ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2360/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 64 din 16 februarie 2012 Tribunalului Iași, a condamnat pe inculpatul C.D.M., 2 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de "viol", prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu incidența disp. art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare și la pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 7 ani, precum și a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 15 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 14, art 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părții civile minore O.G.G., aflată în Centrul de Primire în Regim de Urgență Iași - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Iași, suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost respinsă cererea părții civile O.G.G. de obligare a inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 500 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 600 RON reprezintă onorariile avocaților din oficiu, urmează a fi achitată către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției (400 RON) și ale Ministerului Public (200 RON)."

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că inculpatul C.D.M., în vârstă de 35 de ani, provine dintr-o familie numeroasă (cu 15 frați) și locuia ocazional în satul Chicerea sau în satul și comuna Tomești, din județul Iași.

Începând din vara anului 2011 partea vătămată O.G.G. a devenit victima unor abuzuri sexuale repetate din partea inculpatului C.D.M., comise pe fondul stării de ebrietate, după cum urmează:

În cursul lunii noiembrie 2011, inculpatul C.D.M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu o parte dintre frații săi, iar noaptea, după ce a ajuns în stare avansată de ebrietate a mers în camera unde dormeau minorii O.G.G. și O.C.M. și s-a urcat în pat, la perete, lângă partea vătămată. După ce a întors victima cu spatele la el, pe o parte, inculpatul i-a dat jos pantalonii de pijama și chiloții și a încercat să întrețină un raport sexual normal cu minora. Partea vătămată a început să plângă și a opus rezistență, însă inculpatul a insistat în obținerea satisfacției sexuale, forțând intromisiunea vaginală.

În noaptea zilei de duminică, 11 decembrie 2011, inculpatul C.D.M. a ajuns iarăși în stare de ebrietate și, profitând de absența fraților săi (care plecaseră în satul Goruni), i-a invitat pe nepoții fratelui său C.S.M. să doarmă la el în cameră. Deși îi era teamă de ce avea să urmeze, partea vătămată nu s-a putut opune, mai ales că fratele ei a fost de acord să doarmă împreună cu inculpatul.

Abia după trei zile minora a reușit să își învingă spaima și rușinea și i-a povestit unchiului ei, C.C.Ș., de vârstă apropiată cu a sa (de 12 ani), ce îi făcuse inculpatul. Acesta din urmă a relatat rudelor apropiate cele aflate de la partea vătămată, iar prin intermediul unei mătuși vestea a ajuns la tatăl victimei, care a sesizat autoritățile: organele de poliție și pe directoarea Centrului de zi "Sf. Maria" din Tomești (martora P.A.).

Inculpatul, în fața instanței, a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, asumându-și integral responsabilitatea faptelor și, așa cum s-a arătat mai sus, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași a rezultat că familia extinsă C. este cunoscută pentru consumul accentuat de alcool. Relațiile în cadrul familiei sunt caracterizate prin comunicare deficitară, singura preocupare comună fiind consumul de alcool. În ultimii zece ani inculpatul a desfășurat munci agricole remunerate, iar atitudinea consecventă și interesul pentru muncă au fost recompensate de către o familie din Tomești, patronii unei pensiuni, prin aceea că i-au cumpărat o parcelă de teren, i-au construit o casă, pe care au mobilat-o cu tot ce este necesar.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prin eficientizarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, după cum instanța a subliniat, faptele inculpatului au avut urmări grave, minora prezentând anterior programului de consiliere labilitate emoțională, incapacitate de a verbaliza, confuzie, simțind nevoia de a sublinia că, de fiecare dată s-a apărat și a țipat când agresorul a abuzat-o.

De asemenea, inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea și de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, prezentând o răceală afectivă, o imaturitate emoțională, astfel cum rezultă din referatul de evaluare psiho-socială.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfășurarea vieții sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale și fără a pune în pericol, sub aspect biologic, specia umană, la conviețuirea socială în cadrul familiei extinse, în cazul lezării relațiilor care implică grijă față de dezvoltarea psihică, intelectuală și morală a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultățile în adaptare, carențele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fișele de evaluare psihologică.

Astfel, este de reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.D.M., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate care este prea severă raportat la faptul că nu are antecedente penale.

Prin Decizia nr. 83 din 26 aprilie 2012 Curtea de Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D.M., împotriva Sentinței penale nr. 64 din 16 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a constatat că, în procesul individualizării pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., a scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art. 52 C. pen., gradul de pericol social concret a infracțiunii comise, împrejurări și modalități de comitere a faptei, împrejurări care califică conținutul de bază al incriminării și care agravează răspunderea penală a inculpatului, limitele legale de pedeapsă reduse cu 1/3 conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. consecințele produse prin încălcarea libertății sexuale și integrității corporale a victimei minore și atingerea adusă dezvoltării psihice intelectuale și morale a acesteia, precum și persoana inculpatului, atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii.

Pedeapsa a fost individualizată peste limita medie legală, fiind proporțională cu faptele și persoana inculpatului, de natură a conduce la reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii unei noi infracțiuni.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul C.D.M.

Apărătorul recurentului-inculpat C.D.M., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând diminuarea cuantumului pedepsei, prin coborârea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Examinând recursul declarate în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor cercetate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

În ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, Înalta Curte constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă și ireparabilă produsă, prin atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertății sexuale și a integrității corporale, a bazelor morale pe care este clădită familia extinsă, atingerea adusă dezvoltării psihice, intelectuale și chiar morale a victimei minore.

Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. O sancționare mai ușoară a inculpatului nu ar fi în măsură să asigure scopul și funcțiile pedepsei, din perspectiva prevenției generale și speciale, având în vedere că suntem în prezența săvârșirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancționare proporțională cu fapta și urmările acesteia.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate acestuia, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 și 76 C. pen. este neîntemeiată, raportat la fapta comisă, iar starea de beție în care pretinde că a comis infracțiunea nu este o circumstanță personală legală sau judiciară de atenuare a răspunderii penale și în nici un caz o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Recunoașterea faptei și regretul pe care îl manifestă sunt integrate deja în procesul individualizării și stabilirea pedepsei la nivelul indicat proporțional cu faptele și persoana inculpatului.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.D.M. durata măsurii arestării de la 15 decembrie 2011 la 4 iulie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - NN