ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4449/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 701 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prematurității acțiunii invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții M.A.S.

și M.S., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Cluj, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință, a obligat Instituția Prefectului Cluj să trimită Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Dosarul reclamanților nr. 2005/A vizând Dispoziția nr. 709/2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj, iar pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze Dosarul reclamanților nr. 2005/A privind Dispoziția nr. 709/2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul Situat în Cluj-Napoca, să înainteze evaluatorului dosarului pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire; Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANPR) având ca obiect emiterea titlului de plată, ca urmare a admiterii excepției prematurității.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Dreptul reclamanților de a primi despăgubiri bănești pentru terenul situat în Cluj-Napoca, imposibil de restituit în natură a fost stabilit în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 384/A/2006 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6050/2007 a ICCJ. Ulterior, a fost emisă Dispoziția nr. 709/2008 a Primarului Municipiului Cluj, prin care se propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri bănești, pentru terenul mai sus menționat. Cu toate că reclamanții au parcurs procedurile instituite în favoarea lor solicitând emiterea titlului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 709/2008, până în prezent, autoritatea pârâtă nu a emis titlul de despăgubire.

Instanța de fond a constatat faptul că nu a existat o colaborare corespunzătoare între autoritățile chemate în judecată, abilitate să soluționeze cererea reclamanților, astfel că, prin conduita lor au încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, în sensul evocat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului și, în egală măsură și termenul rezonabil, care include și durata procedurilor administrative demarate în cauză de către reclamanți prin depunerea notificării În concret, s-a reținut că pârâta Comisia Centrală avea toate pârghiile administrative pentru a intra rapid în posesia dosarului, iar Instituția Prefectului, în calitatea de garant al respectării Constituției și legilor trebuia să vegheze la respectarea acestora și să exercite prerogativele legale recunoscute de Legea nr. 340/2004 și Legea contenciosului administrativ care puteau asigura realizarea acestui deziderat, neexercitarea acestor atribuții lipsind de legitimitate apărarea invocată de această autoritate.

În egală măsură, s-a reținut că blocarea procedurii de înaintare a dosarelor la nivelul Instituției prefectului reprezintă un exces de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, iar refuzul autorităților publice implicate în procedura acordării despăgubirilor de a înainta/ prelua dosarele, fără a avea un fundament legal, conduce pe cale indirectă la lipsirea de efecte juridice a actelor jurisdicționale intrate în puterea lucrului judecat și încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.

Instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei referitoare la prematuritatea în subsidiar netemeinicia acțiunii, în raport de împrejurarea că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă, în considerarea faptului că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat, în condițiile în care, dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca 709/2008 poate fi asimilată unui „bun" în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Toate aceste considerente au format convingerea instanței în sensul în care refuzul Instituției Prefectului de a înainta dosarul, refuzul Comisiei de a prelua acest dosar și de a emite decizia la care sunt îndreptățiți reclamanții este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv.

Excepția prematurității capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ce vizează obligarea la emiterea deciziei de acordare a titlului de plată a fost admisă și pe cale de consecință, respinsă acțiunea, în raport de prevederile art. III din O.U.G. nr. 62/2010. Împotriva Sentinței nr. 701 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

Recurenta a învederat faptul că Legea nr. 247/2005 - Titlul VII prevede o procedură specială de acordare a despăgubirilor, desfășurată pe mai multe etape, care nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007. În speța dedusă judecății, la data judecării fondului, dosarul de despăgubire al reclamanților nu era transmis Secretariatului Comisiei, acesta fiind înregistrat ulterior, la 18 ianuarie 2012, sub nr. 50582/CC, astfel că, în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității acțiunii și s-a reținut refuzul nejustificat de preluare a dosarului aferent Dispoziției nr. 709/2008 și de emitere a deciziei reprezentând titlul de proprietate la care sunt îndreptățiți reclamanții.

Recurenta a susținut că parcurgerea următoarele etape prevăzute de Legea nr. 247/2005 - Titlul VII, respectiv etapa analizării dosarelor, etapa evaluării, cea a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și a valorificării acestuia este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. Recurenta a concluzionat că nu putea fi obligată la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, fără a fi parcurse celelalte etape administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, procedurile fiind complexe și depinzând de entități diferite, cum sunt acelea ale evaluatorilor.

Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, precum, și din oficiu, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse în continuare: După cum în mod corect a reținut și prima instanță, în favoarea intimaților-reclamanți a fost emisă Dispoziția nr. 709/2008 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, prin care s-a propus acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca. Această dispoziție nu a fost contestată și nici desființată pe cale judecătorească, astfel că în mod legal ea consacră dreptul reclamanților la acordarea de despăgubiri, în sensul și potrivit reglementării expres indicate în dispoziția amintită.

Criticile recurentei-pârâte referitoare la faptul că nu au fost parcurse etapele procedurii administrative, întrucât dosarul de despăgubire nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, astfel că în raport de această situație acțiunea trebuia respinsă ca prematură, nu pot fi reținute. Este adevărat că nu au fost parcurse etapele procedurii administrative pentru emiterea titlului de despăgubire solicitat, însă, acțiunea formulată nu putea fi apreciată ca fiind prematură, în condițiile în care, intimații-reclamanți au făcut demersuri la autoritatea pârâtă pentru înregistrarea dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 709/2008 emisă de Primarul municipiului Cluj, iar până la momentul soluționării pe fond a litigiului, nu au fost întreprinse măsuri eficiente pentru declanșarea etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De aceea, în mod corect a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, instanța de fond sancționând pasivitatea autorităților chemate în judecată, manifestată prin neexecutarea atribuțiilor legale în soluționarea dosarului de despăgubire, în contextul în care, întreaga procedură administrativă, privită global, trebuie să se realizeze într-un termen rezonabil, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale se face potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Împrejurarea că refuzul pârâților a fost apreciat ca unul nejustificat, în sensul definit de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 republicată, este de asemenea corectă și susținută, și în opinia Înaltei Curți.

Conduita culpabilă a autorităților pârâte care a condus la blocarea procedurii de înaintare/preluare dosarului de despăgubire, echivalează cu un refuz nejustificat și reprezintă în fapt o modalitate de eludare și amânare evidentă a soluționării cererii, argumentele înfățișate cu ocazia fondului și reluate apoi în recurs, nefiind cauze exoneratoare de răspundere, cu atât mai mult cu cât a fost obligată expres și Instituția Prefectului Cluj la înaintarea către CCSD a întregii documentații aferente Dispoziției nr. 709/2008. Atitudinea autorităților pârâte nu corespunde exigențelor principiului operativității, ca principiu care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice și care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și al drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

Nici apărarea recurentei în sensul că dosarul de despăgubire face parte din categoria celor înregistrate la autoritate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și va fi selectat în vederea trimiterii la evaluare pe baza criteriilor stabilite prin Decizia nr. 2815/2008, adică în ordinea înregistrării la CCSD, nu poate fi primită. Concluzionând pe acest efect, instanța de recurs reține, raportat la jurisprudența sa consecventă în această materie precum și a CEDO că autoritățile unui stat nu pot invoca chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-și invoce propria culpă în privința încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție.

Nici critica recurentei vizând obligarea sa directă la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu este corectă, fiind evident că o atare decizie va fi emisă în cadrul și cu respectarea întregii proceduri reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv după parcurgerea etapei evaluării. În fine, Înalta Curte remarcă faptul că nici după înregistrarea dosarului de despăgubire la autoritatea recurentă, la data de 18 ianuarie 2012, aceasta nu a făcut dovada vreunui demers concret în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ceea ce constituie încă un argument în plus pentru a considera că refuzul de a emite decizia la care sunt îndreptățiți reclamanții este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 701 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM