ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul D.I.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș anularea Deciziei nr. 1902/478 din 2 noiembrie 2011 privind soluționarea contestației înregistrată sub nr. 38456 din 3 august 2011; anularea Deciziei de Impunere nr. 7298/1 din 30 iunie 2011, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș, în baza Raportului de Inspecție Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Timiș, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligații suplimentare în sumă de 739.537 lei; anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 7298 din 30 iunie 2011 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală pentru suma de 317.176 lei, reprezentând TVA, cu majorări și penalități de întârziere aferente în sumă de 422.361 lei, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 7298/1 din 30 iunie 2011 până la pronunțarea unei sentințe irevocabilă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actele încheiate de pârâtă sunt nelegale pentru că a considerat aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. a) și d), raportat la dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) din Codul Fiscal. S-a mai arătat că organul fiscal a calificat operațiunile reclamantului ca fiind de vânzare de terenuri construibile și ca atare sunt operațiuni impozabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată. A mai arătat reclamantul că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea provizorie a executării silite poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ trei condiții esențiale respectiv existența unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și dovada plângerii prealabile, condiții care în opinia sa sunt întrunite.

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 7298 din 30 iunie 2011. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență faptul că sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, pentru a se putea dispune suspendarea efectelor actului administrativ aflat în discuție. În concret, instanța a arătat privitor la iminența producerii unui prejudiciu reglementat de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 că actul dedus judecății este unul de impunere fiscală, executoriu prin natura sa potrivit dispozițiilor C. proc.

fisc., iar iminența producerii unei pagube este demonstrată de pornirea executării silite față de reclamant. Cu privire la cazul bine justificat s-a reținut că acesta că acesta este susținut în cererea reclamantului prin invocarea unor încălcări ale legislației fiscale. Împotriva Încheierii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș. În recursul său, recurentul-reclamant a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C. proc. civ., susținând, în esență, că soluția instanței de fond, care a admis cererea și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 7298 din 30 iunie 2011 este nelegală, cererea formulată de reclamant nu îndeplinește cumulativ condițiile cerute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, în considerentele hotărârii nefiind motivată nici existența unui caz bine justificat și nici iminența producerii unei pagube greu de reparat.

Recursul formulat este întemeiat. Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Instanța de fond, în considerentele soluției adoptate, s-a raportat la recomandarea nr. R(89)8, deși aceasta a fost adresată de Comitetul Miniștrilor acțiunii executive a guvernelor statelor membre ale Consiliului Europei, fără a argumenta, însă, în concret existența condiției cazului bine justificat și a condiției pagubei iminente.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin „cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, prin „pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. Or, în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond nu a indicat și nici nu a argumentat care sunt, în concret, împrejurările de fapt și de drept, de natură să înfrângă prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ în litigiu.

Astfel fiind, rezultă că în mod greșit a reținut instanța de fond îndeplinirea cumulativă a celor două condiții legal prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ în litigiu fiind o măsură nelegală, care urmează să fie înlăturată prin admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva Încheierii din data 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.