ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 889/44/2012, reclamanta B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Sănătate, suspendarea aplicării Ordinului nr. 301 din 20 iulie 2012 emis de Președintele Casei Naționale de Sănătate, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestuia. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 363 din 8 august 2012 a Curții de Apel Galați a fost admisă cererea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu Președintele C.N.S. și C.N.S., având ca obiect suspendare executare act administrativ și, în consecință, a fost dispusă suspendarea Ordinului nr. 301 din 20 iulie 2012 emis de Președintele C.N.A.S., până la soluționarea în fond a acțiunii formulate împotriva acestui act administrativ.

Instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâta C.N.S. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva Ordinului emis de către Președintele C.N.S. nr. 301/2012. Curtea a constatat că există un caz bine justificat în cauza dedusă judecății, fiind invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat. Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Președintele C.N.A.S., având în vedere că acesta este emitentul actului administrativ atacat. Totodată, Curtea a respins ca nefondată excepția lipsei de obiect, arătând că Ordinul nr. 301/2012 își produce efectele de la data încetării perioadei de incapacitate temporară de muncă a reclamantei.

Instanța a reținut că revocarea mandatului s-a dispus în perioada de suspendare a contractului de management datorită incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medico-legal, fiindu-i încălcate reclamantei dreptul la egalitate de șanse și tratament și dreptul la securitate și sănătate. Prin urmare, instanța a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită de reclamantă, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare sumară a împrejurărilor cauzei. Pe de altă parte, caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamantă este reprezentat de faptul că prin ordinul menționat aceasta a fost eliberată din funcție, iar consecința lipsei veniturilor lunare ar afecta situația financiară a reclamantei.

3. Recursul declarat de C.N.A.S. Prin motivele de recurs formulate recurenta C.N.A.S. a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.N.S.A.S., întrucât acesta este reprezentantul legal al instituției emitente a actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă și are atribuțiile stabilite în mod expres la art. 281 din Legea nr. 95/2006, fiindu-i aplicabile prevederile responsabilității ministeriale. A precizat recurenta că nu există identitate între persoana pârâtului și persoana care este titulară a drepturilor și obligațiilor în raportul dedus judecății, întrucât calitatea de emitent al actului contestat o are C.N.A.S.

De asemenea, a arătat recurenta că în mod greșit a fost soluționată de instanța de fond excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a Ordinului C.N.A.S. nr. 301 din 20 iulie 2012, întrucât acesta nu produce efecte juridice deoarece reclamanta se afla în concediu medical, iar prin Ordinul nr. 303 din 23 iulie 2012 este menționat în mod expres ca Ordinul nr. 301/2012 produce efecte de la data încetării perioadei de incapacitate temporară de muncă, dovedită cu certificat medical. Recurenta a criticat soluția dată de instanța de fond cu privire la suspendarea actului atacat, arătând că reclamanta nu face dovada existenței unui caz bine justificat și, în consecință, nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru admiterea cererii de suspendare.

S-a precizat că Ordinul nr. 301 din 20 iulie 2012 este legal și temeinic, întrucât concediul medical al reclamantei a fost adus la cunoștința C.N.A.S. abia la data de 23 iulie 2012, iar prin acest ordin atacat a fost revocat mandatul reclamantei justificat datorită neîndeplinirii obligațiilor legale și contractuale prevăzute în contractul de management din 01 iunie 2010, constatate în urma acțiunii de control a C.N.A.S. dispusă prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 255 din 29 iunie 2012 și consemnate în Raportul de control din 13 iulie 2012. Recurenta a precizat că nu a fost dovedită nici cerința pagubei iminente, întrucât nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării C.A.S.

Brăila, nefiind semnalate nici un fel de probleme în activitatea acestei instituții. I. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, va modifica sentința atacată și rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează: Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

În cauza de față dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 15 din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța având posibilitatea să dispună suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă. Înalta Curte a constatat că suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării. Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

Înalta Curte, examinând cererea de suspendare formulată, a constatat că prin ordinul atacat mandatul reclamantei a fost revocat justificat, datorită neîndeplinirii obligațiilor legale și contractuale prevăzute în contractul de management din 01 iunie 2010, constatate în urma acțiunii de control a C.N.A.S. dispusă prin Ordinul președintelui C.N.A.S.

nr. 255 din 29 iunie 2012 și consemnate în Raportul de control din 13 iulie 2012. Față de circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față, Înalta Curte reține că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, având în vedere că ordinul atacat este emis cu respectarea dispozițiilor legale și de autoritatea competentă a emite actul, iar certificatul de concediu medical a fost adus la cunoștința autorității emitente abia la data de 23 iulie 2012, când art. 3 din Ordinul nr. 301 din 20 iulie 2012 a și fost modificat, în sensul că efectele se vor produce de la data încetării incapacității temporare de muncă, dovedite cu certificat medical.

Cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actului contestat, Înalta Curte a reținut că acestea nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Cu privire la condiția pagubei iminente, Înalta Curte reține că nu au fost aduse argumente care să conducă la concluzia producerii unei asemenea pagube, întrucât situația drepturilor salariale neîncasate nu poate proba existența unei pagube iminente, având în vedere faptul că aceste drepturi pot fi recuperate ulterior ca urmare a anulării actului atacat. Cu privire la critica formulată de recurentă în ceea ce privește soluția dată de instanța de fond excepțiilor invocate, Înalta Curte reține că această critică nu este întemeiată, urmând a fi menținută soluția dată de instanța de primă jurisdicție.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea reclamantei de suspendare a efectelor actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de C.N.A.S. împotriva sentinței nr. 363 din 8 august 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei B.L. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.