.G.

de fond

Prin Sentința nr. 1183

din 21 februarie 2012, Curtea de Apel București a respins excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta N.R.G., în contradictoriu cu pârâții M.D.R.T.

și M.D.R.T., ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. anularea Ordinului nr. 1633 din 1 iunie 2010

prin care i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, în perioada 2 iunie 2010

– 22 iunie 2010, invocând totodată excepția de nelegalitate a Ordinului M.D.R.T.

nr. 1477 din 19 mai 2010 prin care s-a dispus în temeiul H.G. nr. 434 din 28

aprilie 2010 restructurarea și reorganizarea Ministerului.

Judecătorul

fondului a apreciat că nu poate fi reținută critica reclamantei referitoare la faptul

că textul art. 4 din H.G. nr. 434/2010 ar face trimitere la dispozițiile codului

muncii, întrucât dreptul comun aplicabil în cauză este reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, și nu

codul muncii.

De

asemenea, pentru aceleași considerente, au fost respinse și susținerile

referitoare la încălcarea disp.art. 5 H.G. nr. 434/2010 ce fac trimitere la

respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv art. 68 C. muncii privind

concedierea colectivă, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

de reclamantă

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a

susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală ca urmare a interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale

incidente în cauză, în sensul că în mod greșit a reținut că în cauză sunt

incidente prevederile Legii nr. 188/1999, deși reclamanta a fost angajată a M.D.R.T.

în baza contractului individual de muncă încheiat în temeiul Codului muncii,

având funcția de consilier pentru afaceri europene.

Recurenta a precizat

că Ordinul 1477/2010 a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 68 și

următoarele C. muncii care reglementează concedierea colectivă, în condițiile

în care prin nota de fundamentare a H.G. nr. 434/2010 se arată că vor fi

desființate 13 posturi de consilieri pentru afaceri europene din totalul de 63.

Recurenta a criticat soluția

instanței de fond și sub aspectul încălcării prevederilor art. 75 și 76 din

Legea nr. 24/2004, întrucât Ordinul 1477/2010 a fost emis cu nerespectarea

prevederilor art. 4 din H.G. nr. 434/2010, deoarece conține soluții care

contravin prevederilor hotărârii de guvern în baza și în executarea căruia a

fost emis.

Prin urmare, recurenta

solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul

admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului 1477/2010

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

și de drept relevante

Contrar celor

statuate de prima instanță, Înalta Curte constată că în mod greșit s-a apreciat

că dreptul comun aplicabil în cauză este reprezentat de dispozițiile Legii nr. 188/1999,

întrucât într-adevăr reclamanta făcea parte din personalul contractual, fiind

angajată cu contract individual de muncă. Însă înlăturarea respectivului

considerent nu atrage de plano reformarea hotărârii, acest lucru nefiind de

natură a afecta legalitatea și temeinicia soluției de respingere a excepției de

nelegalitate.

În cauză, este

necontestat că recurenta-reclamantă deși s-a prezentat la examenul organizat

pentru posturile de consilieri pentru afaceri europene rămase în cadrul D.G.D.T.,

totuși nu a înțeles să-l susțină, astfel că acesteia i-a încetat contractul

individual de muncă în baza Ordinului nr. 1633/2010, începând cu data de 23

iunie 2010.

Ordinul nr. 1633/2010

a fost atacat de recurenta-reclamantă în Dosarul nr. 33171/3/2010 de la

Tribunalul București, în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate

a dispozițiilor Ordinului nr. 1477/2010 privind organizarea și desfășurarea

examenului în vederea ocupării posturilor din compartimentele supuse

reorganizării și restructurării la nivelul M.D.R.T.

Ordinul nr. 1477/2010

a fost emis în baza art. 5 din H.G. nr. 434/2010 privind restructurarea și

reorganizarea ministerului, a statului de funcții al ministerului avizat de A.N.F.P.

prin Adresa nr. 33107/2010 și aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1476/2010, art.

99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6), și (7), art. 100 alin. (3)

și art. 106 din Legea nr. 188/1999, a dispozițiilor art. 65 și 67, art. 73

și 75, art. 283 alin. (1) lit. a) și art. 284 din Legea nr. 53/2003- C.

muncii și a prevederilor art. 10 alin. (2) și (3) și art. 13 alin. (6) din H.G.

nr. 1631/2009.

Prin anexa nr. 1 la

Ordinul nr. 1477/2010 s-a stabilit regulamentul privind organizarea și

desfășurarea examenului în vederea ocupării posturilor din compartimentele

supuse reorganizării și restructurării la nivelul M.D.R.T.

Prin Ordinul nr. 1544/2010

privind completarea anexei nr. 1 la Ordinul nr. 1477/2010 s-a stabilit, în

temeiul art. 5 din H.G. nr. 434/2010 privind restructurarea și reorganizarea

ministerului, a statului de funcții al ministerului avizat de A.N.F.P. prin Adresa

nr. 33107/2010 și aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1476/2010, art. 99 alin.

(1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6) și (7), art. 100 alin. (3) și art. 106

din Legea nr. 188/1999, a dispozițiilor art. 65 și 67, art. 73 și 75,

283 alin. (1) lit. a) și art. 284 din Legea nr. 53/2003- C. muncii și a

prevederilor art. 10 alin. (2) și (3) și art. 13 alin. (6) din H.G. nr. 1631/2009,

că, în cazul D.G.D.T., toți consilierii pentru afaceri europene vor susține

examenul de ocupare a posturilor de aceeași natură disponibile la nivel de

direcție generală în urma aprobării noului stat de funcții.

Susținerea recurentei

în sensul că Ordinul nr. 1477/2010 a fost emis de M.D.R.T. cu încălcarea

condițiilor concedierii colective, este nefondată urmând a fi respinsă,

întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile referitoare la concedierea

colectivă.

Potrivit art. 68 alin.

(1) C. muncii,

prin

concediere

colectivă

se înțelege

concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai

multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de:a) cel puțin

10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de

20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați;b) cel puțin 10% din

salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100

de salariați, dar mai puțin de 300 de salariați;c) cel puțin 30 de salariați,

dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de

salariați.

Instanța

de recurs constată că, raportat la numărul de salariați ai instituției astfel

cum a fost stabilit prin

art. 10 pct. (2) din

H.G.

nr. 1.631/2009, în ipoteza încălcării condițiilor concedierii colective, în speță

ar fi fost incidente prevederile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. muncii

referitoare la concedierea a cel puțin 30 de salariați, iar nu cele art. 68 alin.

(1) lit. a) invocate de reclamantă.

Or,

având în vedere că numărul personalului vizat de concediere era sub 30, se

constată că susținerile reclamantei referitoare la încălcarea condițiilor concedierii

colective sunt lipsite de temei legal, în cauză neputând fi vorba de o

concediere colectivă.

Totodată,

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă deși susține că Ordinul nr. 1477/2010

a fost emis cu

încălcarea

prevederilor art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2004 și nerespectarea prevederilor art.

4 din H.G. nr. 434/2010,

nu arată în ce constă această

pretinsă încălcare, prin urmare nu poate fi reținută nici această critică.

Față de

considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau

de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

soluției pronunțate în recurs

În baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de N.R.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.R.G. împotriva Sentinței civile nr. 1183 din 21 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2013.