ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4790/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4790/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.M. a chemat în judecată C.N.A.S.
solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea ordinului
din 14 decembrie 2009 al C.N.A.S., anularea ordinului din 30 noiembrie 2009 al C.N.A.S.,
anularea hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin modificarea acțiunii,
la data de 9 septembrie 2010, reclamantul a solicitat pe lângă cele două ordine
menționate mai sus și hotărârea din 13 noiembrie 2009, obligarea pârâtei la plata
despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite și neîncasate pe perioada
cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie 2009 și data
reintegrării efective în postul care face obiectul contractului de management din
16 noiembrie 2009; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000
RON pentru prejudiciul adus imaginii publice a reclamantului și disconfortul psihic
cauzat. Totodată, a solicitat și suspendarea actelor administrative menționate până
la soluționarea definitivă și ireparabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea
nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul
de management din 16 noiembrie 2009, modificând unilateral indicatorii de performanță,
reziliind contractul prin acte unilaterale emise în regim de putere publică.
Curtea de Apel Galați,
secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 253 din 18 noiembrie
2010, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii Consiliului de
Administrație din 13 noiembrie 2009, a ordinului din 30 noiembrie 2009 și a ordinului
din 14 decembrie 2009, ambele emise de C.N.A.S., Cabinet Președinte.
De asemenea, a obligat
pârâta la plata despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite și neîncasate
pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie
2009 și data reintegrării efective a reclamantului în postul ce face obiectul contractului
de management.
De asemenea, a obligat
pârâta la 100.000 RON daune morale către reclamantul C.M. și a dispus suspendarea
actelor administrative menționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă
a cauzei.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că ordinul din 30 noiembrie 2009 a fost emis fără a
exista un caz temeinic justificat conform legii, prin acesta, în mod artificial,
s-a mărit numărul așa-zișilor indicatori de performanță.
Revocarea reclamantului,
reține instanța de fond, nu se justifică nici din punct de vedere a desfășurării
activități manageriale, avându-se în vedere că la data de 16 noiembrie 2009 fiind
admis la concursul de Președinte, reclamantul a încheiat un contract de management
valabil pentru 4 ani, având la bază anumiți indicatori de performanță care la 13
noiembrie 2009 au fost deja modificați.
În legătură cu cererea
de suspendare, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 92 din 23 martie 2010 Curtea
de Apel Galați a suspendat executarea ordinului președintelui din 14 decembrie 2009,
până la soluționarea pe fond a cauzei.
Din motivele invocate
în susținerea nelegalității și netemeiniciei actelor administrative contestate s-a
reținut că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor în cauză.
Referitor la paguba iminentă
s-a reținut că este dată de faptul că până la soluționarea definitivă și irevocabilă
a cauzei, există posibilitatea ca reclamantul să fie lipsit de veniturile necesare
vieții de zi cu zi rezultate din contractul care face obiectul cauzei de față.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.N.A.S., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat admiterea recursului astfel cum
a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii
reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului
recurenta-pârâtă a formulat următoarele critici sentinței recurate:
- prima instanță a apreciat
eronat caracteristicile dominante ale contractului de management din 16 noiembrie
2009, ca fiind specifice unui contract de muncă, în cauza de față nefiind aplicabile
dispozițiile art. 10 C. muncii.
În acest sens, recurenta
a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 288 alin. (1) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare,
cât și prevederile art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea statutului
C.N.A.S., contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant are natura civilă,
supunându-se regulilor generale referitoare la mandat.
- în ceea ce privește
solicitarea reclamantului de anularea dispozițiilor ordinului președintelui C.N.A.S.
din 30 noiembrie 2009 pentru modificarea Metodologiei privind organizarea concursului
postului de director general al C.N.A.S. și a posturilor de președinți-directori
generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor
de performanță, încheierea contractelor de management și evaluare a acestora, aprobată
prin ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 15/2008 recurenta a susținut că instanța
de fond a apreciat greșit ca nefiind îndeplinită condiția modificări cu peste 50%
a indicatorilor de performanță cât și caracterul nelegal al acesteia, invocând în
acest sens dispozițiile art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 972/2006 cu modificările
și completările ulterioare, cât și prevederile art. 10 pct. 1 lit. c) din contractul
de management din 16 noiembrie 2009, încheiat cu intimatul-reclamant.
Cu privire la anularea
hotărârii consiliului de administrație a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009, recurenta
a susținut că aceasta este legală, fiind adoptată în conformitate cu dispozițiile
H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea statutului C.N.A.S., modificată și completată
prin H.G. nr. 1586/2007 și Legea nr. 95/2006, astfel că avizarea indicatorilor de
performanță specifici contractului de management s-a efectuat în baza atribuțiilor
și cu respectarea dispozițiilor legale.
Recurenta a criticat soluția
instanței de fond și în ceea ce privește despăgubirile bănești precum și a daunelor
acordate, invocând în acest sens dispozițiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 95/2006,
potrivit cărora pe perioada executării mandatului, funcțiile deținute anterior se
suspendă cât și neîndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea acestora.
În ceea ce privește admiterea
cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate până la soluționare,
recurenta a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind
îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși
în cauză, acestea nu au fost dovedite.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul C.M.l a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală
și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că
pârâta-recurentă nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de management
din 16 noiembrie 2009 iar clauza prevăzută de art. 10 lit. c) din acest contract
este lovită de nulitate absolută.
Totodată, intimatul a
susținut că prin actele administrative atacate, nu s-a produs o modificare reală
a indicatorilor de performanță, în cuantum minim de 50%, iar în ceea ce privește
contractul de management a susținut că acesta nu are o natură juridică civilă, ci
una mixtă.
Înalta Curte de Casație
și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile
care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și
în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., constată că acesta este fondat, urmând
a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În cauză, este necontestat
că ordinul din 14 decembrie 2009 a fost emis de președintele C.N.A.S. în temeiul
dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a prevederilor
Statutului C.N.A.S. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, având în vedere Ordinul președintelui
C.N.A.S. nr. 15/2008 privind aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului
pentru ocuparea postului de director general al C.N.A.S. și a posturilor de președinți,
directori generali al caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii
indicatorilor de performanță, încheierea contractelor de management și evaluarea
activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile
art. 10 pct. 1 lit. c), pct. 2 și art. 11 din Contractul de management, respectiv
modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță, care au stat la baza încheierii
acestui contract, astfel cum au fost avizați prin hotărârea Consiliului de Administrație
al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 și aprobați prin Ordinul președintelui C.N.A.S.
nr. 982/2009.
Având în vedere conținutul
prevederilor din legislația primară și secundară care compun cadrul normativ al
funcției de președinte, director general a casei județene de asigurări de sănătate,
instanța de control judiciar constată că soluția adoptată de judecătorul fondului
reflectă o interpretare greșită a legii, în raport cu împrejurările de fapt ale
cauzei, iar criticile formulate de recurenta-pârâtă în temeiul art. 304 pct. 9 și
art. 304
1
C. proc. civ. sunt fondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor
art. 288 din Legea nr. 95/2006 și art. 33 din Statutul C.N.A.S. aprobat prin H.G.
nr. 972/2006, drepturile și obligațiile președintelui, director general al C.N.A.S.
și condițiile în care se exercită funcția sunt cele prevăzute în contractul de management
iar art. 2 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul președintelui C.N.A.S.
nr. 15/2008, prevede expres că acest contract de management are natură civilă și
se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ.
Având în vedere faptul
că această normă juridică îndeplinește cerințele de claritate, accesibilitate și
previzibilitate Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat
contractul de mandat încheiat între părți ca fiind un veritabil contract de muncă
și în consecință a susținut aplicabilitatea dispozițiilor de ordine publică din
legislația muncii fără a avea un fundament legal.
De altfel, chiar dispozițiile
art. 2 din contractul de management din 16 noiembrie 2009 încheiat între reclamant
și C.N.A.S. prevăd în mod expres obiectul contractului, respectiv încredințarea
de către C.N.A.S. în baza art. 1352 și urm. C. civ. a mandatului având ca scop organizarea,
conducerea și administrarea la nivel local a C.N.A.S.
Instanța de control judiciar
constată că în mod greșit s-a apreciat prin sentința atacată că modificarea indicatorilor
de performanță în baza Ordinului nr. 982/2009 ar fi pur formală și că în speță nu
ar fi îndeplinită condiția modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanță
prevăzuți în contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant.
Astfel cum rezultă din
materialul probator administrat în cauză, și în conformitate cu prerogativele legale
prevăzute de dispozițiile art. 266 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 95/2006
cât și cu prevederile art. 5 lit. A) pct. 3 din contractul de management, C.N.A.S.
are dreptul legal de a aproba modificarea indicatorilor de performanță.
Prin Ordinul președintelui
CNAS nr. 982/2009 au fost aprobați un număr de 65 de indicatori de performanță,
această modificare față de ordinul anterior, respectiv Ordinul nr. 152/2009 fiind
determinată de necesitatea eficientizării activității caselor de asigurări de sănătate.
Din analiza comparativă
a celor două ordine, rezultă că prin ordinul atacat au fost introduși un număr de
32 noi indicatori de performanță specifici și un număr de 20 indicatori specifici
au fost modificați, avându-se în vedere necesitățile sistemului de asigurări sociale
de sănătate.
Astfel fiind, rezultă
că prin Ordinul nr. 982/2009 au fost modificați într-o proporție mai mare de 50%
a indicatorilor de performanță specifici, cu ponderi diferite graduali și în consecință
măsura de revocare a mandatului intimatului reclamant este justificată în raport
de prevederile art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului
C.N.A.S. cu modificările și completările ulterioare cât și cu prevederile art. 10
pct. 1 lit. c) din contractul de management din 16 noiembrie 2009.
În ceea ce privește anularea
hotărârii Consiliului de Administrație a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 prin care
au fost avizați indicatorii de performanță generați și specifici prevăzuți de Ordinul
nr. 982/2009 instanța d control judiciar constată că în mod greșit s-a admis acest
capăt de cerere, având în vedere faptul că avizarea a fost efectuată cu respectarea
prevederilor legale, respectiv dispozițiile art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 972/2006
cu modificările și completările ulterioare, în baza referatului de aprobare a Comitetului
Director al C.N.A.S. din 11 noiembrie 2009, în vederea adaptării indicatorilor de
performanță la necesitatea atingerii în condiții de eficiență a obiectivelor aprobate
prin contractul de management.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind nelegale actele administrative
atacate și a dispus anularea acestora iar recursul formulat de recurenta-pârâtă
este fondat în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință în temeiul dispozițiilor art. 312
alin. (1)-alin. (3) coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se
va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată, în sensul că se va
respinge acțiunea restrânsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 253 din 18 noiembrie 2010 a Curții de
Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată
în sensul că respinge acțiunea restrânsă ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 11 octombrie 2011.