ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2012

Asupra cauzei penale de față:

Prin

sentința penală definitivă nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I.

împotriva rezoluției nr. 142/P/2011

din

12 iulie 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, menținându-se rezoluția atacată.

Recursul declarat de petiționarul B.I.

împotriva sentinței susmenționate a fost respins, ca inadmisibil, prn decizia penală

nr. 689 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1030/36/2011.

Împotriva deciziei amintite, la data de

10 aprilie 2012, petiționarul B.I. a formulat contestație în anulare, invocând în

mod generic dispozițiile art. 386 C. proc. pen., ca și alte texte de lege, și exprimându-și

nemulțumirea, ca și în celelalte demersuri judiciare, cu privire la atitudinea culpabilă

și discreționară a magistraților judecători de la Curtea de Apel Constanța care

au spre soluționare Dosarul nr. 470/CA/2004 și care refuză să pună în executare

sentința nr. 45/CA din 05 martie 2004.

Verificând admisibilitatea în principiu

a cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul B.I., în conformitate

cu dipozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea

este inadmisibilă pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva

hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele

cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare

a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

),

cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului

sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (11) ori art. 385

16

alin. (1).

Din economia textului de lege sus-menționat

rezultă că pot forma obiectul contestației în anulare numai hotărârile judecătorești

definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța

s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului

juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare,

achitare sau încetare a procesului penal, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul

procedurii de soluționare, în fond sau recurs, a plângerii împotriva soluțiilor

de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispozițiile

art. 278 C. proc. pen.

În

plus, fiind o cale extraodinară de atac instituită pentru

îndreptarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea actului la care se referă,

contestația în anulare

poate viza numai o procedură judiciară

permisă de lege, singura în măsură să legitimeze drepturile procesuale și procedurale

ale părților. Or, în cauză, decizia contestată a fost pronunțată într-o cale de

atac neprevăzută de lege.

În

raport de argumentele expuse se constată că cererea de contestație

în anulare de față este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, hotărârea atacată

nu face parte din categoria celor care pot fi supuse acestei căi extraordinare de

atac, iar pe de altă parte, motivele invocate nu se circumscriu niciuneia dintre

cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., nefiind, prin urmare, îndeplinite

condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a contestației

în anulare.

În

consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea

de contestație în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale

nr. 689 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1030/36/2011.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație

în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 689 din

12 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 1030/36/2011.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.