ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3566/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul J.N. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului la rectificarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 prin care în mod eronat s-a reținut că ar avea o vechime utilă de numai 26 ani, 9 luni și 5 zile. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că a avut următoarele profesii: 1 septembrie 1983 - 30 noiembrie 1984 - avocat; 1 decembrie 1984 - 31 martie 1996 - procuror; 1 aprilie 1996 - 10 iunie 1997 - avocat; 11 iunie 1996 - 16 decembrie 2010 - judecător.

Prin hotărârea a cărei rectificare o solicită nu s-a ținut seama de faptul că are vechime neîntreruptă în activitatea juridică. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și a arătat că nu are atribuții în stabilirea pensiei de serviciu a magistraților, rolul său limitându-se doar la propunerea făcută Președintelui României privind eliberarea acestora din funcție, la solicitarea judecătorului sau procurorului. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 7697 din 16 decembrie 2011, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să rectifice Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 1141 din 16 decembrie 2010, în sensul de a include și perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984 ca vechime utilă în favoarea reclamantului. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 s-a propus eliberarea reclamantului din funcția de judecător, prin pensionare, cu o vechime de 26 ani, 9 luni și 5 zile. Din Adeverința nr. 686 din 21 noiembrie 2011 eliberată de Baroul Olt (aflată la dosar) și din carnetul de muncă al reclamantului, rezultă faptul că perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984 trebuie să fie inclusă în calculul vechimii în activitatea juridică, după cum impun dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare în perioada de referință.

3. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susține faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât nu reține ca argument al admiterii acțiunii decât conținutul actului solicitat la cererea reclamantului, prin care se atestă faptul că acesta a funcționat ca avocat în Baroul Olt, în perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984. În considerentele sentinței atacate nu se individualizează dreptul vătămat sau interesul legitim al reclamantului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004, modificată, încălcat de către Consiliul Superior al Magistraturii prin emiterea hotărârii a cărei rectificare s-a cerut. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea contestată: Prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 1 și art. 14 din H.G.

nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, deoarece nu a ținut seama de faptul că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu are atribuții cu privire la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților. Împrejurarea că intimatul a depus la instanța de contencios administrativ documente referitoare la vechimea sa în magistratură nu este de natură să conducă la concluzia că hotărârea dedusă judecății este nelegală și, pe cale de consecință, ar trebui modificată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant J.N. a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului la rectificarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010, în sensul de a include și perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984 ca vechime utilă în favoarea acestuia. Prima instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, pentru motivele prezentate la pct. 2 din prezenta decizie. Această soluție nu este împărtășită de instanța de control judiciar pentru că reflectă o abordare superficială a cauzei, conform susținerilor făcute în memoriul de recurs.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele: Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 s-a propus Președintelui României eliberarea intimatului-reclamant din funcția de judecător, prin pensionare, începând cu data de 16 decembrie 2010, și s-a reținut faptul că acesta îndeplinește condițiile impuse de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, deoarece are vechime utilă de 26 ani, 9 luni și 5 zile (a se vedea dosar CAB).

După cum s-a prezentat anterior, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, intimatul-reclamant a solicitat obligarea recurentului-pârât la rectificarea hotărârii mai sus arătate, prin includerea în calculul vechimii utile a perioadei 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984, când acesta a avut calitatea de avocat în cadrul Baroului Olt. Conform art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Una dintre atribuțiile referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor este cea prevăzută la art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căruia Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Președintelui României eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor. Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de justificarea vătămării unui drept sau a unui interes legitim, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, "drept vătămat", în sensul Legii contenciosului administrativ, este orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ; prin "interes legitim privat" se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Actul administrativ care face obiectul prezentei acțiuni a fost emis în conformitate cu solicitarea primită și atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind propunerea de eliberare din funcție a judecătorilor, prevăzute de legea specială. Înalta Curte apreciază nu există niciun drept prevăzut de lege în favoarea intimatului-reclamant și care să fi fost vătămat prin emiterea hotărârii atacate.

Potrivit art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din lege vor prezenta o adeverință din care să rezulte că au fost eliberate din funcție din motive neimputabile lor; această adeverință va fi întocmită de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcție și va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.

În baza art. 14 din același act normativ, stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor prevăzute la art. 82, art. 84 și la art. 85 alin. (2) și (3) din lege se efectuează de către casele teritoriale de pensii. În cazul de față, în conformitate cu normele anterior citate, vechimea în magistratură a intimatului-reclamant a fost stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca atare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu are atribuții cu privire la stabilirea și actualizarea pensiei de serviciu a magistraților. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt fondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Sentinței civile nr. 7697 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul N.J. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2013. Procesat de GGC - CL