ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 426/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta T.L. a solicitat, în baza dispozițiilor art. 23 și art. 25 din Legea contenciosului administrativ,emiterea unei hotărâri prin care sa fie sancționat directorul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă București cu plata sumei de 20% din salariu, penalități de întârziere, deoarece acesta nu a pus în executare sentința civilă nr. 276/2011, sentință rămasă irevocabilă prin anularea ca netimbrat a recursului Direcției Generale de Informații și Protecție Internă București. Direcția Generală de Informații și Protecție Internă București, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că instituția a procedat la îndeplinirea obligației de executare a hotărârii înăuntrul termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, M.A.I. a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., arătând că acestei pârâte nu-i revine nici o obligație de a pune în executare Hotărârea nr. 276/2011 a Curții de Apel Cluj. Prin Sentința civilă nr. 640 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj,secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. și a respins acțiunea formulată de reclamanta T.M.L., în contradictoriu cu pârâții M.A.I., Direcția Generală de Informații și Protecție Internă și Directorul General al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: - Prin Sentința civilă nr. 276 din 6 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 1349/33/2010, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., prin Direcția Generală de Informații și Protecție Internă București și, în consecință, a fost obligată pârâta să răspundă reclamantei dacă notele informative interne ale informatorilor din Consiliului Județean Cluj și Consiliului Local Sic Jud. Cluj, utilizate de către M.V. din cadrul S.I.I.P.I.

Cluj în dosarul înaintat de către acesta la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva reclamantei, sunt clasificate, care este temeiul legal și factual al clasificării notelor informative, durata clasificării și modul în care s-a atribuit nivelul de secretizare; au fost respinse excepțiile de procedură privind nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale active și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile; a fost respinsă acțiunea față de pârâtul M.A.I., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

După rămânerea irevocabilă a Hotărârii nr. 276/2011 pârâta a procedat la îndeplinirea obligației dispuse prin hotărâre, iar această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1893 din 5 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1349/33/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de Direcția Generală de Informații și Protecție Internă prin Sentința nr. 276/2011.

Prin adresa nr. 966/130 din 4 mai 2012 pârâta a formulat un răspuns reclamantei, raportat la cele dispuse prin sentință, informațiile obținute, potrivit legii, de către structura specializată a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă au făcut obiectul informării, în anul 2007, a beneficiarului legal, în cazul de față Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, iar pentru efectuarea acestei informări nu au fost utilizate note informative interne ale informatorilor din Consiliul Județean Cluj și Consiliul Local Sic Jud. Cluj, ci informații obținute prin mijloacele și metodele specifice de muncă. Instanța de fond a apreciat că orice cereri ale reclamantei legate de situația care a generat litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 1349/33/2010 nu pot determina aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 dacă ele exced celor dispuse prin hotărârea pronunțată în acel dosar în sarcina pârâtului.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că, deoarece pârâtul și-a îndeplinit obligațiile dispuse prin sentință, în termenul prevăzut de lege, cererea reclamantei de aplicare a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este nefondată; că acțiunea formulată de reclamantă în Dosarul nr. 1349/33/2010 a fost respinsă față de M.A.I., astfel că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții în prezenta cauză și că, nefiind prevăzută nicio obligație în sarcina intimatului Ministerul Administrației și Internelor prin sentință, rezultă că nu poate fi parte în dosarul întemeiat pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se arată în motivele de recurs, în esență, că sentința recurată este nelegală în măsura în care instanța de fond a respins cererea pe motivul lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. și că în titlul executoriu anexat, deși Direcția Generală de Informații și Protecție Internă are calitatea de pârât și, în consecință, este supusă la desecretizarea notelor informative care au stat la baza incriminării sale, nu se poate trece cu vederea dispozitivul titlului executoriu. Susține recurenta că numai atunci când instanța de fond este exclusiv aservită Direcției Generale de Informații și Protecție Internă se poate încălca abuziv titlul executoriu menționat. Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei menționate și rejudecarea în sensul aplicării dispozitivului referitor la executarea silită în materie de contencios administrativ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă aplicarea amenzii prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, Directorului Direcției Generale de Informații și Protecție Internă București, până la executarea de către pârâta Direcția Generală de Informații și Protecție Internă a obligației stabilite în sarcina sa conform Sentinței civile nr. 276 din 6 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1893 din 5 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 23 și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) î n cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” Analiza legislației aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau, în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Așa fiind, rezultă că pârâta Direcția Generală de Informații și Protecție Internă București avea obligația de a executa decizia menționată într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de recurs, respectiv până la data de 5 mai 2012. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare. În cauza analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos. Răspunderea reglementată prin textul de lege sus menționat funcționează ca o sancțiune a atitudinii de pasivitate a autorității publice și a conducătorului acesteia. În prezenta cauză nu se poate reține culpa autorității în depășirea termenului de punere în executare a hotărârii judecătorești. De altfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie să se aibă în vedere circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților, eventuala inerție a acestora.

În speța care formează obiectul prezentei analize judiciare, autoritatea pârâtă nu se află în culpă, pentru că p rin adresa nr. 966130 din 4 mai 2012 pârâta a formulat un răspuns reclamantei, raportat la cele dispuse prin sentință, iar informațiile obținute, potrivit legii, de către structura specializată a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă au făcut obiectul informării în anul 2007, a beneficiarului legal, în cazul de față, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și pentru efectuarea acestei informări nu au fost utilizate note informative interne ale informatorilor din Consiliul Județean Cluj și Consiliul Local Sic, județul Cluj, ci informații obținute prin mijloacele și metodele specifice de muncă.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că în speță, deoarece pârâtul și-a îndeplinit obligațiile dispuse prin sentință, în termenul prevăzut de lege, cererea reclamantei de aplicare a prevederilor art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004 este nefondată. Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că, deoarece acțiunea formulată de reclamantă în dosarul nr. 1349/33/2010 a fost respinsă față de M.A.I., această instituție nu are în prezenta cauză calitate procesuală pasivă, precum și faptul că nefiind prevăzută nicio obligație în sarcina intimatului M.A.I. prin sentință, rezultă că acesta nu poate fi parte în dosarul întemeiat pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.L. împotriva Sentinței civile nr. 640 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.