ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei penale
de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 137/F din 5 iunie
2013, Tribunalul Ialomița a declinat competența de soluționare a cererii, având
ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul D.A., în favoarea
Tribunalului Galați.
Această instanță,
prin sentința penală nr. 355 din 12 septembrie 2013, în baza art. 461 alin. (2)
C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind contestația
la executare formulată de condamnatul D.A., în favoarea Tribunalului Ialomița.
Potrivit art. 43
alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și
Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență sens în care s-a
dispus înaintarea dosarului la această instanță.
Pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a format Dosarul nr. 1312/98/2013.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând cauza constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr. 1312/98/2013 petentul condamnat D.A.
a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 691 din 26
septembrie 2007 a Tribunalului Ialomița.
Din actele depuse la
dosar (respectiv din referatul întocmit de Biroul Executări Penale aflat la Dosarul
nr. 1312/98/2013 al Tribunalului Ialomița) rezultă că la data formulării
contestației la executare 14 mai 2013, petentul se afla în Penitenciarul Galați
în executarea pedepsei de 19 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 691 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Ialomița, ca urmare a
săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 175 C. pen.
La termenul de
judecată de la 12 septembrie 2013 condamnatul a fost adus în instanță, ocazie
cu care a precizat că a formulat prezenta contestație la executare, întrucât nu
i s-a dedus o perioadă executată în intervalul 3 februarie 2004-17 noiembrie
2004.
Conform art. 461
alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației la executare,
întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., aparține fie instanței
de executare, fie instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Având în vedere că la
data formulării contestației la executare, petentul era deținut în Penitenciarul
Galați, Înalta Curte apreciază că prezenta cerere este de competența Tribunalului
Galați, aceasta fiind instanța aflată în raza teritorială a locului de deținere
și, pe cale de consecință va stabili competența de soluționare a cauzei privind
pe condamnatul D.A. în favoarea Tribunalului Galați, instanță căreia i se va
trimite dosarul.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe condamnatul D.A. în favoarea Tribunalului Galați,
instanță căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie
2013.