ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1760/2013

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

6657/327/2012, pe rolul Curții de Apel Constanța, contestatorul P.N. a formulat

contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1125/P din 09 decembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 2420/327/2011.

În considerentele

cererii s-a învederat că decizia penală pronunțată este nelegală și netemeinică

întrucât, nu a luat în considerare soluțiile de scoatere de sub urmărire penală

cât și hotărârile de achitare pronunțate de alte instanțe în cazuri similare,

după cum nu s-au luat în considerare nici dispozițiile legale în baza cărora

s-a constituit baroul lui P.B., care avea personalitate juridică și funcționa,

la acel moment în mod legal.

Se relevă că, la data

la care au avut loc dezbaterile, contestatorul nu a dispus de mijloace

financiare pentru a se deplasa la Curtea de Apel Constanța, pentru a participa

la proces.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 386 lit. a), b), c), C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 1171/P din 19 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 391 alin.

(1) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată

de contestatorul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 1125/P din 09 decembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 2420/327/2011.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin Decizia penală

nr. 1125/P din 09 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în

Dosarul penal nr. 2420/327/2011, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., s-a respins ca nefondat recursul formulat de revizuentul P.N.

împotriva Sentinței penale nr. 11 din 25 octombrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Tulcea, în același dosar.

La termenul de

judecată din 13 decembrie 2012, Curtea a pus în discuție, în conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare, apreciindu-se ca fiind inadmisibilă, având în vedere

următoarele considerente:

Potrivit art. 391

alin. (2) C. proc. pen., pentru a se admite în principiu contestația în

anulare, este necesar ca instanța să constate că cererea de contestație este

făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația

este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun

ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și

dispune citarea părților interesate.

Potrivit art. 386

lit. b), c), C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate

face contestație în anulare în următoarele cazuri: când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de

încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)

- i

1

), cu privire la care existau probe în dosar.

S-a reținut că la

dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte imposibilitatea contestatorului

de a se prezenta la termenul de judecată la care s-a soluționat recursul, după

cum nu s-au depus dovezi că a fost și în imposibilitate de a înștiința instanța

despre această imposibilitate.

Totodată, Curtea a

constatat că recursul a avut ca obiect legalitatea și temeinicia unei cereri de

revizuire unde nu se pot pronunța vreuna din soluțiile prev. de art. 10 alin.

(1) lit. f) - i

1

) C. proc. pen.

Raportat la motivele

invocate de contestator, s-a constatat că nici unul dintre acestea nu poate fi

reținut în cauză.

În consecință, Curtea

de Apel în baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorul P.N. împotriva Deciziei

penale nr. 1125/P din 09 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța

în Dosar nr. 2420/327/2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului și pe

fond, admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul declarat este

inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauza de față,

contestatorul au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care

secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, calea de

atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este

admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că recursul declarat de contestatorul P.N. este inadmisibil, iar

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi

respins.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil recursul declarat de contestatorul P.N. împotriva Deciziei penale

nr. 1171/P din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN