ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 92/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 547 din 3 noiembrie 2011

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta S.M.M. împotriva pârâților Consiliul Județean

Dolj - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și M.M.F.P.S. -

A.N.P.H. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, având ca obiect anularea certificatului de încadrare în grad de

handicap nr. 45391 din 19 mai 2010.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a contestat

certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 45391/40450 din 19 mai 2010,

iar prin Decizia nr. 2122 din 2 februarie 2010 emisă de Comisia Superioară a

fost menținută încadrarea în grad de handicap ușor.

Conform actelor

medicale și a raportului de expertiză medico-legală reiese că reclamanta suferă

de diagnosticul întârziere mintală ușoară (QI-52) cu tulburări comportamentale

și deficit adaptiv major.

Instanța de fond a

reținut că încadrarea în grad de handicap se face în baza actelor medicale și

în conformitate cu Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și 1992 al

M.S.P. pentru aprobarea criteriilor medico-psihsociale.

Criteriile

medico-psihsociale, aprobate prin actele normative mai sus menționate, pentru

evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a

funcțiilor mentale și psihosociale, stabilesc îndeplinirea mai multor condiții

pentru încadrarea în unul din gradele de handicap.

Cum diagnosticul de

care suferă reclamanta (întârziere mintală ușoară (QI-52) cu tulburări

comportamentale și deficit adaptiv major) se încadrează potrivit criteriilor

medico-psihosociale, în gradul de handicap ușor, instanța de fond a apreciat că

certificatul de încadrare în gradul de handicap emis de Comisia de Evaluare

precum și decizia Comisiei Superioare sunt corecte și în consecință a respins

acțiunea.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, reclamanta S.M.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a actului juridic

dedus judecății.

Reclamanta susține că

îndeplinește condiția privind QI, respectiv 52, asociată cu tulburări

comportamentale și deficit adaptativ major, conform Legii nr. 762/1992 și

Ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministerului

Sănătății Publice nr 762/2007, și se încadrează la categoria handicap accentuat

sau major.

Este corectă

reținerea instanței de fond cu privire la QI-52, însă adevărat este că se omite

faptul că aceasta întârziere mintală este asociată cu alte tulburări, care sunt

edificatoare în încadrarea corectă a gradului de handicap.

Practic această

asociere cu alte tulburări, poate face ca o persoană care are QI-52, să poată

fi încadrată într-un alt grad de handicap mult mai avansat, astfel că nu este

definitorie doar valoarea QI.

Recurenta mai susține

că instanța de fond, la stabilirea încadrării în gradul de handicap, nu a avut

în vedere toate actele medicale depuse de reclamantă, respectiv diagnosticul

stabilit în urma internărilor repetate, conform biletelor de ieșire din spital,

fiind diagnosticată cu întârziere mintală medie cu tulburări comportamentale și

deficit adaptativ major, ignorând forma agravantă privind tulburările

comportamentale care conform concluziilor raportului de expertiză și

diagnosticului stabilit, sunt de tip major.

Profunzimea

deficienței asociate determină încadrarea în categoria de persoană cu handicap

în funcție de intensitatea tulburărilor funcționale generate de structura sau

structurile afectate.

În cazul de față este

vorba de un deficit adaptativ major care conduce la concluzia încadrării în

gradul de handicap accentuat.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta S.M.M. a

chemat în judecată A.N.P.H. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Dolj - Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj, solicitând instanței de judecată anularea

Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 45391/40450 din 19 mai 2010

emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj și a Deciziei

nr. 2122 din 02 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în sensul că solicită încadrarea în

gradul de handicap accentuat.

Raportându-ne la

situația de fapt a reclamantei s-a arătat că aceasta a fost încadrată în gradul

de handicap ușor, cu diagnosticul de Tulburare Organică de Personalitate și

Intelect Liminar, Cod de boală F 07, Cod de Handicap 6,beneficiind de

drepturile și facilitățile acordate de Legea nr. 448/2006 conform

Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 45391/40450 din 19 mai 2010

emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj.

Nemulțumită de

încadrarea efectuată de către comisia teritorială, reclamanta a formulat

contestație la Comisia Superioară care în urma analizării documentelor din

dosar, prin Decizia nr. 2122 din 02 decembrie 2010 confirmă concluziile

comisiei teritoriale de încadrare în grad de handicap ușor, cu același cod de

boală, F 07, cod de handicap 5, cu diagnosticul de Tulburare Organică de

Personalitate și Intelect Liminar, cu motivarea conform criteriilor

medico-sociale aprobate prin Ordinul Comun 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P.

Cele două comisii au

avut în vedere reglementările legale în vigoare în materie și anume criteriile

medico-sociale dispuse prin Legea nr. 448/2006, aprobate prin Ordinul Comun 762

al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P.

Pentru încadrarea în

gradul de handicap accentuat, așa cum a solicitat reclamanta aceasta trebuia să

îndeplinească, potrivit criteriilor prevăzute de Ordinul Comun 762 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992 al MSP, la Cap. 1: Funcții mentale, Secțiunea I: Evaluarea

gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcțiilor

mantale și psihosociale, următoarele condiții:

- întârziere mentală

accentuată QI-20-34;

- cu inadaptabilitate

la situații noi, conform vârstei cronologice;

- ritm de dezvoltare lent,

curba de perfecționare plafonată, având loc blocaje psihice;

- aptitudine de a

efectua sarcini simpli sub supraveghere, având nevoie de sprijin.

Din înscrisurile

medicale depuse de reclamantă reiese faptul că aceasta se află în evidență și

tratament pentru diagnosticul de întârziere mintală ușoară (QI-52) și tulburări

de comportament și adaptativ pe fond encefalopat.

Reclamanta a fost

evaluată de către specialiștii Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap Dolj și s-a constatat că diagnosticul acesteia este Intelect Liminar,

QI-74 și prin urmare s-a constatat că deci reclamanta nu îndeplinește

condițiile prevăzute de criteriile medico-psihosociale pentru încadrarea în

gradul accentuat.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.M.M. împotriva sentinței nr. 547/2011 din 3 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2013.