ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6327/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâții președintele C.N.A.S., C.N.A.S. și Consiliul de Administrație al C.N.A.S. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: 1) anularea actului administrativ, respectiv Ordinul nr. 398 din 10 august 2012 emis de președintele C.N.A.S., prin care i-a fost revocat mandatul de președinte-director general al C.A.S. Brăila; 2) anularea H.C.A. 8 din 23 iulie 2012 pentru avizarea indicatorilor de performanță; 3) anularea Ordinului președintelui C.N.A.S.

nr. 305 din 24 iulie 2012 pentru aprobarea indicatorilor de performanta; 4) suspendarea aplicării actelor administrative pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei; 5) reparații pentru daune morale al căror cuantum îl stabilesc la 100.000 lei; 6) reîncadrarea reclamantei în postul respectiv cu plata corelativă a drepturilor bănești cuvenite pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului de suspendare din funcție și până la data reintegrării efective; 7) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din 10 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 1106/44/2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a președintelui C.N.A.S.

și a autorității de lucru judecat invocate de către pârâta C.N.A.S.; - a admis cererea formulată de reclamanta B.L.; - în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr. 398 din 10 august 2012 emis de către președintele C.N.A.S., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Ordinul nr. 398 din 10 august 2012 a fost emis de președintele C.N.A.S., iar, potrivit art. 16 din Legea nr. 554/2004, cererile în justiție pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului sau, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, astfel că președintelui C.N.A.S.

are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, trebuie satisfăcută condiția triplei identități între prezenta cauză și cea soluționată prin sentința nr. 624 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 949/44/2012, respectiv identitate de părți, obiect și cauză. Or, cererea de suspendare soluționată prin sentința respectivă a fost întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prezenta cerere a fost întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu există identitate în ceea ce privește temeiul juridic. Cu privire la cererea de suspendare a efectelor Ordinului președintelui C.N.A.S.

nr. 398 din 10 august 2012, instanța a apreciat că aceasta este fondată, în raport cu prevederile art. 15 cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.N.A.S., în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui C.N.A.S.

și excepția autorității de lucru judecat, în raport cu soluția pronunțată în dosarul nr. 949/44/2012. Prin notele de conculzii, intimata-reclamantă B.L. a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013. În temeiul art. 137 C. proc.

civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea recursului, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, întrucât dispozițiile cuprinse în Secțiuna a 2-a – „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal” a Capitolului I – „Modificarea și completarea unor acte normative în vederea degrevării instanțelor judecătorești” din Legea nr. 2/2013 nu modifică normele de competență incidente cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, de natură a determina aplicabilitatea art. XXIII din aceeași lege, în sensul transmiterii pe cale administrativă a dosarului la o altă instanță.

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în cotinuare. După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, în prezentul litigiu, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, prin care i-a fost revocat mandatul de președinte-director general al C.A.S. Brăila.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului președintele C.N.A.S., soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, este de necontestat, faptul că pârâtul, în calitate de conducător al C.N.A.S., este emitent al actului ce formează obiectul cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. Cu referire la excepția autorității de lucru judecat, susținerile recurentei pârâte nu pot fi primite, în condițiile în care se constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități între prezenta cauză și cea care formează obiectul dosarului nr. 949/44/2012, cel puțin sub aspectul temeiului de drept, în sensul celor reținute de instanța de fond prin raportare la prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, Înalta Curte observă că, în dosarul nr. 949/44/2012, reclamanta a formulat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare a executării Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, iar, conform certificatului depus la dosarul de recurs, rezultă că, prin Decizia nr. 5740 din 14 iunie 2013, Înalta Curte a soluționat irevocabil cauza respectivă, în sensul respingerii cererii reclamantei. În prezentul litigiu, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării aceluiași act administrativ, întemeiată, însă pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale, ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.

Or, în considerarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, este neîndoielnic că, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzute de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, vine să asigure, din nevoia de ordine și de stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, astfel că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă sau să se obțină stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit judecătorește anterior. În consecință, atâta vreme cât, în dosarul nr. 949/44/2012, prin Decizia nr. 5740 din 14 iunie 2013, cu caracter irevocabil, a fost respinsă cererea reclamantei privind suspendarea executării Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, în prezentul litigiu, în virtutea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nu se poate statua într-un alt sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) – alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte încheierea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate de reclamanta B.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția de necompetență materială invocată de intimata-reclamantă B.L. Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva Încheierii din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contecios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta B.L., ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2013.