ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4341/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

obiectul prezentului recurs

Prin Sentința civilă nr. 5785 din 11

octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta C.D.A.C. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și, în consecință, a obligat

pârâtul să acorde reclamantei sporul de vechime în muncă începând cu data de 01

mai 2009, conform art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, respectiv art. 4 alin. (3)

lit. b) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009.

În motivarea acestei

soluții, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 490 din 16 noiembrie

2004, emisă de Președintele Curții de Apel București, reclamantei i s-a acordat

concediu fără plată în perioada 01 decembrie 2004 - 01 decembrie 2005, pentru

motive personale.

Reclamanta a

solicitat acordarea sporului de vechime în muncă începând cu data de 01 mai

2009, însă prin Adresa nr. 34686 din 31 martie 2010 pârâtul i-a respins

cererea, făcând trimitere la Adresa nr. 106944/2010, în care a opinat că,

potrivit art. 24

1

din Regulamentul privind concediile magistraților,

aprobat prin HCSM nr. 325/2005, nu constituie vechime în magistratură și nici

vechime efectivă în funcția de judecător sau procuror durata concediilor fără

plată acordate pentru rezolvarea unor situații personale.

Curtea a apreciat că

regimul juridic al concediului acordat reclamantei este guvernat de prevederile

art. 20 alin. (4) din Regulamentul privind concediile magistraților, aprobat

prin HCSM nr. 156/2004, sub imperiul căruia a fost emisă Decizia nr. 490 din 16

noiembrie 2004, care arată că pe durata concediilor fără plată persoanele

respective își păstrează calitatea de salariat, iar în conformitate cu art. 19

alin. (2) din același regulament, concediile fără plată nu afectează vechimea

în magistratură.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând modificarea

acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a

susținut, în esență, că nici un act normativ nu prevede că perioada în care o

persoană este în concediu fără plată reprezintă vechime în muncă, iar, pe de

altă parte, Regulamentul privind concediile magistraților, aprobat prin HCSM

nr. 325/2005, arată expres că durata concediilor fără plată în interes personal

nu constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport de legislația incidență în speță, Înalta Curte

constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată

că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI,

secțiunea a II-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 18 din această secțiune, „judecătorii, procurorii,

personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți,

nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariate, prin act

administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestație, în

termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de

conducere ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Consiliului

Superior al Magistraturii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile

de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile

Împotriva hotărârilor

organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de

zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel

București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt

irevocabile."

Aceste dispoziții au

caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ.,

cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste

dispoziții legale, în mod evident Hotărârea nr. 5.785 din 11 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu

poate face obiectul căii de atac a recursului.

de recurs

Pentru aceste

considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 5785

din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM