ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 729/44/2012, reclamanta B.L. a solicitat, în contradictoriu cu președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele CNAS, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestuia. Cererea reclamantei a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 300 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.L.

și a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de Președintele CNAS până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În raport cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cu Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, suspendarea executării actului administrativ constituie un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalității, ce oferă persoanei vătămate o protecție adecvată împotriva arbitrariului, ca situație de excepție la care se poate recurge atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Analizând îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut următoarele: - reclamanta a îndeplinit procedura administrativă prealabilă; - cerința privind cazul bine justificat este îndeplinită, întrucât reclamanta a formulat contestație împotriva ordinului, iar, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a invocat mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, referitoare la: încălcarea prevederilor H.G.

nr. 972/2006 prin care a fost aprobat Statutul CNAS; faptul că revocarea mandatului se poate dispune doar pentru motivele expres și limitativ enunțate de art. 261 alin. (2) din Statut, printre care nu se regăsește cel reținut în Ordinul nr. 215/2012; președintele CNAS nu poate dispune revocarea unilaterală a mandatului acordat decât pentru motivele expres prevăzute de lege sau în contract; revocarea mandatului s-a dispus în perioada de suspendare a contractului de management datorită incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medico-legal, cu încălcarea dreptului la egalitate de șanse și tratament și a dreptului la securitate și sănătate; încălcarea prevederilor Legii nr. 161/2003; dispozițiile art. 2030 - 2031 din noul C. civ.

au fost aplicate retroactiv; - condiția prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită, întrucât actul în litigiu determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamantă este reprezentat de faptul că, prin ordinul menționat, a fost eliberată din funcție începând cu data de 14 iunie 2012, la momentul pronunțării prezentei hotărâri, aceasta nemaiprestând o activitate remunerată. În mod evident, lipsa veniturilor lunare afectează situația financiară a reclamantei.

3. Recursul declarat de pârâta CNAS Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta CNAS, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui CNAS, susținând că nu există identitate între pârâtul - persoană fizică - și pârâtul obligat în raportul dedus judecății și arătând că acțiunea și procedura de citare au vizat persoana fizică care a semnat actul administrativ atacat, iar nu împotriva persoanei juridice care a emis actul. În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât, au fost nerespectate prevederile art. 89 alin. (1), art. 90, art. 91, art. 92 și art. 92 1 C. proc. civ., CNAS și președintele CNAS nefiind citați niciodată în Dosarul nr. 729/44/2012. În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile pevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Sub aspectul cazului bine justificat, recurenta-pârâtă susține, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada unor motive bine întemeiate, iar instanța a preluate aspectele invocate în cerere, dar nedovedite.

Sub aspectul condiției referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susține că motivarea instanței se bazează pe simple afirmații ale reclamantei, iar, în condițiile încetării mandatului de președinte al Casei de Asigurări de Sănătate Brăila, reclamanta revenea în funcția deținută anterior și nu a făcut dovada că, prin actul contestat, i s-ar fi creat o pagubă iminentă. În continuare, recurenta-pârâtă expune pe larg aspecte referitoare la numirea reclamantei în funcția de președinte al Casei de Asigurări de Sănătate Brăila, situația de fapt și temeiurile de drept care susțin legalitatea ordinului contestat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamanta B.L. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere formulată în contradictoriu cu președintele CNAS, privind suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele CNAS, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestuia. Prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel Galați s-a pronunțat în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de Președintele CNAS, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act.

Cu referire la critica din recurs referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui CNAS, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte, de vreme ce președintele CNAS a fost chemat în judecată în calitate de emitent al actului contestat, atribuție ce îi revine conform art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, iar nu în calitate de persoană fizică. Totodată, se constată că, potrivit art. 18 pct. 4 din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, președintele reprezintă CNAS în relațiile cu terții, iar, în calitate de conducător al instituției publice, asigură reprezentarea acesteia în fața instanțelor de judecată.

În ceea ce privește procedura de citare, Înalta Curte constată că aceasta a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora vor fi citate "persoane juridice de drept public, în persoana capului autorității [...] la sediul administrației", iar adresa la care, în dosarul de primă instanță, a fost îndeplinită procedura de citare cu pârâtul președintele CNAS este aceeași adresă indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată și de către pârâta CNAS în cuprinsul cererii de recurs, respectiv: București. Dovada de îndeplinire a procedurii de citare conform Legii nr. 202/2010 cu pârâtul președintele CNAS, aflată la dosarul de fond, face dovada legalei îndepliniri a procedurii de citare, atât timp cât nu s-a făcut dovada nerealității mențiunilor pe care le cuprinde.

De altfel, la aceeași adresă a fost legal îndeplinită procedura de citare cu pârâta CNAS și de către instanța de recurs (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de recurs). Pentru aceste motive, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurenta-pârâtă. În sensul celor susținute de apărătorul intimatei-reclamante la termenul de judecată de astăzi, 1 februarie 2013, în fața instanței de recurs, în urma verificării în sistemul informatic E. a documentelor din Dosarul nr. 940/44/2012 al Curții de Apel Galați, Înalta Curte constată că litigiul respectiv are ca obiect cererea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâții președintele C.N.A.S., C.N.A.S.

și Consiliul de Administrație al CNAS, prin care se solicită anularea Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele CNAS, reparații pentru daune morale în cuantum de 100.000 RON, plata cheltuielilor de judecată și, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Se constată, totodată, că, prin încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 940/44/2012, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta B.L. și a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele CNAS până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili dacă mai subzistă interesul recurentei-pârâte în susținerea recursului declarat în prezentul Dosar nr. 729/44/2012, având ca obiect cererea de suspendare a executării aceluiași act administrativ formulată, însă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. În prezenta cauză, învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate dispune, conform dispozițiilor alin. (1) ale articolului respectiv, suspendarea executării actului doar până la pronunțarea instanței de fond. Rezultă astfel că soluția pronunțată de instanță în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este limitată de momentul pronunțării instanței de fond învestite cu acțiunea în anularea actului.

Or, în sensul celor expuse anterior, prin încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 940/44/2012, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta B.L. și a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele CNAS până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Înalta Curte reține că, în limitele cadrului procesual al prezentei cauze, nu este învestită cu controlul de legalitate și temeinicie al hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 940/44/2012. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.

Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. În cauză, Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de către recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamanta B.L. în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea care a fost admisă de instanță până la momentul pronunțării instanței de fond. Interesul urmărit de recurenta-pârâtă nu este însă unul actual, de vreme ce, în cadrul acțiunii în anulare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ competentă a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului în litigiu.

Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă este lipsit de interes, este de prisos a fi expuse și analizate în concret criticile din recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de Curtea de Apel Galați atacate cu recurs, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 300 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013. Procesat de GGC - CL