ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4711/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2651 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Ploiești s-a respins acțiunea reclamantei M.V. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și a fost obligată reclamanta la 700 de lei cheltuieli de judecată față de pârâții V.F. și M.I. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că acțiunea în revendicare este mijlocul procesual prin care proprietarul neposesor urmărește dobândirea bunului de la posesorul neproprietar, iar pentru promovarea acestei acțiuni, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat sau succesorul fostului proprietar deposedat abuziv. Din actele prezentate de către reclamantă, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține calitatea de moștenitor a acesteia a pretinsului său autor, A.S.U.

(ulterior S.), existând inadvertențe între extrasul din matricola botezaților de la fila 26, din care rezultă că acesta a fost născut la data de 10 august 1897 și adeverința de la fila 119 eliberată de către Primăria comunei Bogata, prin care se certifică că în Registrul de Stare Civilă, S.A. a fost născut la data de 11 august 1897. Totodată, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada, printr-un certificat de moștenitor, a calității sale și nici nu a depus acte de proprietate din care să rezulte că la momentul trecerii în proprietatea statului a bunurilor revendicate, acestea ar fi aparținut pretinsului său autor. Față de faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității sale procesuale active, instanța a apreciat că nu mai este necesară pronunțarea pe celelalte excepții invocate de pârâți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta M.V. și a formulat cerere de aderare la apel pârâta SC M.C. SRL. Astfel prin decizia civilă nr. 176 din 3 noiembrie 2009 a curții de Apel Ploiești s-a admis atât apelul reclamantei cât și cererea de aderare la apel s-a desființat hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: În ceea ce privește excepțiile invocate de intimații SC M.C. SRL și M.I., respectiv excepția lipsei calității procesuale active a apelantei și a inadmisibilității apelului, s-a reținut că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, întrucât, deși cererea de apel este formulată de M.N., aceasta constituie doar o greșeală materială, care urmează a fi remediată conform dispozițiilor art. 281 C. proc.

civ. Cu privire la excepția inadmisibilității apelului pe motiv că M.N. nu a fost parte în litigiul de la Tribunalul Prahova, Curtea va reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, așa cum s-a mai arătat, este vorba de o eroare materială cu privire la prenumele apelantei, și nu este vorba de o altă persoană. Referitor la primul motiv de apel, că s-a încălcat dreptul la apărare, pe motiv că nu i s-a comunicat întâmpinarea și încheierea de ședință ce a stat la baza punerii în discuție a excepțiilor, astfel că s-au încălcat dispozițiile art. 92 C. proc. civ., Curtea va respinge această critică, ca nefondată, întrucât acest text de lege se referă la înmânarea citației, precum și la comunicarea actelor de procedură.

Pe de altă parte, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că apelanta a fost citată la instanța de fond, aceasta neavând obligația de a-i comunica întâmpinarea și încheierea de ședință, întrucât Codul de procedură civilă nu prevede o asemenea obligație din partea instanței. Motivul de apel ce vizează faptul că instanța de fond a trecut la judecarea cauzei și a admis excepția lipsei calității procesuale active, neacordând un termen în dovedirea calității sale procesuale, s-a reținut că această critică este fondată, întrucât instanța de fond era obligată să pună în vedere apelantei – reclamante să-și dovedească calitatea de moștenitor al autorului său. Procedând în acest fel, instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanță. În ceea ce privește critica apelantei, ce vizează cheltuielile de judecată solicitate de pârât și admise de instanță, pe motiv că sunt disproporționate, urmează ca instanța de trimitere să aibă în vedere dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților SC M.C. SRL și M.I., urmează să fie avută în vedere de instanța de fond atunci când va soluționa cauza, având în vedere probele ce se vor administra. Referitor la cererea de aderare la apel formulată de SC M.C. SRL, curtea va reține că această cerere este fondată, întrucât, la fila 67 din dosarul de fond, s-au depus factura și chitanța de plată a onorariului de avocat.

Plata cheltuielilor de judecată de către apelanți, a fost solicitată prin concluziile scrise, motiv pentru care, instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC M.C. SRL și M.I. solicitând în principal modificarea hotărârii instanței de apel în sensul constatării faptului că reclamanta M.V. a renunțat la judecarea apelului, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului reclamantei M.V. și a admiterii cererii de aderare la apel formulată de SC M.C. SRL. Astfel criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, prin reținerea faptului că nu s-a cercetat fondul cauzei.

Se mai susține că instanța de apel a fost într-o eroare deoarece a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Prin sentința de trimitere a cauzei spre rejudecare nu s-a pronunțat asupra competenței materiale a instanței care va rejudeca fondul cauzei, întrucât nu s-a administrat nici o probă cu privire la evaluarea bunurilor ținând cont de ultima precizare a acțiunii formulată la instanța de fond. Recurenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, indicând ca temei de drept în care se încadrează motivele de recurs invocate, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Instanța de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum și a principiului contradictorialității și al dreptului la un proces echitabil în lumina prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel respectarea principiului contradictorialității dezbaterilor, și a dreptului la apărare, presupune posibilitatea părților de a participa în mod activ în desfășurarea judecării, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii cât și prin dreptul de a constata susținerile părții adverse, și de a-și exprima poziția procesuală chiar față de măsurile pe care instanța le dispune. Aceste drepturi ale participanților la judecată sunt asigurate de respectarea principiului contradictorialității - principiu fundamental al procesului civil.

Astfel pentru respectarea și asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora urmează a soluționa litigiu. De altfel chiar în noțiunea de proces echitabil se circumscrie respectarea și aplicarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul are obligația să facă respectate și să respecte cele două principii evocate. Din perspectiva celor expuse și a faptului că asupra excepției ridicate nu i s-a acordat reclamantei posibilitatea de a pune concluzii și apărării s-a încălcat atât principiul contradictorialității cât și cel al dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum sunt prevăzute și în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impunându-se astfel desființarea hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Față de cele expuse, instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii, arătând că în rejudecare instanța va examina și excepțiile ridicate de SC M.C. SRL și M.I. urmând a fi administrate și probe în acest sens. Cum la instanța de fond s-au încălcat principii de drept procesual, ce aduc atingere și dreptului la un proces echitabil, soluția instanței de apel este legală, motiv pentru care nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recursul declarat de SC M.C. SRL și M.I. urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 277 C. proc. civ. urmează a fi obligații recurenții să plătească în solidar suma de 500 lei cheltuieli de judecată față de reclamanta M.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții SC M.C. SRL și M.I. împotriva deciziei nr. 176 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă pe recurenții SC M.C. SRL și M.I. să plătească în solidar intimatei reclamante M.V., 500 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.