ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 489/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 489/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată
în ședința camerei de consiliu din 16 aprilie 2003 în dosar nr. 4476/2003 al
Judecătoriei sector 1 București, s-a respins cererea de încuviințare a
executării silite formulată de creditoarea R.A. – A.P.P.S. prin Sucursala
pentru A.I.F.I. în sentința civilă nr. 7663/2000 a cărei executare se solicită
a fi încuviințată debitor este SC U. SA și nu SC U. SA, iar între cele două
societăți nu există identitate.
Apelul declarat de
creditoare a fost respins prin decizia comercială nr. 522 din 16 iunie 2005
pronunțată în dosar nr. 537/2005 al Curții de Apel București, secția a V-a
comercială, cu motivarea că contrar susținerilor creditoarei în privința
identității dintre cele două societăți, din actele emise de Oficiul Registrului
Comerțului de pe lângă Tribunalul București rezultă că SC U. SA are calitatea
de acționar al SC U. SA, fiind prin urmare două subiecte de drept distincte și
cu sedii diferite.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs creditoarea R.A. – A.P.P.S. prin sucursala pentru A.I.F.I.
București, criticând-o ca fiind nelegală și pronunțată de instanță prin
interpretarea greșită a faptului că între cele două societăți există
identitate, singura diferență constând în aceea că SC U. SA, și-a schimbat
denumirea din SC U. Import SA, nefiind prin urmare persoane juridice distincte.
Concluzia rezultă din
mențiunile efectuate la Oficiul Registrului Comerțului, conform cărora atât SC U.
SA cât și SC U. SA au același număr de înregistrare, respectiv J40/704/22
februarie 1991, fiind deci o singură societate comercială.
Analizând recursul prin
prisma motivelor invocate curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, conform adresei din
26 ianuarie 2005 emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul București SC U. SA
București, debitoarea din prezenta cauză, a fost înregistrată în O.R.C. la data
de 22 februarie 1991, având ca acționari, alături de persoane fizice și pe SC U.
SA, respectiv pârâta din sentința civilă nr. 7664 din 2 iunie 2000, titlu
executoriu ce face obiectul cererii de încuviințare a executării silite, fiind
prin urmare exclusă identitatea dintre cele două societăți care sunt subiecte
de drept distincte și se află în relație societate-acționar, cum corect au
reținut ambele instanțe.
În consecință, reținând că
recursul creditoarei, este nefondat, acesta va fi respins ca atare, conform art.
312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de creditoarea R.A. – A.P.P.S. – S.A.I.F.I. București, împotriva deciziei nr. 522
din 16 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2007.