ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1760/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6657/327/2012, pe rolul Curții de Apel Constanța, contestatorul P.N. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1125/P din 09 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 2420/327/2011. În considerentele cererii s-a învederat că decizia penală pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât, nu a luat în considerare soluțiile de scoatere de sub urmărire penală cât și hotărârile de achitare pronunțate de alte instanțe în cazuri similare, după cum nu s-au luat în considerare nici dispozițiile legale în baza cărora s-a constituit baroul lui P.B., care avea personalitate juridică și funcționa, la acel moment în mod legal.

Se relevă că, la data la care au avut loc dezbaterile, contestatorul nu a dispus de mijloace financiare pentru a se deplasa la Curtea de Apel Constanța, pentru a participa la proces. În drept s-au invocat dispozițiile art. 386 lit. a), b), c), C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 1171/P din 19 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 1125/P din 09 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 2420/327/2011. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Prin Decizia penală nr. 1125/P din 09 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 2420/327/2011, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., s-a respins ca nefondat recursul formulat de revizuentul P.N. împotriva Sentinței penale nr. 11 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în același dosar. La termenul de judecată din 13 decembrie 2012, Curtea a pus în discuție, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, apreciindu-se ca fiind inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se admite în principiu contestația în anulare, este necesar ca instanța să constate că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit art. 386 lit. b), c), C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar. S-a reținut că la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte imposibilitatea contestatorului de a se prezenta la termenul de judecată la care s-a soluționat recursul, după cum nu s-au depus dovezi că a fost și în imposibilitate de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Totodată, Curtea a constatat că recursul a avut ca obiect legalitatea și temeinicia unei cereri de revizuire unde nu se pot pronunța vreuna din soluțiile prev. de art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ) C. proc. pen. Raportat la motivele invocate de contestator, s-a constatat că nici unul dintre acestea nu poate fi reținut în cauză. În consecință, Curtea de Apel în baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 1125/P din 09 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. 2420/327/2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului și pe fond, admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul declarat este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. În cauza de față, contestatorul au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, calea de atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul P.N. este inadmisibil, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 1171/P din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013. Procesat de GGC - NN