ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2015

Decizia nr. 1178/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/44/2012, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B. a solicitat anularea dispozițiilor Ordinului președintelui B. nr. 215 din 13 iunie 2012.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la alegerile locale din 2008 a fost aleasă și validată în calitate de consilier local al Consiliului Local mun. Brăila din partea Partidului Democrat Liberal până in data de 20 aprilie 2012.

A susținut că prin Ordinul președintelui B. nr. 515 din 1 iunie 2010 a fost numită, începând cu data de 1 iunie 2010, pentru un mandat de 4 ani, în funcția de președinte - director general al C. Brăila, iar prin Ordinul nr. 215 din 13 iunie 2012 s-a dispus revocarea mandatului de președinte-director general al C. Brăila pentru motivul că a deținut și funcția de consilier local în perioada 2008-2012.

A considerat reclamanta că se impune anularea actului administrativ întrucât președintele B. nu avea competența de a dispune revocarea mandatului pentru situația reținuta in justificarea acestui ordin potrivit H.G. nr. 972/2006, art. 26

1

alin. (1) și (2), art. 33 alin. (5), art. 10 pct. 1 lit. c) din Contractul de management din 01 iunie 2010.

A susținut reclamanta că regimul incompatibilităților este de stricta interpretare, iar situația invocata de B. nu se regăsește printre cazurile expuse.

Totodată, s-a arătat că revocarea mandatului a fost dispusă în perioada de suspendare a contractului de management datorită incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.

Un alt motiv de nelegalitate invocat l-a apreciat a fi inaplicabilitatea art. 2030-2031 din N.C.C., invocate în preambulul acestuia, deoarece acestea nu se aplica actelor încheiate anterior intrării in vigoare a acestui act normativ.

Referitor la capătul de cerere prin care se solicita acordarea daunelor morale, reclamanta a arătat faptul ca, în mod constant, începând cu luna iunie 2012 a fost supusa unor presiuni de către președintele B. pentru revocarea mandatului, acesta folosindu-se de diverse pretexte, invocând și notorietatea de care se bucură pe plan local.

Pârâta B. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui B., în cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În data de 7 martie 2013 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus trimiterea cauzei pentru soluționare în favoarea Tribunalului Brăila, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în baza dispozițiilor art. 4 și art. 23 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.

Pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată prezenta cauză sub același număr, respectiv Dosarul nr. x/44/2012, iar la termenul din data de 6 februarie 2014 instanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila.

Astfel, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a înregistrat un nou Dosar cu nr. x/44/2014.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința

nr. 98 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții președintele D. și B.; s-a anulat Ordinul nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele B. Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere ale acțiunii introductive. S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui B.

Pentru a pronunța această soluție, cu privire la excepția invocată de către pârâtă, instanța a reținut că, in conformitate cu art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 17 alin. (5) din Statutul B. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, cu modificările și completările ulterioare, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin președintelui B., acesta emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunoștință persoanelor interesate.

Având în vedere calitatea de emitent al Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 al președintelui B., s-a apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în conformitate cu art. 33 din Statutul B. din Statutul B., între B., reprezentată de președintele acesteia, și președintele-director general al Casei de asigurări, manager al sistemului la nivel local, s-a încheiat un contract de management, care are natură civilă și se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ.

A reținut prima instanță, raportat la dispozițiile art. 10 pct. 1 lit. c) din Contractul de management nr. 8/01 iunie 2010, art. 1552 din V.C.C. și art. 1554-1556 C. civ., că președintele B. are deplina prerogativă de a revoca din funcția de președinte director general, în cazul de față fiind aplicabile reglementările legale referitoare la mandat, precum și cele specifice asigurărilor sociale de sănătate, respectiv nr. 972/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora președintele B., eliberează din funcție președinții - directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în condițiile prevăzute în contractul de management, potrivit legii.

Cu privire la împrejurarea că revocarea mandatului a fost dispusă în perioada de suspendare a contractului de management datorită incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, s-a reținut că pârâta B. a emis Ordinul președintelui B. nr. 223 din 15 iunie 2012 pentru modificarea Ordinului președintelui B. nr. 215 din 13 iunie 2012 în care se menționează că acesta produce efecte de la data încetării perioadei de incapacitate temporară de muncă.

S-a apreciat însă că acțiunea reclamantei este întemeiată întrucât incompatibilitățile privind personalul angajat al caselor de asigurări sunt limitativ enumerate de art. 34 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 972/2006

Au fost invocate susținerile din Raportul de evaluare nr. 10617 din 05 martie 2013 întocmit de F., potrivit reclamanta exercită mandatul în baza unui contract de management, astfel că nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 161/2003 cu privire la incompatibilități.

Constatând că incompatibilitățile privind angajații B. și C. sunt expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Hotărârea nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului B., s-a apreciat că deținerea funcției de președinte - director general al C. Brăila concomitent cu funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Brăila nu creează o stare de incompatibilitate în sensul actelor normative indicate.

Totodată s-a arătat că, faptul că persoana evaluată nu s-a suspendat din funcțiile deținute anterior conform art. 288 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 nu este de natură a atrage o stare de incompatibilitate, cu atât mai mult cu cât legea nu prevede nici o sancțiune în acest sens.

În privința daunelor morale, s-a apreciat că, prin emiterea actului administrativ a cărei anulare s-a solicitat, nu a fost afectată notorietatea pe plan local a reclamantei și nu s-a adus nici o atingere funcției de consilier local și nici nu a îngrădit dreptul reclamantei de a accede pe viitor la o funcție aleasă sau numită, susținerile reclamantei nefiind probate.

În privința cheltuielilor de judecată, s-a arătat că, la dosar nu au fost identificate dovezi privind suportarea unor cheltuieli de judecată.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri reclamanta A. și pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta A. a arătat în esență următoarele:

Hotărârea este parțial netemeinică si nelegală pentru soluția de respingere a capătului de cerere referitoare la plata daunelor morale, cu atât mai mult cu cât pârâții nu au solicitat respingerea acestui capăt de cerere ci au solicitat ca instanța la aprecierea cuantumului unor asemenea daune să țină cont de principiile echității, proporționalității și justului echilibru între, "natura valorii lezate și sumele acordate".

În aprecierea acestui capăt de cerere, instanța nu a ținut cont de articolele depuse la dosar din ziarele locale și nici de dovezile medicale limitându-se să aprecieze că aceste dovezi nu sunt "probe concludente" si că "articolele din ziar se încadrează în limitele normalității" fără să rețină că acele articole denigratoare au fost publicate tocmai datorita Ordinului de demitere din funcție.

- Instanța a refuzat să constate existenta unor suferințe morale indubitabile generate de apariția în presa, în articole cu caracter defăimător, cu repercusiuni de imagine negative, atât în fața opiniei publice cât și pe plan familial, prin stresul trăit din cauza situației litigioase care nu s-a limitat doar la acest proces. Prejudiciul moral nu poate fi acoperit integral prin plata niciunei sume de bani, el existând încă și în prezent producând consecințe nefaste asupra recurentei.

Se arată că, având în vedere că Ordinul nr. 215, respectiv Ordinul nr. 301 nu au fost revocate, anulate sau desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile si au intrat in circuitul civil producând efecte juridice conform legislației în vigoare, sunt incidente prevederile art. 14 alin. (5) din legea 554/2004, potrivit căruia:" în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de instanță, acesta este suspendat de drept.

A arătat recurenta că, instanța nu a motivat nici în fapt și nici în drept respingerea capătului de cerere privind reintegrarea pe funcția de președinte director-general al E. Brăila a recurentei și nici acordarea salariilor până la integrare, atât timp cât a dispus anularea Ordinului 215 din 13 iunie 2012 emis de președintele B.. Admiterea acestui capăt de cerere era de fapt o consecință normală a anularii actului administrativ atacat, în aceste condiții lăsând fără efect faptic, juridic și moral prezenta hotărâre.

- În motivarea cererii sale de recurs, pârâta B. în esență a arătat următoarele:

- În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui B..

Președintele B. este reprezentantul legal al instituției emitente al actului administrativ a cărui anulare se solicită și are atribuțiile stabilite în mod expres prevăzute la art. 281 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Calitatea procesuală pasivă și implicit, calitatea de emitent al actului administrativ contestat o are B. în conformitate cu art. 266 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia B. este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate și instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică.

- În ceea ce privește anularea Ordinului președintelui B. nr. 215 din 13 iunie 2012 se arată că în mod greșit instanța de fond a admis anularea acestuia.

Prin adresa F. din 05 aprilie 2013, înregistrată la B. din 11 aprilie 2013, aceasta precizează în mod expres faptul că, „deținerea simultană a calității de consilier județean/consilier local și a funcției de președinte-director general al caselor de asigurări de sănătate generează o stare de incompatibilitate prin încălcarea dispozițiilor art. 288 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 conform cărora, președintele C. are obligația de suspendare din toate funcțiile deținute anterior". Având în vedere atât punctul de vedere al F., cât și dispozițiile art. 288 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, se arată că B. în mod temeinic și legal a stabilit că reclamanta se află într-o stare de incompatibilitate, astfel că ordinul al cărei anulare se solicită este temeinic și legal.

- Arată recurenta că începând cu data de 01 iunie 2010, prin Ordinul președintelui B. nr. 515 din 01 iunie 2010, reclamanta a fost numită președinte - director general al C. Brăila.

Potrivit art. 288 alin. (3) din actul normativ susmenționat, directorul general al C., după validarea concursului, se suspendă de drept din toate funcțiile deținute anterior cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

În Ordinul președintelui B. nr. 15/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al B. și a posturilor de președinți-directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanță, încheierea contractelor de management și/evaluarea activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, este prevăzută obligația președintelui director general de a depune, după promovarea concursului, o declarație notarială din care să rezulte că îndeplinește această condiție (suspendare din funcțiile deținute anterior). Această obligație este prevăzută la art. 5, 6 și 7 din Ordinul președintelui B. nr. 15/2008.

În acest sens, reclamanta a depus la B. declarația notarială pe propria răspundere, sub incidența art. 292 C. pen., redactată, editată și autentificată la Biroul Notarial - Societatea civilă G. - încheiere de autentificare din 31 mai 2010 din care rezultă că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 și 6 din Ordinul președintelui B. nr. 15/2008.

- Referitor la obligația de suspendare din funcțiile deținute anterior, aceasta a fost prevăzută în mod expres în Ordinul președintelui B. nr. 515 din 01 iunie 2010 de numire în funcția de președinte director general al C. Brăila.

Deși reclamanta a declarat pe propria răspundere la data de 31 mai 2010 că îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 lit. a) din Ordinul președintelui B. nr. 15/2008, respectiv, suspendarea din funcțiile deținute anterior, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, aceasta a exercitat și după data numirii în funcția de președinte - director general, funcția de consilier local cu mandat 2008-2012, desfășurând activități specifice în acest sens.

Potrivit art. 1552 pct. 1, art. 1553 și art. 1555 din V.C.C. (corespondent al art. 2030 lit. a) și art. 2031 alin. (1) din N.C.C., aprobat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare), mandatul se stinge prin revocarea mandatarului, iar mandantul poate când voiește revoca mandatul. În conformitate cu art. 33 din Statutul B., aprobat prin H.G. nr. 972/2006, cu modificările și completările ulterioare, și art. 2 din Anexa 1 la Ordinul președintelui B. nr. 15/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al B. și a posturilor de președinți-directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, între B., reprezentată de președintele acesteia, și președintele-director general al casei de asigurări, manager al sistemului la nivel local, se încheie un contract de management. Contractul are natură civilă și se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ.

Rezultă astfel că, președintele B. are deplina prerogativă de a revoca din funcția de președinte director general, în cazul de față fiind aplicabile reglementările legale referitoare la mandat, precum și cele specifice asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 18 pct. 12 și art. 33 din Statutul B., aprobat prin H.G. nr. 972/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora președintele B., eliberează din funcție președinții - directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în condițiile prevăzute în contractul de management, potrivit legii.

În mod greșit, instanța de fond s-a raportat doar la înscrisurile menționate de reclamantă, respectiv la Raportul de evaluare nr. 10617/G/II din 05 martie 2013 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul F., necomunicat B., prin care această instituție apreciază că reclamanta „nu a deținut o funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, având calitatea de personal contractual, astfel că nu îi sunt aplicabile incompatibilitățile prevăzute de Legea nr. 161/2003" și nu a avut în vedere și adresa F. din 03 septembrie 2013, prin care se aduc clarificări cu privire la adresele anterioare emise de către ei.

Procedura în fața instanței de recurs

Reclamanta A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs a pârâtei B. solicitând respingerea acesteia ca nefondată arătând că nu s-a aflat în niciuna din situațiile de incompatibilitate prevăzute expres și limitativ de art. 34 alin. (1) din Statutul B., iar Raportul de evaluare nr. 10617 din 5 martie 2013 vine în susținerea acestor susțineri.

Pârâta B. a formulat întâmpinare la cererea de recurs a reclamantei A., solicitând respingerea acesteia ca nefondată întrucât instanța de fond a reținut corect că recurenta - reclamantă nu a probat existența cumulativă a condițiilor legale care ar putea conduce la antrenarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. și în consecință acordarea daunelor morale.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Recursul B.;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale invocate în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată pentru considerentele următoare:

În fapt;

Reclamanta, la alegerile locale din 2008 a fost aleasă și validată în calitate de consilier local al Consiliului Local mun. Brăila din partea Partidului Democrat Liberal până in data de 20 aprilie 2012.

Prin Ordinul președintelui B. nr. 515 din 1 iunie 2010 reclamanta a fost numită, începând cu data de 1 iunie 2010, pentru un mandat de 4 ani, în funcția de președinte - director general al C. Brăila, iar prin Ordinul nr. 215 din 13 iunie 2012 s-a dispus revocarea mandatului de președinte-director general al C. Brăila pentru motivul că a deținut și funcția de consilier local în perioada 2008-2012.

În drept;

Art. 288 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății arată: „Directorii generali al caselor de asigurări sunt numiți pe bază de concurs, prin ordin al președintelui B. - directorul general devine membrii de drept ai consiliului de administrație al C. și președintele acestuia. Între B. și directorul general al casei de asigurări - manager al sistemului la nivel local se încheie un contract de management.

În conformitate cu prevederile art. 288 alin. (3) teza I din Legea nr. 95/2006 - „directorul general se numește pentru un mandat de 4 ani, după validarea concursului, și se suspendă de drept din funcțiile deținute anterior, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

Înalta Curte reține că în mod greșit instanța de fond a interpretat prevederile legale incidente, arătate mai sus, interpretând extensiv cazurile de incompatibilitate privind personalul angajat al caselor de asigurări de sănătate și considerând că prevederile art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 972/2006 se aplică și reclamantei - recurente.

În realitate, prevederile art. 288 alin. (3) teza a I din Legea nr. 95/2006 reglementează în mod expres situația directorului general - adică poziția reclamantei care trebuie să se suspende de drept din toate funcțiile deținute anterior, cu excepția celor didactice din învățământul superior.

Reclamanta - recurentă deși a declarat pe proprie răspundere la data de 31 mai 2010 că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 lit. a) din Ordinul președintelui B. nr. 15/2008, a exercitat în continuare activități specifice funcției de consilier local pentru mandatul 2008 - 2012, situație recunoscută de aceasta, însă argumentată cu neincidența prevederilor art. 288 din Legea nr. 95/2006, cu contractul de management și mandatul prevăzut de C. civ., precum și pe împrejurarea că și-a dat demisia din funcția de consilier local la data 20 aprilie 2014.

De asemenea reclamanta a invocat și faptul că prin Raportul de evaluare nr. 10617 din 5 martie 2013 întocmit de F. s-a apreciat că aceasta nu deține o funcție publică conform Legii nr. 188/1999 având calitatea de personal contractual, iar dispozițiile Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile nu îi sunt aplicabile.

Se reține că prin Ordinul președintelui B. nr. 515 din 1 iunie 2010 - de numire a reclamantei în funcția de președinte director General al CAS Brăila se prevede expres obligația de suspendare a acesteia din funcțiile deținute anterior (art. 1 alin. 4 din Ordin, fila 11 dosar fond).

În Ordinul președintelui B. nr. 515/2010 de numire a reclamantei în funcția de director - președinte al B. Brăila se arată în preambulul acestuia temeiul de drept al numirii în funcție între altele prevederile art. 5,6 din Ordinul președintelui B. - nr. 15/2008 - referitoare la suspendarea din funcțiile deținute anterior.

Prin declarația notarială din 31 mai 2010 reclamanta declară pe proprie răspundere îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5 și 6 din Ordinul președintelui B. nr. 15/2008 (fila 76 dosar fond).

Într-adevăr prin Raportul de evaluare nr. 10617/IIG din 5 martie 2013 întocmit de F. - s-a concluzionat că nu au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților și s-a dispus clasarea lucrării privind pe reclamantă (filele 37 - 39 dosar fond).

Însă, în cuprinsul acestui raport nu au fost indicate prevederile legale incidente în speță, iar, ulterior prin adresa din 5 aprilie 2013 emisă de președintele F., s-a arătat că prin deținerea simultană a calității de consilier local și a funcției de președinte - director general la C. - se generează o stare de incompatibilitate prin încălcarea art. 288 alin. (3) din Legea nr. 95/2006.

Prevederile art. 288 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 și art. 5,6 din Ordinul președintelui B. nr. 15/2008 sunt temeiurile de drept (între altele) ale revocării mandatului reclamantei prin Ordinul președintelui nr. 215 din 13 iunie 2012.

- Înalta Curte consideră că este fără putință de tăgadă că reclamanta a fost în stare de incompatibilitate, deoarece aceasta deși a declarat pe proprie răspundere că se va suspenda din funcțiile deținute anterior și că îndeplinește condițiile art. 5,6 din Ordinul președintelui B. nr. 15/2008 - a continuat să exercite mandatul de consilier local.

Raportul de evaluare emis inițial de F. din 15 martie 2013 nu are relevanță față de raportarea în concret la faptele sesizate, la dispozițiile legale arătate mai sus, încălcate de reclamantă, fiind emis ulterior revocării de funcție.

Faptul că reclamanta - recurentă și-a dat demisia la data de 20 aprilie 2014 de asemenea nu prezintă relevanță deoarece față de data emiterii Ordinului președintelui nr. 215 din 13 iunie 2012, această manifestare este ulterioară ordinului de revocare.

Celelalte dispoziții legale privind contractul de mandat invocate de reclamanta - recurentă nu sunt relevante în speța de față.

Față de cele arătate mai sus, se constată că instanța de fond în mod eronat a interpretat normele legale incidente în cauză, sentința civilă recurată fiind sub incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui B., în mod corect a soluționat instanța de fond această excepție având în vedere emitentul actului contestat de reclamantă, având în vedere și dispozițiile art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 și art. 17 alin. (5) din H.G. nr. 972/2006.

Recursul reclamantei A.;

Având în vedere considerentele pentru care Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei B. este fondat, pe cale de consecință deoarece sentința civilă urmează a fi modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, se va respinge și recursul reclamantei care vizează o cerere privind plata daunelor morale datorate emiterii actului administrativ considerat nelegal și reintegrarea pe funcția deținută anterior, cu plata salariilor și cheltuielilor judecătorești, nemaiexistând temei pentru a fi analizate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței nr. 98 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, se va modifica sentința atacată in sensul că se va respinge in totalitate acțiunea formulată de reclamanta A. și se va respinge recursul declarat de A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței nr. 98 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată in sensul că respinge in totalitate acțiunea formulată de reclamanta A.

Respinge recursul declarat de A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2015.