ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3289/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată, reclamanta SC B.I.P. SA a formulat contestație împotriva încheierii din 23 iunie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României – D.C.V.B.U.A.T. – C.S.C., solicitând anularea în parte a acesteia și înlăturarea dispozițiilor cuprinse la punctul 1 din încheiere. În motivarea acțiunii s-a arătat că soluția pârâtei Curtea de Conturi a României, față de dispozițiile cuprinse la punctul 1 din încheiere, în sensul că „vânzarea la licitație a deșeurilor sub prețul recomandat de evaluator, nu a fost eficientă", este nelegală. Astfel, prin încheierea din 23 iunie 2011 C.S.C.

din cadrul Curții de Conturi a României a respins contestația cu privire la punctul 1 lit. (i) din Decizia nr. 7 din 30 martie 2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, apreciind că dispozițiile legale invocate „privesc privatizarea societăților comerciale", iar contestatoarea nu se regăsește în această situație. Reclamanta a apreciat ca nelegală și netemeinică această soluție, întrucât nota specială la raportul de evaluare a mijloacelor fixe din 15 ianuarie 2010, întocmită în cauză, stabilea prețuri recomandate pentru deșeuri de fier, aluminiu și cupru și nu prețuri obligatorii, respectiv faptul că deșeurile nu puteau fi înstrăinate la preț fix, respectiv cel recomandat de evaluator, ci doar prin licitație, pe baza principiului „cerere – ofertă” sau „cine oferă mai mult”, iar o vânzare cu un preț „impus” era una netransparentă, care putea conduce la alte implicații.

Intimata Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că abaterile constatate au vizat „vânzarea la licitație a deșeurilor sub prețul recomandat de evaluator”, respectiv că deșeurile au fost adjudecate la o valoare de 55% față de prețul de evaluare și că datorită diferenței mari de preț dintre valoarea de evaluare și suma cu care a fost adjudecat pachetul, membrii A.G.A. au considerat ca oportună informarea Consiliului Județean Prahova, iar acesta a emis Hotărârea nr. 31/24 februarie 2010, prin care s-au stabilit prețuri mai mari decât cele obținute potrivit Deciziei comisiei de licitație nr. 884 din 15 februarie 2010 și s-a stabilit că prețul de adjudecare a bunurilor nu poate fi mai mic de 50% din aceste prețuri nou stabilite.

S-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor contestate ca fiind legale și temeinice. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 340 din 6 decembrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată, potrivit Legii nr. 94/1992, de contestatoarea SC B.I.P. SA, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României, a modificat în parte Încheierea din 23 iunie 2011 a Curții de Conturi, în sensul că a înlăturat dispozițiile cuprinse la pct. 1 referitoare la vânzarea deșeurilor, menținând restul dispozițiilor Încheierii. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Prin raportul de control înregistrat la Camera de Conturi Prahova la 7 martie 2011 s-a consemnat vânzarea ineficientă a unor deșeuri, în anul 2010, la un preț inferior celui stabilit de evaluator, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 2 aprilie 2010 încheiat între SC B.I.P.

SA și SC P.L. SRL, având drept obiect „bunuri casate și dezafectate-deșeuri fier, deșeuri aluminiu, deșeuri cupru, ulei de transformator, în valoare totală de 119.726,86 lei”. Prin H.C.J. Prahova din 14 septembrie 2009, SC B.I.P. SA a preluat o serie de bunuri în vederea majorării capitalului social al societății, majorare care nu a fost aprobată de O.R.C., astfel impunându-se vânzarea, în regim de urgență, a acestor bunuri casate și dezafectate, pornindu-se de la prețurile propuse de evaluatorul autorizat. Urmare licitației organizate, comisia de licitație prin hotărârea din 15 februarie 2010 a declarat câștigătoare SC P.L. SRL, deșeurile fiind adjudecate la o valoare de 55% față de prețul recomandat de evaluator prin Nota specială la raportul de evaluare a mijloacelor fixe din 15 ianuarie 201 întocmită de expertul evaluator, respectiv: deșeu fier 0,60 lei/kg, deșeu aluminiu 2,00 lei/kg, deșeu cupru 15 lei/kg.

Prin Decizia nr. 7 din 30 martie 2011 emisă de Camera de Conturi Prahova s-a dispus urmărirea principiului eficienței în vânzările de bunuri prin aplicarea cel puțin a prețurilor stabilite de evaluator. În contestația formulată împotriva deciziei s-a precizat că punctul de vedere al Curții de Conturi - Camera de Conturi Prahova este contrar prevederilor art. 106 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării potrivit cărora „vânzarea activelor se face prin licitație deschisă cu strigare, cu adjudecarea la cel mai mare preț obținut pe piață”, iar la art. 109 s-a făcut următoarea precizare „prețul de ofertă este prețul de pornire al licitației, care poate fi mai mic, mai mare sau egal cu valoarea contabilă a activului; prețul de ofertă se stabilește, de regulă, pe baza unui raport de evaluare”.

Comisia a reținut că nu poate lua în considerare cele prezentate de contestator, deoarece prevederile legale invocate privesc privatizarea societăților comerciale, SC B.I.P. SA neregăsindu-se în această situație, astfel că prin încheierea atacată de reclamantă s-a respins contestația formulată. Prețul recomandat de evaluator a reprezentat prețul de pornire al licitației, însă deșeurile au fost adjudecate la o valoare de 55% față de prețul de evaluare, cu respectarea H.C.J. Prahova din 24 februarie 2010, care ulterior a fost revocată de H.C.J.

din 31 martie 2010. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, prețul de ofertă al produselor supuse licitației s-a stabilit în baza raportului de evaluare, deci în baza prețului de piață, iar produsele care au făcut obiectul licitației au fost vândute pornind de la prețul pieței din perioada respectivă, dar nici unul dintre ofertanți nu a oferit acest preț, drept pentru care s-a scăzut prețul, produsele fiind adjudecate la o valoare de 55% față de prețul de pornire (prețul pieței) și s-a respectat Hotărârea din 24 februarie 2010 a Consiliului Județean Prahova, conform căreia prețul de adjudecare nu poate fi mai mic de 50% din prețul de pornire. Expertul a concluzionat că valoarea justă a bunurilor, conform raportului de evaluare, a fost stabilită la suma de 78.468 lei și suma încasată din vânzarea produselor casate a fost de 119.726,86 lei, deci cu 41.258,86 lei mai mult.

Prin urmare, valorificarea deșeurilor a fost eficientă, pornindu-se de la prețul pieței din perioada respectivă, produsele fiind adjudecate la o valoare de 55% față de prețul de pornire, cu respectarea Hotărârii din 24 februarie 2010 a Consiliului Județean. Așa fiind, Curtea de apel a admis acțiunea, a modificat în parte Încheierea din 23 iunie 2011 a Curții de Conturi, în sensul înlăturării dispozițiilor cuprinse la pct. 1 din încheiere referitoare la vânzarea deșeurilor și a menținut restul dispozițiilor. 3.Recursul declarat de Curtea de Conturi a României Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. După prezentarea detaliată a situației de fapt, recurenta arată că prima instanță a reținut greșit că valorificarea deșeurilor a fost eficientă, în contextul în care acestea s-au vândut la o valoare de 55% față de prețul de pornire. Dacă s-ar fi respectat prețurile minime prevăzute la art. 2 al H.C.J. Prahova din 24 februarie 2010 s-ar fi obținut venituri suplimentare de 97.958 lei. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele expuse în continuare. Intimata SC B.I.P.

SA a supus controlului judiciar una din măsurile dispuse prin Decizia nr. 7 din 30 martie 2011 a Camerei de Conturi Prahova, menținută prin Încheierea 23 iunie 2011 a Curții de Conturi a României, respectiv „urmărirea principiului eficienței în vânzările de bunuri, prin aplicarea cel puțin a prețurilor stabilite de evaluator”. Recurenta nu a indicat o dispoziție normativă care să îi susțină soluția administrativă – în afara reglementărilor de principiu cuprinse în art. 21 alin. (1) și art. 2 lit. g) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi – limitându-se la a arăta că dacă s-ar fi respectat prețurile minime prevăzute la art. 2 al H.C.J. Prahova nr. 31 din 24 februarie 2010 s-ar fi obținut venituri suplimentare.

Or, după cum bine a reținut prima instanță, această din urmă prevedere a fost revocată expres de către emitent prin Hotărârea din 31 martie 2010, nemaiexistând nici un impediment pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu adjudecatarul SC P.L. SRL în termenii și condițiile din Decizia de adjudecare nr. 884 din 15 februarie 2010. Pe de altă parte nu există nici un indiciu că schimbarea modalității de valorificare a bunurilor casate și dezafectate, prin înlocuirea licitației competitive organizate conform art. 60 din H.G. nr. 577/2002 cu negocierea directă sau licitația cu ofertă în plic închis ar fi făcut posibilă vânzarea la prețul stabilit de evaluator. Nu în ultimul rând, caracterul excesiv al măsurii dispuse de recurentă rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă încuviințată de instanța de fond în scopul lămuririi „prețului de piață al produselor vândute”, experta A.C.F.

stabilind că „suma încasată din vânzarea produselor casate a fost de 119.726,86 lei, cu 41.258,86 lei mai mult (…) decât valoarea justă (de piață) a bunurilor”. Aceste concluzii nu au fost contestate de Curtea de Conturi nici la judecata în primă instanță și nici în recurs. 5. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul anterior, reținând că nu au fost identificate motive pentru reformarea sentinței atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 340 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2013.