ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2013

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.

Decizia pronunțată în recurs

Prin Decizia nr. 2574 din 24 mai 2012, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis

recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinței nr. 7181 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a

modificat sentința atacată, în parte, în sensul că a respins acțiunea

reclamantelor D.E.L., I.C.L. și M.C., ca neîntemeiată, menținând

dispoziția din sentință referitoare la respingerea cererii de chemare în

garanție a Universității „S.H.”.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în

esență că intimatele-reclamante sunt posesoarele diplomelor de licență și

a suplimentelor de diplomă, eliberate de Universitatea „S.H.”, Facultățile

Drept și Administrație Publică, Relații Internaționale și Studii Europene,

pentru forma de învățământ I.D., înscrisuri ce au fost emise în anii 2008-2009,

nefiind revocate sau anulate până în prezent.

S-a mai arătat în

considerentele deciziei atacate că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată,

avându-se în vedere că diplomele de licență obținute în România sunt

recunoscute de plin drept, fără obținerea unei alte formalități, iar

obligația impusă pârâtului M.E.C.T.S. de prima instanță nu poate fi adusă

la îndeplinire.

De asemenea,

instanța de recurs a reținut că intimatele-reclamante, pentru a-și

proteja dreptul invocat, aveau obligația să se îndrepte în instanță împotriva

acelor autorități, instituții care-l încălcau, respectiv: Inspectoratul Școlar

Județean Neamț, Academia de Studii Economice din București sau angajatorul

reclamantei M.C., astfel că deși motivele reținute de instanța fondului

sunt în principal corecte, totuși concluzia la care a ajuns judecătorul,

precum și hotărârea pronunțată sunt contrare petitului cererii și a

obligațiilor pe care le are M.E.C.T.S. în legătură cu diplomele de licență deja

eliberate de instituțiile de învățământ superior.

extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire

intimatele-reclamante

D.E.L., I.C.L. și M.C., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În

motivarea cererii, revizuentele au reluat istoricul cauzei, arătând, în esență,

următoarele:

- Instanța de

recurs s-a pronunțat asupra unor situații care nu au fost cerute,

astfel că a dispus modificarea sentinței atacate în sensul ca a respins

acțiunea ca neîntemeiată, respingerea cererii de chemare în garanție

a Universității S.H., situație care nu a fost cerută prin care nu a

fost cerută în cererea de recurs.

Prin urmare,

revizuentele au solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a

hotărârii atacate, în sensul cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii

Contestația în

anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, față de temeiul de

drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în

considerarea celor ce urmează:

Potrivit

art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere când

instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Acest

motiv de revizuire constituie o exigență a principiului disponibilității

procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este „în drept” să

statueze numai în limitele în care a fost sesizată, fiind obligată, potrivit art.

129 alin. (6) C. proc. civ., să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a

cerut, neputând să hotărască asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai

mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.

Nerespectarea acestor

exigențe poate conduce la exercitarea revizuirii în condițiile art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., însă cererea de revizuire nu declanșează un litigiu nou, ci

reprezintă o fază procesuală a aceluiași litigiu, care se desfășoară în cadrul

procesual conturat de etapele anterioare.

Înalta Curte constată

că, în cauză, în argumentarea acestui motiv de revizuire, sunt combătute

motivele de recurs formulate de recurent și reiterate apărările expuse în

întâmpinarea depusă la instanța de recurs, în susținerea unei soluții de

respingere a recursului.

În această situație,

revizuirea formulată cu scopul de a obține o nouă analiză și rejudecare a

cauzei nu poate fi primită, întrucât ar interveni o încălcare a principiului

securității raporturilor juridice care implică respectarea principiului res

iudicata.

De altfel, în astfel

de situații și C.E.D.O. a apreciat că „o cale extraordinară de atac introdusă

de una din părțile în proces, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că

instanța cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat

greșit legea în absența unui „defect fundamental”.

Criticile formulate

de contestatoare referitoare la faptul că instanța de recurs s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul că nu s-a solicitat

respingerea cererii de chemare în garanție, sunt nefondate, întrucât

instanța de recurs nu a modificat sentința atacată în ceea ce privește

cererea de chemare în garanție, ci a menținut dispoziția

instanței de fond sub acest aspect.

Temeiul legal al soluției

adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele

arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 cu referire la art.

326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, nefondată,

cererea de revizuire

formulată împotriva Deciziei nr. 2574 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În raport cu

prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., revizuentele vor fi obligate la

plata sumei de 620 lei, către

intimata Universitatea S.H., cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de D.E.L., I.C.L. și M.C., împotriva Deciziei nr. 2574 din

24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă revizuienții

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei, către intimata

Universitatea S.H.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.