ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3566/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

J.N. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună

obligarea pârâtului la rectificarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16

decembrie 2010 prin care în mod eronat s-a reținut că ar avea o vechime utilă de

numai 26 ani, 9 luni și 5 zile.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat faptul că a avut următoarele profesii: 1

septembrie 1983 - 30 noiembrie 1984 - avocat; 1 decembrie 1984 - 31 martie 1996

- procuror; 1 aprilie 1996 - 10 iunie 1997 - avocat; 11 iunie 1996 - 16

decembrie 2010 - judecător.

Prin hotărârea a

cărei rectificare o solicită nu s-a ținut seama de faptul că are vechime

neîntreruptă în activitatea juridică.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului și a arătat că nu are atribuții în

stabilirea pensiei de serviciu a magistraților, rolul său limitându-se doar la

propunerea făcută Președintelui României privind eliberarea acestora din

funcție, la solicitarea judecătorului sau procurorului.

de Apel

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 7697

din 16 decembrie 2011, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să

rectifice Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010, în sensul

de a include și perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984 ca vechime utilă în

favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 s-a propus eliberarea

reclamantului din funcția de judecător, prin pensionare, cu o vechime de 26

ani, 9 luni și 5 zile.

Din Adeverința nr.

686 din 21 noiembrie 2011 eliberată de Baroul Olt (aflată la dosar) și din

carnetul de muncă al reclamantului, rezultă faptul că perioada 20 mai 1984 - 30

noiembrie 1984 trebuie să fie inclusă în calculul vechimii în activitatea

juridică, după cum impun dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, forma în

vigoare în perioada de referință.

de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a

solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În primul motiv de

recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurentul susține faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele

pe care se sprijină, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu reține

ca argument al admiterii acțiunii decât conținutul actului solicitat la cererea

reclamantului, prin care se atestă faptul că acesta a funcționat ca avocat în

Baroul Olt, în perioada 20 mai 1984 - 30 noiembrie 1984.

În considerentele

sentinței atacate nu se individualizează dreptul vătămat sau interesul legitim

al reclamantului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr.

554/2004, modificată, încălcat de către Consiliul Superior al Magistraturii

prin emiterea hotărârii a cărei rectificare s-a cerut.

În cel de-al doilea

motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la

hotărârea contestată:

Prima instanță a

interpretat greșit prevederile art. 1 și art. 14 din H.G. nr. 1.275/2005 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, deoarece nu a ținut seama

de faptul că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu are atribuții cu

privire la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.

Împrejurarea că

intimatul a depus la instanța de contencios administrativ documente referitoare

la vechimea sa în magistratură nu este de natură să conducă la concluzia că

hotărârea dedusă judecății este nelegală și, pe cale de consecință, ar trebui

modificată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din oficiu, în

baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte

apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant

J.N. a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca

obiect obligarea pârâtului la rectificarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1141

din 16 decembrie 2010, în sensul de a include și perioada 20 mai 1984 - 30

noiembrie 1984 ca vechime utilă în favoarea acestuia.

Prima instanță a

admis acțiunea astfel cum a fost formulată, pentru motivele prezentate la pct.

2 din prezenta decizie.

Această soluție nu

este împărtășită de instanța de control judiciar pentru că reflectă o abordare

superficială a cauzei, conform susținerilor făcute în memoriul de recurs.

Detaliind problemele

de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior

prezentate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 1141 din 16 decembrie 2010 s-a propus Președintelui

României eliberarea intimatului-reclamant din funcția de judecător, prin

pensionare, începând cu data de 16 decembrie 2010, și s-a reținut faptul că

acesta îndeplinește condițiile impuse de art. 82 alin. (2) din Legea nr.

303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, deoarece

are vechime utilă de 26 ani, 9 luni și 5 zile (a se vedea dosar CAB).

După cum s-a

prezentat anterior, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, intimatul-reclamant a

solicitat obligarea recurentului-pârât la rectificarea hotărârii mai sus

arătate, prin includerea în calculul vechimii utile a perioadei 20 mai 1984 -

30 noiembrie 1984, când acesta a avut calitatea de avocat în cadrul Baroului

Olt.

Conform art. 1 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Una dintre

atribuțiile referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor este cea

prevăzută la art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior

al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căruia

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Președintelui României

eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor.

Admisibilitatea

acțiunii în contencios administrativ este condiționată de justificarea

vătămării unui drept sau a unui interes legitim, astfel cum acestea sunt

definite la art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Astfel, potrivit

acestor dispoziții legale, "drept vătămat", în sensul Legii

contenciosului administrativ, este orice drept prevăzut de Constituție, de lege

sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act

administrativ; prin "interes legitim privat" se înțelege

posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui

drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Actul administrativ

care face obiectul prezentei acțiuni a fost emis în conformitate cu solicitarea

primită și atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind

propunerea de eliberare din funcție a judecătorilor, prevăzute de legea

specială.

Înalta Curte

apreciază nu există niciun drept prevăzut de lege în favoarea intimatului-reclamant

și care să fi fost vătămat prin emiterea hotărârii atacate.

Potrivit art. 13

alin. (2) din H.G. nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din lege vor prezenta o

adeverință din care să rezulte că au fost eliberate din funcție din motive

neimputabile lor; această adeverință va fi întocmită de unitatea de unde

persoana în cauză a fost eliberată din funcție și va cuprinde vechimea în

magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media

veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12

luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime

și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data

pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și

nivel al instanței sau parchetului.

În baza art. 14 din

același act normativ, stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor

prevăzute la art. 82, art. 84 și la art. 85 alin. (2) și (3) din lege se

efectuează de către casele teritoriale de pensii.

În cazul de față, în

conformitate cu normele anterior citate, vechimea în magistratură a

intimatului-reclamant a fost stabilită de către Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Ca atare, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii nu are atribuții cu privire la stabilirea

și actualizarea pensiei de serviciu a magistraților.

soluției adoptate în recurs

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt fondate motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte, în baza art.

312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, va recursul, va modifica sentința atacată, în sensul

că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Sentinței

civile nr. 7697 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul N.J. ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - CL