ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4275/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4275/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin Decizia nr. 126/Ap din 28 octombrie
2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul
declarat de reclamantul T.W.R. împotriva Sentinței civile nr. 14 din 22
ianuarie 2009 a Tribunalului Brașov.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că faptul că unul dintre moștenitorii
defunctei A.L.M. a adus la cunoștința intimatei SC R. SRL Brașov decesul
acesteia nu are relevanță din punct de vedere juridic, în lipsa unei
manifestări exprese a moștenitorilor de a continua procedura administrativă
demarată în baza Legii nr. 10/2001 de către antecesoarea lor.
Nu poate fi reținută
nulitatea absolută a deciziei numai pe considerentul că a fost emisă pe numele
unei persoane decedate, atâta timp cât s-a făcut mențiunea expresă că se
respinge notificarea formulată de o persoană care în timpul desfășurării
procedurii administrative a decedat.
Cât privește bunurile
mobile, prima instanță a reținut corect că în cauză nu s-a făcut dovada naturii
bunurilor existente în Atelierul mecanic "R." și nici dovada
existenței lor fizice la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Recursul
2.1. Motive
Reclamantul T.W.R. a
declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., critica vizând următoarele aspecte:
Hotărârea instanței
de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la
capacitatea de folosință a unei persoane.
Decizia nr. 644 din 9
mai 2008 emisă de SC R. SRL este nulă absolut întrucât A.L.M. era decedată la
data de 25 martie 2002, împrejurare pe care emitentul o cunoștea.
Probele existente la
dosar fac dovada îndeplinirii condițiilor stipulate la pct. 6.2 din H.G. nr.
250/2007.
Recurentul nu se află
în posesia niciunui înscris care să dovedească existența fizică a bunurilor la
data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Unitatea deținătoare
nu a făcut dovada că bunurile nu ar fi existat sau că ar fi fost casate la data
intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
2.2. Întâmpinarea
Intimata SC R. SRL a
depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului învederând că
niciunui dintre moștenitorii notificatoarei nu i-au adus la cunoștință
împrejurarea decesului acesteia.
Hotărârea pronunțată
respectă prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
2.3. Analiza făcută
de instanța de recurs
Recursul nu este
întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Ambele instanțe de
fond au arătat, în mod corect, faptul că decizia dată asupra notificării nu
este lovită de nulitate absolută, pe temeiul lipsei capacității de folosință a
petentei.
Prin adresele din 7
septembrie 2006 SC R. SRL Brașov a solicitat lui B.Ș.E.A. și lui T.W.R., în
calitate de succesori ai notificatoarei defuncte, să-și precizeze poziția față
de notificare, respectiv dacă înțeleg sau nu să continue procedura instituită
de aceasta în baza Legii nr. 10/2001.
În condițiile în care
moștenitorii lui A.L.M. nu au răspuns acestei solicitări, și nici nu au cerut
suspendarea procedurii administrative, decizia în care este trecut numele
defunctei, dar în care, prin art. 2, moștenitorii sunt înștiințați de faptul că
pot ataca acest act, nu este lovită de nulitate.
Referatul întocmit la
7 mai 2008 de Compartimentul de specialitate, și în care, la pct. 3, este
prezentată situația privitoare la decesul petentei și la atitudinea
moștenitorilor acesteia, face corp comun cu decizia atacată, astfel încât nu
poate fi primită critica privitoare la emiterea unui act pe numele unei
persoane decedate.
Critica ce vizează
nesocotirea prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001 se circumscrie, în
realitate, modului în care au fost apreciate probele precum și faptului că
intimatei i-ar fi revenit obligația administrării de dovezi privitoare la
inexistența bunurilor.
Având în vedere că,
față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs poate să
verifice numai legalitatea hotărârii recurate, și cum aprecierea probelor
vizează temeinicia, aspectele semnalate nu pot face obiect de analiză.
Pe de altă parte, în
materia dedusă judecății nu a fost instituită nicio excepție de la regula
privitoare la sarcina probațiunii înscrisă în art. 1169 C. civ. Așadar,
instanțele au făcut aplicarea corectă a acestui text.
Față de cele ce
preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamantul T.W.R. împotriva Deciziei civile nr. 126/AP
din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 septembrie 2010.
Procesat
de GGC - NN