ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5434/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5434/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3757 din 28 iuni 2011,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș
împotriva sentinței nr. 332 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția
de contencios administrativ și fiscal. A modificat în parte sentința atacată,
în sensul că a respins, ca neîntemeiate, cererea de suspendare și acțiunea.
A menținut celelalte
dispoziții.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
- În ceea ce privește
cererea de suspendare, motivul de nelegalitate invocat este întemeiat,
deoarece, prin sentința atacată, în mod nelegal, a fost admisă cererea de
suspendare a raportului de inspecție fiscală, a deciziei de impunere și a
deciziei nr. 810/43 din 19 februarie 2010 emise de recurenta-pârâtă, în cauză
nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 (1) din Legea
nr. 554/2004.
- Al doilea aspect de
nelegalitate, care privește fondul cauzei, este de asemenea întemeiat,
deoarece, în mod nelegal, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 127
alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003, reclamanta-intimată a fost apreciată
neimpozabilă în sensul T.V.A. și pe cale de consecință în mod greșit și nelegal
a fost admisă acțiunea reclamantei-intimate și anulate actele fiscale
contestate.
În concluzie, a
apreciat Înalta Curte că reclamanta-intimată avea obligația să solicite
înregistrarea în scopuri de T.V.A. la organul fiscal competent la data la care
a intenționat să realizeze activitatea economică de natura vânzărilor de
terenuri, înainte de efectuarea unor astfel de operațiuni, conform
dispozițiilor art. 153 alin. (1) lit. a) pct. 1 din Legea nr. 571/2003 și să
colecteze T.V.A. aferent vânzărilor de terenuri.
Împotriva acestei
decizii au formulat cerere de revizuire Comuna B.M. prin Primar și Consiliul
Local B.M. prin Primar, fără a indica motivele pe care se întemeiază.
De asemenea,
revizuenții nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și
a timbrului judiciar, datorate pentru calea de atac exercitată.
Analizând cererea de
revizuire formulază prin prisma execpției de netimbrare, invocată din oficiu,
Înalta Curte va anula cererea pentru următoarele considerente:
În conformitate cu
prevederile art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997
privind
taxele judiciare de timbru și ale
art. 3 din O.G. nr. 32/1995 cu
modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se
plătește taxă judiciară de timbru în valoare de 10 RON și timbru judiciar de
0,15 RON.
De
asemenea, potrivit art.
20
alin. (1) din același act normativ, t
axele judiciare
de timbru se plătesc anticipat.
Cum dovada timbrării
corespunzătoare nu a fost atașată cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor
legale sus menționate, iar revizuenții nu și-au îndeplinit această obligație
legală nici ulterior - deși au fost citați cu mențiune în sensul achitării
taxei judiciare de timbru (doar revizuire) - devin aplicabile dispozițiile art.
20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (3) din O.G. nr.
32/1995, în temeiul cărora cererea de revizuire va fi anulată ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de
revizuire formulată de Comuna B.M. prin Primar și Consiliul Local B.M. prin
Primar, împotriva Deciziei nr. 3757 din 28 iunie 2011 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16
noiembrie 2011.