ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6327/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta B.L. a chemat în

judecată pe pârâții președintele C.N.A.S., C.N.A.S. și Consiliul de

Administrație al C.N.A.S. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună:

1)

anularea

actului administrativ, respectiv Ordinul nr. 398 din 10 august 2012 emis de

președintele C.N.A.S., prin care i-a fost revocat mandatul de

președinte-director general al C.A.S. Brăila;

2)

anularea

H.C.A. 8 din 23 iulie 2012 pentru avizarea indicatorilor de performanță;

3)

anularea

Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 305 din 24 iulie 2012 pentru

aprobarea indicatorilor de performanta;

4)

suspendarea

aplicării actelor administrative pana la soluționarea definitiva si

irevocabila a cauzei;

5)

reparații

pentru daune morale al căror cuantum îl stabilesc la 100.000 lei;

6)

reîncadrarea

reclamantei în postul respectiv cu plata corelativă a drepturilor bănești

cuvenite pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului de

suspendare din funcție și până la data reintegrării efective;

7)

obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din

10 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 1106/44/2012, Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a președintelui C.N.A.S. și a

autorității de lucru judecat invocate de către pârâta C.N.A.S.;

- a admis cererea

formulată de reclamanta B.L.;

- în baza

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr.

398 din 10 august 2012 emis de către președintele C.N.A.S., până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele:

Ordinul nr. 398 din 10

august 2012 a fost emis de președintele C.N.A.S., iar, potrivit art. 16 din

Legea nr. 554/2004, cererile în justiție pot fi formulate și personal împotriva

persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului sau,

care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept

subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri

pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, astfel că președintelui C.N.A.S.

are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește

excepția autorității de lucru judecat, trebuie satisfăcută condiția triplei

identități între prezenta cauză și cea soluționată prin sentința nr. 624 din 11

decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 949/44/2012,

respectiv identitate de părți, obiect și cauză. Or, cererea de suspendare soluționată

prin sentința respectivă a fost întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr.

554/2004, iar prezenta cerere a fost întemeiată pe prevederile art. 15 din

Legea nr. 554/2004, astfel încât nu există identitate în ceea ce privește

temeiul juridic.

Cu privire la cererea

de suspendare a efectelor Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10

august 2012, instanța a apreciat că aceasta este fondată, în raport cu

prevederile art. 15 cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind

îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea

unei pagube iminente.

Împotriva încheierii

pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs pârâta C.N.A.S., în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004. Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în

mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

președintelui C.N.A.S. și excepția autorității de lucru judecat, în raport cu

soluția pronunțată în dosarul nr. 949/44/2012.

Prin notele de

conculzii, intimata-reclamantă B.L. a invocat excepția necompetenței materiale

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. XXIII din

Legea nr. 2/2013.

În temeiul art. 137

C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței

în soluționarea recursului, Înalta Curte constată că este neîntemeiată,

întrucât dispozițiile cuprinse în Secțiuna a 2-a – „Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal” a Capitolului I – „Modificarea și completarea unor

acte normative în vederea degrevării instanțelor judecătorești” din Legea nr. 2/2013

nu modifică normele de competență incidente cauzei în raport cu obiectul

cererii de chemare în judecată, de natură a determina aplicabilitatea art. XXIII

din aceeași lege, în sensul transmiterii pe cale administrativă a dosarului la

o altă instanță.

Examinând recursul,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în cotinuare.

După cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, în prezentul litigiu, reclamanta a

învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr.

554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Ordinului președintelui C.N.A.S.

nr. 398 din 10 august 2012, prin care i-a fost revocat mandatul de

președinte-director general al C.A.S. Brăila.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului președintele C.N.A.S.,

soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, este de

necontestat, faptul că pârâtul, în calitate de conducător al C.N.A.S., este

emitent al actului ce formează obiectul cererii de suspendare a executării

formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Cu referire la

excepția autorității de lucru judecat, susținerile recurentei pârâte nu pot fi

primite, în condițiile în care se constată că nu este îndeplinită condiția

triplei identități între prezenta cauză și cea care formează obiectul dosarului

nr. 949/44/2012, cel puțin sub aspectul temeiului de drept, în sensul celor

reținute de instanța de fond prin raportare la prevederile art. 14 și art. 15

din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea,

Înalta Curte observă că, în dosarul nr. 949/44/2012, reclamanta a formulat, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare a executării

Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, iar, conform

certificatului depus la dosarul de recurs, rezultă că, prin Decizia nr. 5740

din 14 iunie 2013, Înalta Curte a soluționat irevocabil cauza respectivă, în

sensul respingerii cererii reclamantei.

În prezentul litigiu,

reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării aceluiași act

administrativ, întemeiată, însă pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Autoritatea de lucru

judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale, ci și sub forma

prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului

judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de

cea ulterioară.

Or, în considerarea

efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, este neîndoielnic că, dacă

în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ,

extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat

presupune tripla identitate de elemente prevăzute de art. 1201 C. civ. (obiect,

părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect al hotărârii

se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate

anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără

posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul

pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are

legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a

mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma

prezumției, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu

raporturile juridice dintre părți, vine să asigure, din nevoia de ordine și de

stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor

judecătorești, astfel că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia

să se pretindă sau să se obțină stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit

judecătorește anterior.

În consecință, atâta vreme

cât, în dosarul nr. 949/44/2012, prin Decizia nr. 5740 din 14 iunie 2013, cu

caracter irevocabil, a fost respinsă cererea reclamantei privind suspendarea

executării Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, în

prezentul litigiu, în virtutea efectului pozitiv al autorității de lucru

judecat, nu se poate statua într-un alt sens.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (1) – alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va

modifica în parte încheierea atacată, în sensul respingerii cererii de

suspendare a executării formulate de reclamanta B.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția de necompetență materială invocată de intimata-reclamantă B.L.

Admite recursul

declarat de C.N.A.S. împotriva Încheierii din 10 ianuarie 2013 a Curții de

Apel Galați, secția contecios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării

formulată de reclamanta B.L., ca neîntemeiată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 septembrie 2013.