ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 18 martie 2013, petentul R.A. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 22209/200/2011 al Curții de

Apel Ploiești către o altă instanță în grad egal, invocând faptul că a constatat

existența unei vădite lipse de obiectivitate și imparțialitate, în defavoarea

sa.

A arătat că Dosarul

nr. 22209/200/2011 al Curții de Apel Ploiești are ca obiect contestația în

anulare formulată de petent împotriva Deciziei penale pronunțate de această

instanță cu ocazia judecării recursului din dosarul menționat, iar completul de

judecată care soluționează contestația în anulare a avut, la termenul din 6

martie 2013, aceeași componență cu completul de judecată care a judecat

recursul, pronunțând condamnarea petentului la o pedeapsă de un an închisoare

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A precizat că

președintele completului de judecată a făcut parte dintr-un alt complet care,

prin Sentința penală nr. 148 din 03 octombrie 2008, a soluționat o cauză penală

în defavoarea tatălui petentului, numitul R.S.L., soluție ulterior desființată

de către CEDO la data de 10 ianuarie 2012.

A făcut precizarea că

în cauză nu sunt persoane arestate.

În consecință, a

arătat că are puternice temeri referitoare la lipsa de obiectivitate și de

imparțialitate a instanței în judecarea cauzei a cărei strămutare se solicită,

apreciind că, în situația în care soluționarea cauzei ar rămâne în competenta

Curții de Apel Ploiești, secția penală, este prezumat subiectivismul

magistraților în pronunțarea unei soluții corecte, existând riscul de a nu se

realiza o analiză obiectivă și nepărtinitoare a motivelor invocate în

susținerea contestației în anulare.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curții de Apel Ploiești

a fost înregistrat Dosarul nr. 22209/200/2011/al, având ca obiect contestație

în anulare formulată de către petent împotriva Deciziei penale nr. 103 din 25

ianuarie 2013 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești.

Acest aspect rezultă

din informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de

către Ministerul Justiției prin Adresa nr. 27050/2013, în cuprinsul căreia se

arată că, prin rechizitoriul nr. 111/P/2010 din data de 26 septembrie 2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a petentului

R.A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178

alin. (1) și (2) C. pen., constând în aceea că, la data de 6 martie 2010, în

jurul orelor 12,30, în timp ce conducea autoturismul marca M cu număr de

înmatriculare M1 pe DN 1 B E557 din direcția Merei către Buzău, pe raza comunei

Merei, în afara localității, nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de

autoturismul marca RK care circula în fața sa și a intrat în coliziune cu

acesta, apoi a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu un autoturism

marca DL care circula regulamentar, din accident rezultând decesul părții

vătămate B.M., în vârstă de 70 de ani, pasageră în autoturismul marca DL.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău cu nr. 22209/200/2011 la data de 28

septembrie 2011, fiind pronunțată Sentința penală nr. 390 la data de 12 aprilie

2012, prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art.

10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen., s-a dispus achitarea

petentului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de

art. 178 alin. (1) și (2) C. pen., existând o cauză ce înlătură caracterul

penal al faptei. S-a luat act ca B.G., soțul victimei, nu s-a constituit parte

civilă.

În baza art. 346

alin. (2) C. proc. pen. s-au respins acțiunile civile promovate de Spitalul

Județean de Urgență Buzău și de Spitalul Clinic de Urgență București, iar în

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs Ministerul Public, cauza fiind înregistrată

pe rolul Curții de Apel Ploiești cu nr. 22209/200/2011, la data de 7 noiembrie

2012.

Curtea de Apel

Ploiești a pronunțat Sentința penală nr. 103 din 25 ianuarie 2013, prin care a

admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău împotriva

Sentinței penale nr. 390 din data de 12 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria

Buzău, pe care a casat-o în parte și, în baza art. 178 alin. (1) și (2) cu

aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen., l-a

condamnat pe petent la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ucidere din culpă. S-au aplicat art. 71 și art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 81 C. pen. fiind dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare

de 3 ani prevăzut de art. 82 C. pen. și, conform art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția petentului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

Totodată, în temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei principale, fiind obligat

petentul, alături de asigurătorul SC A.R. - A. SA București, să plătească

părții civile Spitalul Clinic de Urgență București suma de 3.395,15 RON și

părții civile Spitalul Județean de Urgență Buzău suma de 296.53 RON, cu titlu

de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare), cu dobânda legală de la data

rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitelor.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate, fiind obligat inculpatul

la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON, reprezentând

onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei

decizii penale a formulat contestație în anulare petentul, calea de atac fiind

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 7 februarie 2013, cu

numărul de Dosar 22209/200/2011/al.

Prin Încheierea din

data de 6 martie 2013 s-a admis în principiu contestația în anulare formulată

de contestatorul - inculpat R.A. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 25

ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, fiind fixat termen de

judecată la data de 20 martie 2013. Urmare admiterii, prin încheierea din 19

martie 2013, a cererii de abținere de la judecarea cauzei formulată de

completul de judecată compus din domnii judecători S.I., M.V. și L.T., cauza a

fost repartizată aleatoriu, fixându-se termen de judecată la data de 12 aprilie

2013 când, datorită lipsei apărătorului ales al contestatorului inculpat din

motive medicale, s-a acordat un nou termen de judecată la data de 16 mai 2013.

Ministerul Justiției

precizează că în informarea trimisă de către Curtea de Apel Ploiești se arată

că, prin admiterea cererii de abținere a tuturor membrilor completului de

judecată, cauza urmează a fi judecată de alți judecători, prin urmare cererile

petentului au rămas fără obiect.

În concluzie,

Ministerul Justiției apreciază că la instanțele din județul Prahova sunt

îndeplinite toate condițiile pentru ca această cauză să se soluționeze cu

respectarea dispozițiilor incidente în materie și a principiilor privind

dreptul la apărare și judecare a cauzei într-un termen rezonabil, în

conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Cererea de strămutare

este nefondată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de

petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege

invocat, justifică strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar și din perspectiva celui

interesat. La acest control al imparțialității, instanța învestită cu cererea

de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție

imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. Înalta Curte

constată că suspiciunile petentului în sensul afectării imparțialității și

obiectivității magistraților întrucât completul de judecată care soluționează

contestația în anulare formulată a avut, la termenul din 6 martie 2013, aceeași

componență cu completul de judecată care a pronunțat decizia penală împotriva

căreia s-a formulat contestația (decizie prin care petentul a fost condamnat la

pedeapsa de un an de închisoare cu suspendare) nu sunt justificate, în raport

de împrejurarea că, pe de o parte, motivele invocate sunt temeiuri ce pot

atrage recuzarea membrilor completului de judecată, nu și strămutarea cauzei,

iar pe de altă parte, la termenul din 6 martie 2013 completul de judecată a

pronunțat o încheiere de admitere în principiu a contestației promovate de

petent, aspect de natură a infirma temerile și suspiciunile exprimate de către

petent.

Cât privește faptul

că președintele completului de judecată a făcut parte din completul de judecată

care, prin Sentința penală nr. 148 din 03 octombrie 2008, a soluționat o cauză

penală în defavoarea tatălui petentului, R.S.L., soluție ulterior desființată

de către CEDO la data de 10 ianuarie 2012, Înalta Curte apreciază că aceste

împrejurări nu se circumscriu motivelor prevăzute de art 55 alin. (1) C. proc.

pen., exprimarea opiniei unui membru al completului într-o cauză privind pe

tatăl petentului neavând vocația de a atrage strămutarea unei cauze penale

privind pe petent, știut fiind că în domeniul dreptului penal, răspunderea este

personală.

Înalta Curte

subliniază faptul că, așa cum s-a menționat în adresa transmisă de Ministerul

Justiției nr. 27050/2013, ulterior pronunțării încheierii din 6 martie 2013

prin care s-a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare promovată

de petent, membrii completului de judecată au formulat cerere de abținere în

privința judecării pe fond a contestației, cerere admisă cu consecința

repartizării aleatorii a cauzei.

Față de

considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petent nu pot

știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor și nu pot constitui motive de

suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu

soluționarea cauzei.

În raport de

împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentului nu sunt justificate,

membrii instanței ce soluționează cauza fiind magistrați de profesie, prezumați

a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare, neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi

respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petentul R.A. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 22209/200/2011 al Curții de Apel

Ploiești.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM