ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de
16 noiembrie 2010, reclamanta
B.E. a chemat în judecată pârâții A.N.C.
și E.N.E., in calitate de Președinte a A.N.C., solicitând instanței ca prin
hotărârea ce o va pronunța sa constate refuzul nejustificat al paraților de a-i
soluționa cererea de redobândire a cetățeniei romane; sa oblige parații sa
procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei
romane; sa oblige parații sa-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul
de redobândire a cetățeniei romane prin scrisoare recomandata cu confirmare de
primire la sediul ales in termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării
cererii de redobândire a cetățeniei romane (indiferent daca acesta este pozitiv
sau negativ), respectiv sa o programeze pentru depunerea jurământului de
credința fata de tara in maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de
redobândire a cetățeniei romane; sa oblige parații sa plătească in solidar suma
de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de penalități de la data
introducerii acțiunii si pana la data primirii Ordinului de redobândire a
cetățeniei romane.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că
a depus cererea de redobândire a cetățeniei romane in data
de 08 iulie 2010 la sediul Secției Consulare a Ambasadei României la Torino, aceasta fiind transmisa către A.N.C de la București – Dosar nr. 146442/2010, iar pe data de e data de 13 noiembrie 2010 solicitat informații cu privire la
nesoluționarea cererii.
A
susținut reclamanta că a fost încălcat termenul de 5 luni prevăzut de
art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei romane nr. 21/1991
modificata, solicitând astfel a se constata refuzul nejustificat al autorității
de a soluționa cererea.
A
mai arătat reclamanta că, î
n
măsura in care legiuitorul nu a prevăzut un termen expres in materie pentru
emiterea Ordinului, este aplicabil termenul general de 30 zile, după ce
solicitarea de redobândire a cetățeniei romane a trecut deja printr-un filtru
de verificare a întrunirii condițiilor legale in cele 5 luni de zile, la
nivelul Comisiei pentru Cetățenie.
Cu privire la capătul de cerere, privind acordarea de
penalități in valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, a considerat
reclamanta ca prin admiterea acestuia s-ar realiza o reparație echitabila, ca
urmare a prejudiciului suferit.
A solicitat restituirea cheltuielilor de judecată,
respectiv onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Hotărârea instanței
de fond
Prin
Sentința nr.
4748
din 20 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere numărul
și a fost respinsă, în rest, acțiunea formulată de reclamanta B.E., în
contradictoriu cu pârâții A.N.C. și E.N.E. – Președintele A.N.C., ca rămasă
fără obiect. A fost obligată pârâta A.N.C. la 1309,99 lei cheltuieli de
judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 527/P din 27
iunie 2011 emis de Președintele A.N.C. reclamantei i-a fost aprobată cererea de
redobândire a cetățeniei române, astfel că a rămas fără obiect capătul de
cerere privind obligarea pârâților la analizarea cererii reclamantei, precum și
cel referitor la acordarea daunelor cominatorii.
A mai reținut
instanța că la dosar nu există dovezi care să ateste refuzul nejustificat al
pârâților privind comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române și
programarea pentru depunerea jurământului de credință, termenul de depunere a
jurământului nefiind expirat.
În fine, Curtea de
Apel în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a stabilit in sarcina pârâtei
A.N.C. plata sumei de 1309,99 lei cheltuieli de judecată către reclamantă,
reprezentând contravaloarea taxei de timbru, a timbrului judiciar și a
onorariului de avocat plătite de către reclamantă, întrucât aceasta se află in
culpa pentru nesoluționarea cererii intr-un termen rezonabil. In condițiile in
care cererea a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru cetățenie la
data de 27 septembrie 2010, aceasta a fost analizată efectiv și avizată pozitiv
la data de 09 iunie 2011, deci în cursul judecății, cu depășirea termenului de
5 luni.
Recursul
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs pârâta A.N.C., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea cererii
de recurs, a arătat că in mod greșit s-a admis cererea de acordare a
cheltuielilor de judecată, in condițiile in care acțiunea introductivă era
neîntemeiată iar cheltuielile de judecată nu au fost determinate de culpa
pârâtei.
A susținut recurenta
că, având in vedere că cererea depusă la data de 27 septembrie 2010 a fost
avizată pozitiv la data de 9 iunie 2011, fiind emis Ordinul privind acordarea
cetățeniei nr. 527/ P din data de 27 iunie 2011, nu se poate reține un refuz
nejustificat, acesta fiind petitul acțiunii.
S-a mai arătat prin
motivele de recurs că reclamanta a introdus acțiunea la mai puțin de 2 luni de
la înregistrarea acesteia și înainte de termenele instituite de legiuitor,
astfel că la acea dată obligația legală a autorității nu era exigibilă.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Considerentele
și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de
recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în
conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a depus
cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 8 iulie 2010 la Secția
Consulară a Ambasadei Române la Torino, fiind transmisă și înregistrată la A.N.C.
cu numărul de Dosar nr. 46442/ RD din 27 septembrie 2010.
În temeiul art. 16 alin.
(2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată, Comisia are obligația de a
verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii
cetățeniei române intr-un termen care nu va depăși 5 luni de la data
înregistrării.
Cererea reclamantei a
fost avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din data de 9 iunie
2011 iar președintele A.N.C. a aprobat prin Ordinul nr. 527/ P din 27 iunie 2011
cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române.
Într-adevăr, potrivit
prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretențiuni
va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
În speță, reclamanta
a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române înregistrată la
autoritatea pârâtă la data de 27 septembrie 2010 și ulterior a formulat mai
multe cereri pentru soluționarea cu celeritate a dosarului.
Este adevărat că la
data de 9 iunie 2011 Comisia pentru cetățenie a avizat pozitiv cererea, iar
președintele A.N.C. a aprobat prin Ordinul nr. 527/ P din 27 iunie 2011 cererea
reclamantei de redobândire a cetățeniei române, însă acest lucru s-a realizat
după ce intimata - reclamantă formulase acțiunea.
Nu se poate reține că
dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 instituie un
termen de verificare, ci o obligație imperativă în sarcina autorității pârâte,
ce nu poate fi eludată în mod arbitrar.
Deși Legea nr. 21/1991
stabilește o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea
cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, fără să prevadă însă
un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri, nu se
poate reține că autoritatea pârâtă nu are nicio culpă in nesoluționarea
acesteia.
În lipsa unui
asemenea termen legal, se impune aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția
Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat
parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile
privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia
sau eliberarea unui atestat de cetățenie”, iar in speță termenul de mai bine de
un an, nu poate fi apreciat ca fiind unul rezonabil.
Așa fiind, în mod
corect a constatat instanța de fond că, deși obiectul cererii a fost realizat,
în sensul că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost
examinată, culpa autorității pârâte de a nu soluționa cererea într-un termen
rezonabil subzistă și, implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
Se reține că, deși
acțiunea reclamantei a fost respinsă ca lipsită de obiect, nu înseamnă că
autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenții, în condițiile în care „pretențiile”
deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea
cererii pe parcursul judecății cauzei, reclamanta fiind obligată să efectueze
pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției
sale, achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, achitarea onorariului
unui apărător.
Pentru motivele
arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,
ca fiind temeinică și legală.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte, va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a
sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9
și 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.N.C. împotriva Sentinței nr. 4748 din 20 iulie 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 ianuarie 2013.