ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.10.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2012

HOTĂRÂRE
25.10.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

recurenta B.L. a solicitat, în contradictoriu intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 221 din 22 martie 2012 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a hotărât organizarea

concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor și procurorilor în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012.

În motivarea cererii,

recurenta a susținut, în esență, că prin anexa 2 a Hotărârii a fost scoasă la

concurs poziția de președinte al Curții de Apel Timișoara, funcție pe care ar

fi trebuit să revină recurenta odată cu încetarea detașării la Ministerul

Justiției, în aprilie 2013, măsura fiind, astfel, adoptată cu încălcarea

dispozițiilor art. 58 alin. (3) și (5) din Legea nr. 303/2004.

Prin întâmpinarea

formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și excepția

lipsei de interes, în condițiile în care Hotărârea nr. 221 din 22 martie 2012 a

fost deja anulată parțial, în sensul solicitat de către recurentă, prin

Hotărârea nr. 305 din 19 aprilie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului formulat constatată faptul că recurenta a depus,

pentru termenul stabilit în vederea soluționării cauzei din data de 25

octombrie 2012, cerere de renunțare la judecată.

Față de această

cerere și în raport de dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în

conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în

ședință, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecată

formulată de către recurentă.

Ia act de renunțarea

la recursul formulat de B.L. împotriva Hotărârii nr. 221 din 22 martie 2012

emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2450/2011
cția de contencios administrativ și fiscal. Față de dispozițiile art. 30 din Regulament și prin raportare la faptul că nu existau posturi de execuție de judecător vacante, la momentul formulării cererii, la Curtea de Apel Timișoara, secția
ÎCCJ 2012-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3802/2012
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 131 din 1 martie 2012; Nota nr. 4424/ST din 16 februarie 2012 a Direcției Resurse Umane și Organizare privind solicitarea recurentei O.G., de recunoaștere a gradului profesional d
ÎCCJ 2013-11-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7314/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată cu recurs Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de C
ÎCCJ 2012-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 22 septembrie 2012, Consiliul Su
ÎCCJ 2011-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3692/2011
criticilor formulate de recurentă și a prevederilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta a supus controlului instanței de contencios administrativ
Sursă