ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul

D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Timiș anularea Deciziei nr. 1902/478 din 2 noiembrie 2011 privind soluționarea

contestației înregistrată sub nr. 38456 din 3 august 2011; anularea Deciziei de

Impunere nr. 7298/1 din 30 iunie 2011, emisă de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Timiș, în baza Raportului de Inspecție Fiscală, Serviciul

Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor

Publice a Județului Timiș, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului

obligații suplimentare în sumă de 739.537 lei; anularea Raportului de Inspecție

Fiscală nr. 7298 din 30 iunie 2011 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală

pentru suma de 317.176 lei, reprezentând TVA, cu majorări și penalități de

întârziere aferente în sumă de 422.361 lei, suspendarea executării Deciziei de

impunere nr. 7298/1 din 30 iunie 2011 până la pronunțarea unei sentințe

irevocabilă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că actele încheiate de pârâtă sunt nelegale pentru că a considerat

aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. a) și d), raportat la

dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) din Codul Fiscal.

S-a mai arătat că organul fiscal a

calificat operațiunile reclamantului ca fiind de vânzare de terenuri

construibile și ca atare sunt operațiuni impozabile din punct de vedere al

taxei pe valoare adăugată.

A mai arătat reclamantul că potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea provizorie a

executării silite poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ trei condiții

esențiale respectiv existența unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube

iminente și dovada plângerii prealabile, condiții care în opinia sa sunt

întrunite.

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2012

Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de reclamantul D.I. în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a

dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 7298 din 30

iunie 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență faptul că sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 modificată, pentru a se putea dispune suspendarea

efectelor actului administrativ aflat în discuție.

În concret, instanța a arătat

privitor la iminența producerii unui prejudiciu reglementat de art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004 că actul dedus judecății este unul de impunere

fiscală, executoriu prin natura sa potrivit dispozițiilor C. proc. fisc., iar

iminența producerii unei pagube este demonstrată de pornirea executării silite

față de reclamant.

Cu privire la cazul bine justificat

s-a reținut că acesta că acesta este susținut în cererea reclamantului prin

invocarea unor încălcări ale legislației fiscale.

Împotriva Încheierii pronunțată de

instanța de fond a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș.

În recursul său,

recurentul-reclamant a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art.

3041 C. proc. civ., susținând, în esență, că soluția instanței de fond, care a

admis cererea și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr.

7298 din 30 iunie 2011 este nelegală, cererea formulată de reclamant nu

îndeplinește cumulativ condițiile cerute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, în

considerentele hotărârii nefiind motivată nici existența unui caz bine

justificat și nici iminența producerii unei pagube greu de reparat.

Recursul formulat este întemeiat.

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și

completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente”, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Instanța de fond, în considerentele

soluției adoptate, s-a raportat la recomandarea nr. R(89)8, deși aceasta a fost

adresată de Comitetul Miniștrilor acțiunii executive a guvernelor statelor

membre ale Consiliului Europei, fără a argumenta, însă, în concret existența

condiției cazului bine justificat și a condiției pagubei iminente.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004 prin „cazuri bine justificate se înțelege

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar

potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, prin „pagubă iminentă se

înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public”.

Or, în cauză, așa cum s-a arătat mai

sus, instanța de fond nu a indicat și nici nu a argumentat care sunt, în

concret, împrejurările de fapt și de drept, de natură să înfrângă prezumția de

legalitate de care se bucură actul administrativ în litigiu.

Astfel fiind, rezultă că în mod

greșit a reținut instanța de fond îndeplinirea cumulativă a celor două condiții

legal prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării actului administrativ în litigiu fiind o măsură nelegală, care

urmează să fie înlăturată prin admiterea recursului și casarea sentinței

recurate, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva Încheierii din data 17 ianuarie

2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și

respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2012.