ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie

2012 pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 729/44/2012, reclamanta B.L. a

solicitat, în contradictoriu cu președintele Casei Naționale de Asigurări de

Sănătate (CNAS), suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis

de președintele CNAS, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea

acestuia.

Cererea reclamantei a

fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 300

din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.L. și a dispus suspendarea

aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de Președintele CNAS până la

pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În raport cu

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cu Recomandarea nr.

R(89)8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitoare la

protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, suspendarea

executării actului administrativ constituie un instrument procedural eficient

în vederea respectării principiului legalității, ce oferă persoanei vătămate o

protecție adecvată împotriva arbitrariului, ca situație de excepție la care se

poate recurge atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr.

554/2004.

Analizând îndeplinirea

cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța a reținut următoarele:

- reclamanta a

îndeplinit procedura administrativă prealabilă;

- cerința privind

cazul bine justificat este îndeplinită, întrucât reclamanta a formulat

contestație împotriva ordinului, iar, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, a invocat mai multe aspecte care fundamentează ideea unei

îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, referitoare

la: încălcarea prevederilor H.G. nr. 972/2006 prin care a fost aprobat Statutul

CNAS; faptul că revocarea mandatului se poate dispune doar pentru motivele

expres și limitativ enunțate de art. 261 alin. (2) din Statut, printre care nu

se regăsește cel reținut în Ordinul nr. 215/2012; președintele CNAS nu poate

dispune revocarea unilaterală a mandatului acordat decât pentru motivele expres

prevăzute de lege sau în contract; revocarea mandatului s-a dispus în perioada

de suspendare a contractului de management datorită incapacității temporare de

muncă, stabilită prin certificat medico-legal, cu încălcarea dreptului la

egalitate de șanse și tratament și a dreptului la securitate și sănătate;

încălcarea prevederilor Legii nr. 161/2003; dispozițiile art. 2030 - 2031 din

noul C. civ. au fost aplicate retroactiv;

- condiția prevenirea

producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea

nr. 554/2004, este îndeplinită, întrucât actul în litigiu determină o situație

care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art. 14 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

iar caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamantă este

reprezentat de faptul că, prin ordinul menționat, a fost eliberată din funcție

începând cu data de 14 iunie 2012, la momentul pronunțării prezentei hotărâri,

aceasta nemaiprestând o activitate remunerată. În mod evident, lipsa

veniturilor lunare afectează situația financiară a reclamantei.

de pârâta CNAS

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta CNAS, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Printr-o primă

critică din recurs, recurenta-pârâtă invocă excepția lipsei calității

procesuale pasive a președintelui CNAS, susținând că nu există identitate între

pârâtul - persoană fizică - și pârâtul obligat în raportul dedus judecății și

arătând că acțiunea și procedura de citare au vizat persoana fizică care a

semnat actul administrativ atacat, iar nu împotriva persoanei juridice care a

emis actul.

În susținerea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține

că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât, au fost nerespectate prevederile art. 89 alin. (1), art. 90, art. 91,

art. 92 și art. 92

1

C. proc. civ., CNAS și președintele CNAS nefiind

citați niciodată în Dosarul nr. 729/44/2012.

În susținerea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține

că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile

pevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul cazului

bine justificat, recurenta-pârâtă susține, în esență, că reclamanta nu a făcut

dovada unor motive bine întemeiate, iar instanța a preluate aspectele invocate

în cerere, dar nedovedite.

Sub aspectul

condiției referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente,

recurenta-pârâtă susține că motivarea instanței se bazează pe simple afirmații

ale reclamantei, iar, în condițiile încetării mandatului de președinte al Casei

de Asigurări de Sănătate Brăila, reclamanta revenea în funcția deținută

anterior și nu a făcut dovada că, prin actul contestat, i s-ar fi creat o

pagubă iminentă.

În continuare,

recurenta-pârâtă expune pe larg aspecte referitoare la numirea reclamantei în

funcția de președinte al Casei de Asigurări de Sănătate Brăila, situația de

fapt și temeiurile de drept care susțin legalitatea ordinului contestat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de

interes, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

și de drept relevante

Conform celor expuse

anterior, reclamanta B.L. a învestit instanța de contencios administrativ, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere formulată în contradictoriu

cu președintele CNAS, privind suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13

iunie 2012 emis de președintele CNAS, până la soluționarea definitivă a

acțiunii în anularea acestuia.

Prin sentința ce

formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel Galați s-a pronunțat în

sensul admiterii cererii formulate de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea

nr. 554/2004 și a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie

2012 emis de Președintele CNAS, până la pronunțarea instanței de fond cu

privire la anularea acestui act.

Cu referire la

critica din recurs referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a

președintelui CNAS, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte, de vreme

ce președintele CNAS a fost chemat în judecată în calitate de emitent al

actului contestat, atribuție ce îi revine conform art. 17 alin. (5) din

Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr.

972/2006, iar nu în calitate de persoană fizică. Totodată, se constată că,

potrivit art. 18 pct. 4 din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate,

aprobat prin H.G. nr. 972/2006, președintele reprezintă CNAS în relațiile cu

terții, iar, în calitate de conducător al instituției publice, asigură

reprezentarea acesteia în fața instanțelor de judecată.

În ceea ce privește

procedura de citare, Înalta Curte constată că aceasta a fost îndeplinită cu

respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora vor fi

citate "persoane juridice de drept public, în persoana capului autorității

[...] la sediul administrației", iar adresa la care, în dosarul de primă

instanță, a fost îndeplinită procedura de citare cu pârâtul președintele CNAS

este aceeași adresă indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată și

de către pârâta CNAS în cuprinsul cererii de recurs, respectiv: București.

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare conform Legii nr. 202/2010 cu

pârâtul președintele CNAS, aflată la dosarul de fond, face dovada legalei

îndepliniri a procedurii de citare, atât timp cât nu s-a făcut dovada

nerealității mențiunilor pe care le cuprinde. De altfel, la aceeași adresă a

fost legal îndeplinită procedura de citare cu pârâta CNAS și de către instanța

de recurs (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la

dosarul de recurs).

Pentru aceste motive,

este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

invocat de recurenta-pârâtă.

În sensul celor

susținute de apărătorul intimatei-reclamante la termenul de judecată de astăzi,

1 februarie 2013, în fața instanței de recurs, în urma verificării în sistemul

informatic E. a documentelor din Dosarul nr. 940/44/2012 al Curții de Apel

Galați, Înalta Curte constată că litigiul respectiv are ca obiect cererea

formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâții președintele

C.N.A.S., C.N.A.S. și Consiliul de Administrație al CNAS, prin care se solicită

anularea Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele CNAS,

reparații pentru daune morale în cuantum de 100.000 RON, plata cheltuielilor de

judecată și, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

ordinului respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Se

constată, totodată, că, prin încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunțată în

Dosarul nr. 940/44/2012, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare

formulată de reclamanta B.L. și a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr.

554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de

președintele CNAS până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În acest context,

Înalta Curte urmează a stabili dacă mai subzistă interesul recurentei-pârâte în

susținerea recursului declarat în prezentul Dosar nr. 729/44/2012, având ca

obiect cererea de suspendare a executării aceluiași act administrativ

formulată, însă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În prezenta cauză,

învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării

formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios

administrativ poate dispune, conform dispozițiilor alin. (1) ale articolului

respectiv, suspendarea executării actului doar până la pronunțarea instanței de

fond. Rezultă astfel că soluția pronunțată de instanță în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004 este limitată de momentul pronunțării instanței de fond

învestite cu acțiunea în anularea actului.

Or, în sensul celor

expuse anterior, prin încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul

nr. 940/44/2012, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare formulată

de reclamanta B.L. și a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea efectelor Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele

CNAS până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Înalta Curte

reține că, în limitele cadrului procesual al prezentei cauze, nu este învestită

cu controlul de legalitate și temeinicie al hotărârii pronunțate în Dosarul nr.

940/44/2012.

În dreptul procesual

civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic

urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele

procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie

legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Acțiunea în contencios

administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28

din Legea nr. 554/2004.

În cauză, Înalta

Curte constată că folosul practic urmărit de către recurenta-pârâtă prin

promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de

suspendare a executării formulată de reclamanta B.L. în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, cererea care a fost admisă de instanță până la momentul

pronunțării instanței de fond.

Interesul urmărit de

recurenta-pârâtă nu este însă unul actual, de vreme ce, în cadrul acțiunii în

anulare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios

administrativ competentă a dispus suspendarea executării actului administrativ

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului

în litigiu.

Ca urmare a

constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă este lipsit de

interes, este de prisos a fi expuse și analizate în concret criticile din

recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din

Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia

soluției pronunțate de Curtea de Apel Galați atacate cu recurs, prin prisma

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de

Sănătate, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile

nr. 300 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL