ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4341/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs Prin Sentința civilă nr. 5785 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta C.D.A.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și, în consecință, a obligat pârâtul să acorde reclamantei sporul de vechime în muncă începând cu data de 01 mai 2009, conform art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, respectiv art. 4 alin. (3) lit. b) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009. În motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 490 din 16 noiembrie 2004, emisă de Președintele Curții de Apel București, reclamantei i s-a acordat concediu fără plată în perioada 01 decembrie 2004 - 01 decembrie 2005, pentru motive personale.

Reclamanta a solicitat acordarea sporului de vechime în muncă începând cu data de 01 mai 2009, însă prin Adresa nr. 34686 din 31 martie 2010 pârâtul i-a respins cererea, făcând trimitere la Adresa nr. 106944/2010, în care a opinat că, potrivit art. 24 1 din Regulamentul privind concediile magistraților, aprobat prin HCSM nr. 325/2005, nu constituie vechime în magistratură și nici vechime efectivă în funcția de judecător sau procuror durata concediilor fără plată acordate pentru rezolvarea unor situații personale.

Curtea a apreciat că regimul juridic al concediului acordat reclamantei este guvernat de prevederile art. 20 alin. (4) din Regulamentul privind concediile magistraților, aprobat prin HCSM nr. 156/2004, sub imperiul căruia a fost emisă Decizia nr. 490 din 16 noiembrie 2004, care arată că pe durata concediilor fără plată persoanele respective își păstrează calitatea de salariat, iar în conformitate cu art. 19 alin. (2) din același regulament, concediile fără plată nu afectează vechimea în magistratură. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a susținut, în esență, că nici un act normativ nu prevede că perioada în care o persoană este în concediu fără plată reprezintă vechime în muncă, iar, pe de altă parte, Regulamentul privind concediile magistraților, aprobat prin HCSM nr. 325/2005, arată expres că durata concediilor fără plată în interes personal nu constituie vechime în funcția de judecător sau procuror. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidență în speță, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte constată că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI, secțiunea a II-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 din această secțiune, „judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariate, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Consiliului Superior al Magistraturii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile." Aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004. Față de aceste dispoziții legale, în mod evident Hotărârea nr. 5.785 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu poate face obiectul căii de atac a recursului.

2. Soluția instanței de recurs Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 5785 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM