ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județul Dolj a contestat Hotărârea nr. 102 din 23 noiembrie 2010 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Administrației și Internelor și a solicitat anularea și suspendarea acestui act administrativ jurisdicțional precum și anularea Deciziei de imputare nr. 92133 din 20 iulie 2010 și procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 128031 din 22 iunie 2010 și să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat în cadrul Ministerul Administrației și Internelor, Biroul de Combatere a Criminalității Organizate Craiova în funcția de agent șef adjunct, iar prin decizia de imputare contestată i-a fost imputată suma de 5.328 lei reprezentând contravaloarea a trei salarii nete pe motiv că, în data de 04 martie 2010, în timp ce se afla în misiune, din culpa sa a fost avariat autoturismul dotarea Inspectoratului de Poliție Județeană Dolj. În urma evaluării avariilor produse autoturismului s-a constatat un prejudiciu total de 23.114 lei. Reclamantul a arătat că a contestat decizia de imputație la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar Comisia i-a respins contestația, ca neîntemeiată, prin Hotărârea nr. 102 din 23 noiembrie 2010 pe care o contestă de asemenea ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut că evenimentul rutier s-a produs în timpul în care s-a aflat în misiune de serviciu, la data de 04 martie 2010, iar pârâții au interpretat greșit dispozițiile legale respectiv art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanța nr. 121/1998 care prevede că: „militarii nu răspund material pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forță majoră.” S-a mai susținut că pârâții au recunoscut situația că s-a aflat în misiune, dar în mod greșit au apreciat că nu și-ar fi îndeplinit corespunzător obligația de serviciu de a conduce autoturismul încredințat deși aceasta se circumscrie unei situații de risc normal al serviciului. În Procesul-verbal întocmit cu ocazia producerii evenimentului rutier s-a consemnat că a circulat cu viteza legală, iar accidentul s-a produs din cauze independente de voința sa și cu toate acestea autoritățile pârâte au concluzionat greșit că nu și-a îndeplinit obligația de serviciu.
Reclamantul a mai arătat că în timpul evenimentului rutier s-a aflat angajat efectiv într-o misiune de urmărire din cadrul unui plan de acțiune aprobat, motiv pentru care, în cauză nu poate fi atrasă răspunderea sa materială deoarece producerea accidentului s-a datorat unor cauze independente de voința sa, iar pagubele nu puteau fi prevăzute și înlăturate.
A mai arătat că pârâții nu s-au pronunțat prin actele contestate cu privire la incidența dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 360/2002 potrivit cărora: „1) Polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității potrivit legislației aplicabile personalului civil din Ministerul Administrației și Internelor; 2) Polițistul nu răspunde de pagubele cauzate patrimoniului unității dacă acestea sunt consecința unei acțiuni desfășurate în limitele legii.” Cu privire la cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 102/2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Administrației și Internelor susține că, în urma imputației dispusă, venitul lunar se diminuează cu 25% și întrucât are datorii lunare de achitat, iar daca s-ar executa actul administrativ ar ajunge în situația în care nu ar putea achita datoriile pe care le are.
În temeiul art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 Curtea a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât, a Inspectoratului de Poliție Județean Dolj, comisia de soluționare a contestațiilor emitentul unor acte administrative contestate.
Prin sentința civilă nr. 7603 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, comisia de soluționare a anulat Hotărârea nr. 102 din 23 noiembrie 2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din Ministerul Administrației și Internelor, a anulat Hotărârea nr. 126769 din 13 septembrie 2010 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dolj, a anulat Decizia de imputație nr. 92133 din 20 iulie 2010 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Dolj.
A respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 102/2010 ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - din actele aflate la dosar rezultă că la data de 04 martie 2010, reclamantul împreună cu lucrători din cadrul Biroului Prinderi în Flagrant a participat la o misiune conform Planului Operațional 0/997767 din 04 martie 2010, misiune ce s-a desfășurat în afara municipiului Craiova. - în timp ce conducea autoturismul de serviciu, pe raza localității Răcarii de Sus, în jurul orelor 19:20, în condiții meteo precare rulând pe banda 2, având în față un autovehicul, al cărui număr de înmatriculare nu a reușit să-l rețină, ce se deplasa în același sens, acesta a virat brusc la stânga încălcând linia continuă, moment în care i-a apărut în față un autoturism care era oprit pe carosabil și pe care nu l-a putut evita.
- în procesul-verbal din 04 martie 2010 întocmit de Poliția Filiași s-a reținut că vinovat de producerea accidentului se face conducătorul autoturismului adica, reclamantul în cauză, acesta fiind sancționat cu avertisment pentru nepăstrarea unei distanțe suficiente față de autovehiculul din față pentru a evita coliziunea. - pentru avarierea autoturismului, Inspectoratul de Poliție Județul Dolj a dispus imputarea pagubei conducătorului auto agent adjunct șef S.D., în limita a trei solde lunare nete, calculate la data constatării pagubei conform art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.
- cu privire la situația dacă reclamantul putea fi exonerat de răspundere materială pentru că la momentul avarierii autoturismului se afla în misiune, s-a reținut de către prima instanță că împrejurarea aflării în misiune a reclamantului la data de 04 martie 2010 când s-a produs accidentul conduce la aprecierea că sunt îndeplinite condițiile riscului normal al serviciului care a generat paguba, conform art. 6 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 121/1998 și Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/99 pct. 20. Din declarațiile colegilor de misiune rezultă că sunt nevoiți să se deplaseze cu viteze foarte mari, iar autoturismele de serviciu nu au toate dotările necesare pentru a evita accidentele ce pot avea loc, semnalând de nenumărate ori conducerii că își riscă propria viață cu astfel de autovehicule nedotate corespunzător.
În declarațiile date de membrii echipei de prindere în flagrant, cei în cauză au susținut că persoanele urmărite se deplasau în mașini puternice și bine dotate, iar pentru reușita misiunii ei sunt nevoiți să ruleze cu aceeași viteză cu care se deplasează autoturismele urmărite și pentru riscul maxim la care sunt expuși nu beneficiază nici de asigurare C.A.S.C.O. pentru acoperirea situațiilor de natura celei în care s-a aflat colegul lor S.D. Față de cele relatate de membrii echipajului din Biroul Prinderi în Flagrant se constată că susținerile autorității pârâte Ministerul Administrației și Internelor din întâmpinarea formulată în sensul că reclamantul se întorcea din misiune la momentul producerii accidentului nu au fost dovedite.
A constatat prima instanță că paguba produsă autoturismului condus de reclamant, în urma producerii accidentului nu a fost datorată relei voințe a reclamantului și nici a neglijenței sale ori din cauza executării necorespunzătoare a vreunei obligații de serviciu. Instanța apreciază că sunt îndeplinite în speță condițiile pentru a nu se angaja răspunderea materială a reclamantului întrucât paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, astfel cum sunt prevăzute la pct. 20 din Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/1999, fiind îndeplinite și condițiile art. 6 alin. (1) lit. c) din O.G.
nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, astfel încât, în mod greșit pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Dolj a stabilit răspunderea materială în sarcina reclamantului, iar Comisia de Soluționare a Contestațiilor și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor au respins contestația și respectiv plângerea formulată de reclamant împotriva deciziei de imputare. În privința cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 102/2010 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, prima instanță a reținut că acest act administrativ și-a produs efectele juridice pentru care a fost emis și anume de a permite reclamantului să se adreseze justiției prin respingerea plângerii, ca ultim demers în calea administrativ jurisdicțională reglementată de lege, pentru contestarea actului de imputație.
Constatând că Hotărârea nr. 102/2010 nu produce efecte care să genereze o pagubă în patrimoniul reclamantului pentru se preveni aceasta prin suspendare curtea de apel a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a acestui act. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenții au susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că paguba produsă patrimoniului Ministerului Administrației și Internelor a fost generată de riscul normal al serviciului și a exonerat intimatul-reclamant de plata prejudiciului produs, reținând în mod eronat că sunt îndeplinite condițiile art. 6 lit. c) din O.G.
nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și pct. 20 din I.m.i. nr. 830/1999, deși din probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal de contravenție din 04 martie 2010, rezultă că vinovat de producerea accidentului este exclusiv intimatul care nu a respectat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate și urmează a fi admise, pentru considerentele expuse în continuare.
În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit contestația formulată de reclamant, împotriva Hotărârii nr. 102 din 23 noiembrie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, Comisia de jurisdicție a imputațiilor prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 126769 din 13 septembrie 2010 a Comisiei de Soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului Dolj privind Decizia de imputare nr. 92133 din 20 iulie 2010 prin care s-a imputat acestuia suma de 5.328 lei reprezentând paguba produsă angajatorului prin avarierea autoturismului din dotarea I.P.J. Dolj din totalul prejudiciului de 23.114 lei. Prin sentința atacată instanța de fond a apreciat că actele administrativ jurisdicționale atacate cât și decizia de imputare sunt nelegale reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din O.G.
nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, potrivit cărora militarii nu răspund material pentru producerea pagubelor generate de riscul normal al serviciului. Instanța de control judiciar constată că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Într-adevăr, dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. c) din O.G.
nr. 121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor cât și prevederile pct. 20 din Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor 830/1999 reglementează cazul în care militarii nu răspund material, respectiv pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului cu îndeplinirea următoarelor condiții: - obligația de serviciu să fie prevăzută de dispozițiile legale în vigoare; - paguba să nu fie datorată relei voințe, neglijenței sau modului necorespunzător de executare a acelei obligații de serviciu. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că nu a fost îndeplinită cea de-a doua condiție impusă de aceste dispoziții legale întrucât astfel cum rezultă din procesul verbal de contravenție din 04 martie 2010 încheiat de Serviciul poliției rutiere Filiași, vinovat de producerea accidentului se face exclusiv intimatul care nu a respectat dispozițiile O.U.G.
nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv nu a păstrat distanța suficientă față de autovehiculul din față, pentru evitarea coliziunii, fapta prevăzută de art. 51. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod eronat prin sentința atacată a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile legale pentru exonerarea intimatului de plata sumei stabilite prin decizia de imputare contestată. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile formulate în cauză și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, împotriva sentinței civile nr. 7603 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.D., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.