ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4711/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2651 din 22

octombrie 2008 a Tribunalului Ploiești s-a respins acțiunea reclamantei M.V. ca

fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și a fost

obligată reclamanta la 700 de lei cheltuieli de judecată față de pârâții V.F.

și M.I.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că acțiunea în revendicare este mijlocul procesual prin care

proprietarul neposesor urmărește dobândirea bunului de la posesorul

neproprietar, iar pentru promovarea acestei acțiuni, reclamantul trebuie să facă

dovada că este proprietarul bunului revendicat sau succesorul fostului

proprietar deposedat abuziv.

Din actele prezentate de către

reclamantă, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține calitatea de

moștenitor a acesteia a pretinsului său autor, A.S.U. (ulterior S.), existând

inadvertențe între extrasul din matricola botezaților de la fila 26, din care

rezultă că acesta a fost născut la data de 10 august 1897 și adeverința de la

fila 119 eliberată de către Primăria comunei Bogata, prin care se certifică că

în Registrul de Stare Civilă, S.A. a fost născut la data de 11 august 1897.

Totodată, instanța a apreciat că

reclamanta nu a făcut dovada, printr-un certificat de moștenitor, a calității

sale și nici nu a depus acte de proprietate din care să rezulte că la momentul

trecerii în proprietatea statului a bunurilor revendicate, acestea ar fi

aparținut pretinsului său autor.

Față de faptul că reclamanta nu a

făcut dovada calității sale procesuale active, instanța a apreciat că nu mai

este necesară pronunțarea pe celelalte excepții invocate de pârâți.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta M.V. și a formulat cerere de aderare la apel pârâta SC

M.C. SRL.

Astfel prin decizia civilă nr. 176

din 3 noiembrie 2009 a curții de Apel Ploiești s-a admis atât apelul

reclamantei cât și cererea de aderare la apel s-a desființat hotărârea primei

instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre

au fost reținute următoarele considerente:

În ceea ce privește excepțiile

invocate de intimații SC M.C. SRL și M.I., respectiv excepția lipsei calității

procesuale active a apelantei și a inadmisibilității apelului, s-a reținut că

acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, întrucât, deși cererea de apel

este formulată de M.N., aceasta constituie doar o greșeală materială, care

urmează a fi remediată conform dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.

Cu privire la excepția

inadmisibilității apelului pe motiv că M.N. nu a fost parte în litigiul de la Tribunalul Prahova, Curtea va reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 294 alin. (1) C.

proc. civ., întrucât, așa cum s-a mai arătat, este vorba de o eroare materială

cu privire la prenumele apelantei, și nu este vorba de o altă persoană.

Referitor la primul motiv de apel,

că s-a încălcat dreptul la apărare, pe motiv că nu i s-a comunicat întâmpinarea

și încheierea de ședință ce a stat la baza punerii în discuție a excepțiilor,

astfel că s-au încălcat dispozițiile art. 92 C. proc. civ., Curtea va respinge

această critică, ca nefondată, întrucât acest text de lege se referă la

înmânarea citației, precum și la comunicarea actelor de procedură.

Pe de altă parte, din înscrisurile

aflate la dosar, rezultă că apelanta a fost citată la instanța de fond, aceasta

neavând obligația de a-i comunica întâmpinarea și încheierea de ședință,

întrucât Codul de procedură civilă nu prevede o asemenea obligație din partea

instanței.

Motivul de apel ce vizează faptul că

instanța de fond a trecut la judecarea cauzei și a admis excepția lipsei calității

procesuale active, neacordând un termen în dovedirea calității sale procesuale,

s-a reținut că această critică este fondată, întrucât instanța de fond era

obligată să pună în vedere apelantei – reclamante să-și dovedească calitatea de

moștenitor al autorului său.

Procedând în acest fel, instanța de

fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage,

potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., desființarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanță.

În ceea ce privește critica

apelantei, ce vizează cheltuielile de judecată solicitate de pârât și admise de

instanță, pe motiv că sunt disproporționate, urmează ca instanța de trimitere

să aibă în vedere dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a intimaților SC M.C. SRL și M.I., urmează să fie avută în vedere de

instanța de fond atunci când va soluționa cauza, având în vedere probele ce se

vor administra.

Referitor la cererea de aderare la

apel formulată de SC M.C. SRL, curtea va reține că această cerere este fondată,

întrucât, la fila 67 din dosarul de fond, s-au depus factura și chitanța de

plată a onorariului de avocat.

Plata cheltuielilor de judecată de

către apelanți, a fost solicitată prin concluziile scrise, motiv pentru care,

instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâta SC M.C. SRL și M.I. solicitând în principal modificarea

hotărârii instanței de apel în sensul constatării faptului că reclamanta M.V. a

renunțat la judecarea apelului, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea

hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului reclamantei M.V. și

a admiterii cererii de aderare la apel formulată de SC M.C. SRL.

Astfel criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Instanța de apel a făcut o greșită

interpretare și aplicare a legii, prin reținerea faptului că nu s-a cercetat

fondul cauzei.

Se mai susține că instanța de apel a

fost într-o eroare deoarece a respins excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei.

Prin sentința de trimitere a cauzei

spre rejudecare nu s-a pronunțat asupra competenței materiale a instanței care

va rejudeca fondul cauzei, întrucât nu s-a administrat nici o probă cu privire

la evaluarea bunurilor ținând cont de ultima precizare a acțiunii formulată la

instanța de fond.

Recurenta a solicitat și judecarea

cauzei în lipsă, indicând ca temei de drept în care se încadrează motivele de

recurs invocate, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Instanța de apel a examinat cauza

prin prisma principiului

tantum devolutum quantum apellatum

și a

principiului contradictorialității și al dreptului la un proces echitabil în

lumina prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel respectarea principiului

contradictorialității dezbaterilor, și a dreptului la apărare, presupune

posibilitatea părților de a participa în mod activ în desfășurarea judecării,

atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii cât și prin dreptul de a

constata susținerile părții adverse, și de a-și exprima poziția procesuală

chiar față de măsurile pe care instanța le dispune.

Aceste drepturi ale participanților

la judecată sunt asigurate de respectarea principiului contradictorialității -

principiu fundamental al procesului civil.

Astfel pentru respectarea și

asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a

pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora

urmează a soluționa litigiu.

De altfel chiar în noțiunea de proces

echitabil se circumscrie respectarea și aplicarea principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ. judecătorul are obligația să facă respectate și să respecte cele două principii

evocate.

Din perspectiva celor expuse și a

faptului că asupra excepției ridicate nu i s-a acordat reclamantei

posibilitatea de a pune concluzii și apărării s-a încălcat atât principiul

contradictorialității cât și cel al dreptului la apărare și la un proces

echitabil, astfel cum sunt prevăzute și în art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, impunându-se astfel desființarea hotărârii instanței de

fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Față de cele expuse, instanța de

apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii, arătând că în

rejudecare instanța va examina și excepțiile ridicate de SC M.C. SRL și M.I.

urmând a fi administrate și probe în acest sens.

Cum la instanța de fond s-au

încălcat principii de drept procesual, ce aduc atingere și dreptului la un

proces echitabil, soluția instanței de apel este legală, motiv pentru care

nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recursul declarat

de SC M.C. SRL și M.I. urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 277 C. proc. civ. urmează

a fi obligații recurenții să plătească în solidar suma de 500 lei cheltuieli de

judecată față de reclamanta M.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții

SC M.C. SRL și M.I. împotriva deciziei nr. 176 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Obligă pe recurenții SC M.C. SRL și M.I.

să plătească în solidar intimatei reclamante M.V., 500 lei, cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie

2010.