ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 5994/2/20102, reclamantul M.E.C.T.S. a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 2 din 19 aprilie 2012, emisă de pârâta Curtea de Conturi a României. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 4643 din 22 august 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M.E.C.T.S., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură de protecție provizorie a subiectului de sezină, ce poate fi dispusă în condițiile în care prezumția de legalitate inerentă oricărui act administrativ este îndoielnică și o atare concluzie se desprinde printr-o analiză sumară, ce nu presupune dezlegarea cu putere de lucru judecat a criticilor privitoare la legalitatea actului și desigur, pentru a preîntâmpina expunerea subiectului de sezină la o pagubă iminentă. Instanța de primă jurisdicție a reținut că în dovedirea cazului bine justificat, reclamanta a arătat că: - pârâta a încălcat procedura soluționării contestației depuse împotriva deciziei nr. 2/2012, în sensul că d-nul V.M.

a participat la soluționarea contestației împotriva propriului act; - Curtea de Conturi a menționat în raport doar frânturi din punctul de vedere al reclamantei, astfel încât comisia de soluționare a contestației nu a avut la dispoziție întreaga motivație pentru a lua o decizie corectă; - raportul de audit se bazează numai pe interpretările proprii, fără fundament legal, ale auditorilor publici; - termenul impus prin decizia contestată pentru aplicarea măsurilor nu este un termen legal și rezonabil; - reclamantul a respectat toate reglementările finanțatorului extern, cât și legislația internă cu prilejul implementării procedurilor verificate de pârâtă. Instanța a reținut că participarea domnului V.M.

la soluționarea contestației împotriva deciziei nr. 2/2012 nu reflectă o încălcare gravă a procedurii prevăzute pentru soluționarea contestației administrative, ci dimpotrivă, prin dispozițiile art. 213 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se prevede că din comisia de soluționare a contestației face parte și consilierul care coordonează departamentul în a cărui competență intră entitatea verificată. În egală măsură, omisiunea includerii în raportul de control a punctelor de vedere ale persoanelor controlate cu privire la constatările ramase în divergență și nemotivarea neacceptării lor de către auditorii publici externi , nici în ipoteza în care ar fi reală, a reținut instanța că nu constituie un argument valid pentru a se concluziona dovedit cazul bine justificat sub acest aspect.

Din analiza prevederilor contractuale referitoare la serviciile care trebuiau prestate de personalul de bază consultant, instanța de fond a constatat că niciuna din activitățile prevăzute la punctul 2) „Serviciile care trebuie prestate de personalul de bază consultant” - „Termeni de referință” din Anexa A la contracte, nu se încadrează în categoria serviciilor de consultanță de natura celor specificate în „Manualul serviciilor de consultanță. Ghid cuprinzător pentru selectarea consultanților”, aplicabil acestui Proiect finanțat de B.D.C.E. și B.E.I.

Temeinicia constatărilor auditorilor cu privire la modalitatea de implementare a proiectelor menționate în decizia atacată, a reținut instanța de primă jurisdicție, nu poate forma obiectul analizei în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ, constituind o veritabilă analiză pe fond a legalității actului administrativ, rezervată exclusiv instanței învestite cu acțiunea în anularea acestei decizii. Cu atât mai puțin, termenul pretins nerezonabil de implementare a măsurilor dispuse prin decizia contestată nu poate constitui, prin prisma prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, un caz bine justificat, astfel că pentru toate considerentele arătate, curtea a constatat că reclamanta nu face dovada existenței unui caz bine justificat, de natură a releva nelegalitatea evidentă a deciziei Curții de Conturi nr. 2/2012.

În absența cazului bine justificat instanța a apreciat că nu se poate discuta despre o pagubă iminentă, dat fiind faptul că pretinsele prejudicii nu reprezintă altceva decât consecințele executării unui act administrativ a cărui prezumție de legalitate nu a fost înlăturată. 3. Recursul declarat de M.E.C.T.S. Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A prezentat pe larg situația de fapt a cauzei, prezentând conținutul deciziei ce face obiectul cererii de suspendare de față. Recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța în mod greșit a apreciat că nu sunt întrunite condițiile necesare suspendării actului administrativ emis de pârâtă.

S-a precizat faptul că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de lege, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. A arătat că decizia atacată dezvăluie lacune și neconcordanțe evidente în raport cu legislația aplicabilă, de natură a crea un dubiu serios cu privire la legalitatea acesteia. Astfel, au fost sintetizate nelegalitățile deciziei, arătându-se că au fost nerespectate prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, în sensul că decizia nu prevede mijloacele prin care M.E.C.T.S. ar trebui să recupereze prejudiciul; că a fost încălcat dreptul la apărare în cursul auditului; că realizarea auditului și emiterea deciziei a fost făcută în afara termenului de prescripție, precum și netemeinicia susținerilor auditorilor externi.

A fost justificată pe larg și condiția pagubei iminente, arătându-se că termenul stabilit de Curtea de Conturi în cuprinsul deciziei atacate este absolut nerealist, întrucât până la termenul stabilit M.E.C.T.S. se află în imposibilitate obiectivă de a executa decizia, oricât de multe diligențe ar depune pentru aceasta. La data de 13 februarie 2013 recurentul a depus, prin serviciul registratură, o cerere prin care a arătat că „cererea de suspendare a executării actului administrativ a rămas fără obiect”, arătându-se că în Dosarul nr. 5993/2/2012 s-a pronunțat fondul cauzei privind anularea actului administrativ, prin admiterea cererii de anulare a deciziei nr. 2 din 19 aprilie 2012, a raportului de control și a încheierii nr. 58 din 3 iulie 2012 emise de Curtea de Conturi, apreciind faptul că „pentru acest termen nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ”.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează: Condiția interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile „interesate”. Recurentul nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Deși codul de procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin promovarea acțiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, iar lipsa totală a interesului recurentului în exercitarea recursului, are drept consecință respingerea căii de atac din acest motiv. Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de Ministerul Educației nu a rămas fără obiect, așa cum susține recurentul-reclamant prin cererea depusă în fața instanței de recurs.

Soluționarea fondului acțiunii în anulare a actului ce face obiectul cererii de suspendare de față, prin admiterea acțiunii recurentului, argumentează de fapt existența cazului bine justificat, situație ce ar fi determinat soluția pe fondul cererii de suspendare. Însă, având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., precum și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, având în vedere poziția exprimată expres de recurent prin cererea depusă în fața instanței de recurs și văzând faptul că recurentul nu și-a mai susținut recursul formulat. Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ.

va respinge recursul reclamantului ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinței nr. 4643 din 22 august 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.