ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4790/2011

HOTĂRÂRE
11.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4790/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.M. a chemat în judecată C.N.A.S.

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea ordinului

din 14 decembrie 2009 al C.N.A.S., anularea ordinului din 30 noiembrie 2009 al C.N.A.S.,

anularea hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin modificarea acțiunii,

la data de 9 septembrie 2010, reclamantul a solicitat pe lângă cele două ordine

menționate mai sus și hotărârea din 13 noiembrie 2009, obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite și neîncasate pe perioada

cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie 2009 și data

reintegrării efective în postul care face obiectul contractului de management din

16 noiembrie 2009; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000

RON pentru prejudiciul adus imaginii publice a reclamantului și disconfortul psihic

cauzat. Totodată, a solicitat și suspendarea actelor administrative menționate până

la soluționarea definitivă și ireparabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea

nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul

de management din 16 noiembrie 2009, modificând unilateral indicatorii de performanță,

reziliind contractul prin acte unilaterale emise în regim de putere publică.

Curtea de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 253 din 18 noiembrie

2010, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii Consiliului de

Administrație din 13 noiembrie 2009, a ordinului din 30 noiembrie 2009 și a ordinului

din 14 decembrie 2009, ambele emise de C.N.A.S., Cabinet Președinte.

De asemenea, a obligat

pârâta la plata despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite și neîncasate

pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie

2009 și data reintegrării efective a reclamantului în postul ce face obiectul contractului

de management.

De asemenea, a obligat

pârâta la 100.000 RON daune morale către reclamantul C.M. și a dispus suspendarea

actelor administrative menționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că ordinul din 30 noiembrie 2009 a fost emis fără a

exista un caz temeinic justificat conform legii, prin acesta, în mod artificial,

s-a mărit numărul așa-zișilor indicatori de performanță.

Revocarea reclamantului,

reține instanța de fond, nu se justifică nici din punct de vedere a desfășurării

activități manageriale, avându-se în vedere că la data de 16 noiembrie 2009 fiind

admis la concursul de Președinte, reclamantul a încheiat un contract de management

valabil pentru 4 ani, având la bază anumiți indicatori de performanță care la 13

noiembrie 2009 au fost deja modificați.

În legătură cu cererea

de suspendare, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 92 din 23 martie 2010 Curtea

de Apel Galați a suspendat executarea ordinului președintelui din 14 decembrie 2009,

până la soluționarea pe fond a cauzei.

Din motivele invocate

în susținerea nelegalității și netemeiniciei actelor administrative contestate s-a

reținut că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor în cauză.

Referitor la paguba iminentă

s-a reținut că este dată de faptul că până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei, există posibilitatea ca reclamantul să fie lipsit de veniturile necesare

vieții de zi cu zi rezultate din contractul care face obiectul cauzei de față.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.N.A.S., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat admiterea recursului astfel cum

a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii

reclamantului, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului

recurenta-pârâtă a formulat următoarele critici sentinței recurate:

- prima instanță a apreciat

eronat caracteristicile dominante ale contractului de management din 16 noiembrie

2009, ca fiind specifice unui contract de muncă, în cauza de față nefiind aplicabile

dispozițiile art. 10 C. muncii.

În acest sens, recurenta

a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 288 alin. (1) din Legea nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare,

cât și prevederile art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea statutului

C.N.A.S., contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant are natura civilă,

supunându-se regulilor generale referitoare la mandat.

- în ceea ce privește

solicitarea reclamantului de anularea dispozițiilor ordinului președintelui C.N.A.S.

din 30 noiembrie 2009 pentru modificarea Metodologiei privind organizarea concursului

postului de director general al C.N.A.S. și a posturilor de președinți-directori

generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor

de performanță, încheierea contractelor de management și evaluare a acestora, aprobată

prin ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 15/2008 recurenta a susținut că instanța

de fond a apreciat greșit ca nefiind îndeplinită condiția modificări cu peste 50%

a indicatorilor de performanță cât și caracterul nelegal al acesteia, invocând în

acest sens dispozițiile art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 972/2006 cu modificările

și completările ulterioare, cât și prevederile art. 10 pct. 1 lit. c) din contractul

de management din 16 noiembrie 2009, încheiat cu intimatul-reclamant.

Cu privire la anularea

hotărârii consiliului de administrație a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009, recurenta

a susținut că aceasta este legală, fiind adoptată în conformitate cu dispozițiile

H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea statutului C.N.A.S., modificată și completată

prin H.G. nr. 1586/2007 și Legea nr. 95/2006, astfel că avizarea indicatorilor de

performanță specifici contractului de management s-a efectuat în baza atribuțiilor

și cu respectarea dispozițiilor legale.

Recurenta a criticat soluția

instanței de fond și în ceea ce privește despăgubirile bănești precum și a daunelor

acordate, invocând în acest sens dispozițiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 95/2006,

potrivit cărora pe perioada executării mandatului, funcțiile deținute anterior se

suspendă cât și neîndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea acestora.

În ceea ce privește admiterea

cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate până la soluționare,

recurenta a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși

în cauză, acestea nu au fost dovedite.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul C.M.l a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală

și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că

pârâta-recurentă nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de management

din 16 noiembrie 2009 iar clauza prevăzută de art. 10 lit. c) din acest contract

este lovită de nulitate absolută.

Totodată, intimatul a

susținut că prin actele administrative atacate, nu s-a produs o modificare reală

a indicatorilor de performanță, în cuantum minim de 50%, iar în ceea ce privește

contractul de management a susținut că acesta nu are o natură juridică civilă, ci

una mixtă.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și

în temeiul art. 304

1

a fi admis, având în vedere următoarele considerente:

În cauză, este necontestat

că ordinul din 14 decembrie 2009 a fost emis de președintele C.N.A.S. în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a prevederilor

Statutului C.N.A.S. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, având în vedere Ordinul președintelui

C.N.A.S. nr. 15/2008 privind aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului

pentru ocuparea postului de director general al C.N.A.S. și a posturilor de președinți,

directori generali al caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii

indicatorilor de performanță, încheierea contractelor de management și evaluarea

activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile

art. 10 pct. 1 lit. c), pct. 2 și art. 11 din Contractul de management, respectiv

modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță, care au stat la baza încheierii

acestui contract, astfel cum au fost avizați prin hotărârea Consiliului de Administrație

al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 și aprobați prin Ordinul președintelui C.N.A.S.

nr. 982/2009.

Având în vedere conținutul

prevederilor din legislația primară și secundară care compun cadrul normativ al

funcției de președinte, director general a casei județene de asigurări de sănătate,

instanța de control judiciar constată că soluția adoptată de judecătorul fondului

reflectă o interpretare greșită a legii, în raport cu împrejurările de fapt ale

cauzei, iar criticile formulate de recurenta-pârâtă în temeiul art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 288 din Legea nr. 95/2006 și art. 33 din Statutul C.N.A.S. aprobat prin H.G.

nr. 972/2006, drepturile și obligațiile președintelui, director general al C.N.A.S.

și condițiile în care se exercită funcția sunt cele prevăzute în contractul de management

iar art. 2 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul președintelui C.N.A.S.

nr. 15/2008, prevede expres că acest contract de management are natură civilă și

se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ.

Având în vedere faptul

că această normă juridică îndeplinește cerințele de claritate, accesibilitate și

previzibilitate Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat

contractul de mandat încheiat între părți ca fiind un veritabil contract de muncă

și în consecință a susținut aplicabilitatea dispozițiilor de ordine publică din

legislația muncii fără a avea un fundament legal.

De altfel, chiar dispozițiile

art. 2 din contractul de management din 16 noiembrie 2009 încheiat între reclamant

și C.N.A.S. prevăd în mod expres obiectul contractului, respectiv încredințarea

de către C.N.A.S. în baza art. 1352 și urm. C. civ. a mandatului având ca scop organizarea,

conducerea și administrarea la nivel local a C.N.A.S.

Instanța de control judiciar

constată că în mod greșit s-a apreciat prin sentința atacată că modificarea indicatorilor

de performanță în baza Ordinului nr. 982/2009 ar fi pur formală și că în speță nu

ar fi îndeplinită condiția modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanță

prevăzuți în contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant.

Astfel cum rezultă din

materialul probator administrat în cauză, și în conformitate cu prerogativele legale

prevăzute de dispozițiile art. 266 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 95/2006

cât și cu prevederile art. 5 lit. A) pct. 3 din contractul de management, C.N.A.S.

are dreptul legal de a aproba modificarea indicatorilor de performanță.

Prin Ordinul președintelui

CNAS nr. 982/2009 au fost aprobați un număr de 65 de indicatori de performanță,

această modificare față de ordinul anterior, respectiv Ordinul nr. 152/2009 fiind

determinată de necesitatea eficientizării activității caselor de asigurări de sănătate.

Din analiza comparativă

a celor două ordine, rezultă că prin ordinul atacat au fost introduși un număr de

32 noi indicatori de performanță specifici și un număr de 20 indicatori specifici

au fost modificați, avându-se în vedere necesitățile sistemului de asigurări sociale

de sănătate.

Astfel fiind, rezultă

că prin Ordinul nr. 982/2009 au fost modificați într-o proporție mai mare de 50%

a indicatorilor de performanță specifici, cu ponderi diferite graduali și în consecință

măsura de revocare a mandatului intimatului reclamant este justificată în raport

de prevederile art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului

C.N.A.S. cu modificările și completările ulterioare cât și cu prevederile art. 10

pct. 1 lit. c) din contractul de management din 16 noiembrie 2009.

În ceea ce privește anularea

hotărârii Consiliului de Administrație a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 prin care

au fost avizați indicatorii de performanță generați și specifici prevăzuți de Ordinul

nr. 982/2009 instanța d control judiciar constată că în mod greșit s-a admis acest

capăt de cerere, având în vedere faptul că avizarea a fost efectuată cu respectarea

prevederilor legale, respectiv dispozițiile art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 972/2006

cu modificările și completările ulterioare, în baza referatului de aprobare a Comitetului

Director al C.N.A.S. din 11 noiembrie 2009, în vederea adaptării indicatorilor de

performanță la necesitatea atingerii în condiții de eficiență a obiectivelor aprobate

prin contractul de management.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind nelegale actele administrative

atacate și a dispus anularea acestora iar recursul formulat de recurenta-pârâtă

este fondat în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1)-alin. (3) coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se

va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată, în sensul că se va

respinge acțiunea restrânsă, ca nefondată.

Admite recursul declarat

de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 253 din 18 noiembrie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea restrânsă ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordinul nr. 1652 din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului cu privire la funcț
ÎCCJ 2010-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3098/2010
ioară a destinatarului aci precum și posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe. În ceea ce privește paguba iminentă, art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ o definește ca fiind prejudiciul material viitor și previzi
ÎCCJ 2011-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2437/2011
analizei legalității sale, fiind astfel esențialmente nelegal. Instanța a apreciat că apariția O.U.G. nr. 105/2009 nu constituie prin ea însăși un motiv legal de încetare a contractului de management încheiat cu reclamantul, așa cum se susț
ÎCCJ 2011-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2011
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 99/ CA din 11 martie 2010 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta M.V. în contradictoriu cu
ÎCCJ 2010-09-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.I. a chemat în judecată A.N.A.F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Ordinului nr. 1050/2009 e
Sursă