ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4364/2010

Asupra recursurilor

de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 801 din 10 octombrie

2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins

acțiunea reclamantului ca nefondată, reținând că, potrivit dispozițiilor art.

21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, indiferent că este vorba de măsuri

reparatorii pentru imobile naționalizate sau pentru acțiuni, notificarea

trebuia întocmită prin executorul judecătoresc și, ca atare, întrucât nu s-a

respectat această procedură, reclamantul a pierdut dreptul de a solicita în justiție

măsuri reparatorii.

Împotriva acestei

sentințe, reclamantul T.A.I. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin Decizia civilă

nr. 674 din 22 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, în

contradictoriu cu intimata-pârâtă Prefectura Municipiului București.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs apelantul-reclamant T.A.I.

Prin încheierea de

ședință din data de 9 decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului

declarat de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 674 din 22 aprilie 2004

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul dispozițiilor art.

243 pct. 1

1

C. proc. civ., care prevăd că judecarea pricinii se

suspendă de drept prin moartea uneia din părți.

La data de 4 mai

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în

vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.

243 pct. 1

1

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9

decembrie 2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să

fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 4 mai 2010 când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul T.A.I. împotriva Deciziei nr. 674 din 22

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN