ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4790/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.M. a chemat în judecată C.N.A.S. solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea ordinului din 14 decembrie 2009 al C.N.A.S., anularea ordinului din 30 noiembrie 2009 al C.N.A.S., anularea hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin modificarea acțiunii, la data de 9 septembrie 2010, reclamantul a solicitat pe lângă cele două ordine menționate mai sus și hotărârea din 13 noiembrie 2009, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite și neîncasate pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie 2009 și data reintegrării efective în postul care face obiectul contractului de management din 16 noiembrie 2009; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 RON pentru prejudiciul adus imaginii publice a reclamantului și disconfortul psihic cauzat. Totodată, a solicitat și suspendarea actelor administrative menționate până la soluționarea definitivă și ireparabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de management din 16 noiembrie 2009, modificând unilateral indicatorii de performanță, reziliind contractul prin acte unilaterale emise în regim de putere publică. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 253 din 18 noiembrie 2010, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii Consiliului de Administrație din 13 noiembrie 2009, a ordinului din 30 noiembrie 2009 și a ordinului din 14 decembrie 2009, ambele emise de C.N.A.S., Cabinet Președinte. De asemenea, a obligat pârâta la plata despăgubirilor materiale constând în salariile cuvenite și neîncasate pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului din 14 decembrie 2009 și data reintegrării efective a reclamantului în postul ce face obiectul contractului de management.

De asemenea, a obligat pârâta la 100.000 RON daune morale către reclamantul C.M. și a dispus suspendarea actelor administrative menționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că ordinul din 30 noiembrie 2009 a fost emis fără a exista un caz temeinic justificat conform legii, prin acesta, în mod artificial, s-a mărit numărul așa-zișilor indicatori de performanță. Revocarea reclamantului, reține instanța de fond, nu se justifică nici din punct de vedere a desfășurării activități manageriale, avându-se în vedere că la data de 16 noiembrie 2009 fiind admis la concursul de Președinte, reclamantul a încheiat un contract de management valabil pentru 4 ani, având la bază anumiți indicatori de performanță care la 13 noiembrie 2009 au fost deja modificați.

În legătură cu cererea de suspendare, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 92 din 23 martie 2010 Curtea de Apel Galați a suspendat executarea ordinului președintelui din 14 decembrie 2009, până la soluționarea pe fond a cauzei. Din motivele invocate în susținerea nelegalității și netemeiniciei actelor administrative contestate s-a reținut că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor în cauză. Referitor la paguba iminentă s-a reținut că este dată de faptul că până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, există posibilitatea ca reclamantul să fie lipsit de veniturile necesare vieții de zi cu zi rezultate din contractul care face obiectul cauzei de față. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.N.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată. În motivarea recursului recurenta-pârâtă a formulat următoarele critici sentinței recurate: - prima instanță a apreciat eronat caracteristicile dominante ale contractului de management din 16 noiembrie 2009, ca fiind specifice unui contract de muncă, în cauza de față nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 C. muncii. În acest sens, recurenta a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 288 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile art. 33 alin. (2) din H.G.

nr. 972/2006 privind aprobarea statutului C.N.A.S., contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant are natura civilă, supunându-se regulilor generale referitoare la mandat. - în ceea ce privește solicitarea reclamantului de anularea dispozițiilor ordinului președintelui C.N.A.S. din 30 noiembrie 2009 pentru modificarea Metodologiei privind organizarea concursului postului de director general al C.N.A.S. și a posturilor de președinți-directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanță, încheierea contractelor de management și evaluare a acestora, aprobată prin ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 15/2008 recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat greșit ca nefiind îndeplinită condiția modificări cu peste 50% a indicatorilor de performanță cât și caracterul nelegal al acesteia, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 alin. (5) din H.G.

nr. 972/2006 cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile art. 10 pct. 1 lit. c) din contractul de management din 16 noiembrie 2009, încheiat cu intimatul-reclamant. Cu privire la anularea hotărârii consiliului de administrație a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009, recurenta a susținut că aceasta este legală, fiind adoptată în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea statutului C.N.A.S., modificată și completată prin H.G. nr. 1586/2007 și Legea nr. 95/2006, astfel că avizarea indicatorilor de performanță specifici contractului de management s-a efectuat în baza atribuțiilor și cu respectarea dispozițiilor legale.

Recurenta a criticat soluția instanței de fond și în ceea ce privește despăgubirile bănești precum și a daunelor acordate, invocând în acest sens dispozițiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora pe perioada executării mandatului, funcțiile deținute anterior se suspendă cât și neîndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea acestora. În ceea ce privește admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate până la soluționare, recurenta a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși în cauză, acestea nu au fost dovedite. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Intimatul C.M.l a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că pârâta-recurentă nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de management din 16 noiembrie 2009 iar clauza prevăzută de art. 10 lit. c) din acest contract este lovită de nulitate absolută. Totodată, intimatul a susținut că prin actele administrative atacate, nu s-a produs o modificare reală a indicatorilor de performanță, în cuantum minim de 50%, iar în ceea ce privește contractul de management a susținut că acesta nu are o natură juridică civilă, ci una mixtă. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, având în vedere următoarele considerente: În cauză, este necontestat că ordinul din 14 decembrie 2009 a fost emis de președintele C.N.A.S. în temeiul dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a prevederilor Statutului C.N.A.S. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, având în vedere Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 15/2008 privind aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al C.N.A.S.

și a posturilor de președinți, directori generali al caselor de asigurări de sănătate, în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanță, încheierea contractelor de management și evaluarea activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile art. 10 pct. 1 lit. c), pct. 2 și art. 11 din Contractul de management, respectiv modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță, care au stat la baza încheierii acestui contract, astfel cum au fost avizați prin hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 și aprobați prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 982/2009.

Având în vedere conținutul prevederilor din legislația primară și secundară care compun cadrul normativ al funcției de președinte, director general a casei județene de asigurări de sănătate, instanța de control judiciar constată că soluția adoptată de judecătorul fondului reflectă o interpretare greșită a legii, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei, iar criticile formulate de recurenta-pârâtă în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. sunt fondate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 288 din Legea nr. 95/2006 și art. 33 din Statutul C.N.A.S. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, drepturile și obligațiile președintelui, director general al C.N.A.S. și condițiile în care se exercită funcția sunt cele prevăzute în contractul de management iar art. 2 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul președintelui C.N.A.S.

nr. 15/2008, prevede expres că acest contract de management are natură civilă și se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ. Având în vedere faptul că această normă juridică îndeplinește cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat contractul de mandat încheiat între părți ca fiind un veritabil contract de muncă și în consecință a susținut aplicabilitatea dispozițiilor de ordine publică din legislația muncii fără a avea un fundament legal. De altfel, chiar dispozițiile art. 2 din contractul de management din 16 noiembrie 2009 încheiat între reclamant și C.N.A.S. prevăd în mod expres obiectul contractului, respectiv încredințarea de către C.N.A.S.

în baza art. 1352 și urm. C. civ. a mandatului având ca scop organizarea, conducerea și administrarea la nivel local a C.N.A.S. Instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a apreciat prin sentința atacată că modificarea indicatorilor de performanță în baza Ordinului nr. 982/2009 ar fi pur formală și că în speță nu ar fi îndeplinită condiția modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanță prevăzuți în contractul de management încheiat cu intimatul-reclamant. Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, și în conformitate cu prerogativele legale prevăzute de dispozițiile art. 266 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 95/2006 cât și cu prevederile art. 5 lit. A) pct. 3 din contractul de management, C.N.A.S.

are dreptul legal de a aproba modificarea indicatorilor de performanță. Prin Ordinul președintelui CNAS nr. 982/2009 au fost aprobați un număr de 65 de indicatori de performanță, această modificare față de ordinul anterior, respectiv Ordinul nr. 152/2009 fiind determinată de necesitatea eficientizării activității caselor de asigurări de sănătate. Din analiza comparativă a celor două ordine, rezultă că prin ordinul atacat au fost introduși un număr de 32 noi indicatori de performanță specifici și un număr de 20 indicatori specifici au fost modificați, avându-se în vedere necesitățile sistemului de asigurări sociale de sănătate. Astfel fiind, rezultă că prin Ordinul nr. 982/2009 au fost modificați într-o proporție mai mare de 50% a indicatorilor de performanță specifici, cu ponderi diferite graduali și în consecință măsura de revocare a mandatului intimatului reclamant este justificată în raport de prevederile art. 33 alin. (5) din H.G.

nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului C.N.A.S. cu modificările și completările ulterioare cât și cu prevederile art. 10 pct. 1 lit. c) din contractul de management din 16 noiembrie 2009. În ceea ce privește anularea hotărârii Consiliului de Administrație a C.N.A.S. din 13 noiembrie 2009 prin care au fost avizați indicatorii de performanță generați și specifici prevăzuți de Ordinul nr. 982/2009 instanța d control judiciar constată că în mod greșit s-a admis acest capăt de cerere, având în vedere faptul că avizarea a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, respectiv dispozițiile art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 972/2006 cu modificările și completările ulterioare, în baza referatului de aprobare a Comitetului Director al C.N.A.S.

din 11 noiembrie 2009, în vederea adaptării indicatorilor de performanță la necesitatea atingerii în condiții de eficiență a obiectivelor aprobate prin contractul de management. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind nelegale actele administrative atacate și a dispus anularea acestora iar recursul formulat de recurenta-pârâtă este fondat în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-alin. (3) coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea restrânsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 253 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea restrânsă ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.