ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a sub nr. 48257/3/2009, reclamantul S.N.P.V. P.L. în calitate de reprezentant al reclamanților M.A., N.R., T.V., B.F., U.I., S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M., C.I., O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. și Z.A.M. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumelor cuvenite și neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a salariilor de merit cuvenite ca urmare a nealocării acestora, începând cu luna martie 2009 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, precum și plata lunară a acestora începând cu acea dată și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 360/2002, O.G. nr. 38/2003, O.U.G. nr. 192/2002, Legea nr. 554/2004. În cauză a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând în acest sens că pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică, aflat în subordinea Academiei de Poliție A.I.C., are calitate de ordonator terțiar de credite și, având în vedere că reclamanții sunt angajați ai acestuia, reiese că doar acestui pârât îi revine obligația de a plăti sumele solicitate prin acțiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 563 din 17 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, reținând că angajatorul reclamanților, respectiv Institutul de Studii pentru Ordine Publică, are calitate de instituție publică centrală, astfel că în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 01 aprilie 2010. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 5963 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor (Ministerul Afacerilor Interne) și a fost respinsă acțiunea formulată in contradictoriu cu acest pârât; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M.A., N.R., T.V., B.F., U.I., S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M., C.I., O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. și Z.A.M. toți prin reprezentant S.N.P.V. P.L. și reclamanții O.I., Z.C.M., A.M., C.D., D.V., S.D., B.G.R., R.M., I.A. și P.M., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică București, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pentru a exista calitate procesuală pasivă trebuie să existe identitate între persoana pârâtului M.A.I. și cel despre care se pretinde că este obligat prin raportul juridic dedus judecății, reținându-se că autoritatea cu care s-a încheiat raportul de serviciu (potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată) este Institutului de Studii pentru Ordine Publică, astfel că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate cu privire la fondul cauzei, că reclamanții sunt funcționari publici angajați ai Institutului Național pentru Ordine Publică și, conform Dispoziției nr. S/347 din 30 decembrie 2008, beneficiari ai salariului de merit pentru anul 2009. S-a mai reținut de către instanța fondului că prin intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar - fiscale și în vederea încadrării în fondurile bugetare aprobate pentru anul 2009, s-au acordat salarii de merit numai personalului de la capitolul bugetar 61.01 „Ordine publică și siguranță națională”. De asemenea, judecătorul fondului a constatat că fondurile necesare plății salariilor de merit au fost asigurate doar pentru primele două luni ale anului astfel că potrivit dispozițiilor art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora acordarea drepturilor bănești reglementate de ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților M.A.I., pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică a procedat în mod corect la încadrarea cheltuielilor în bugetul alocat așa cum a fost rectificat prin O.U.G.

nr. 34/2009. Recursul. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs S.N.P.V. P.L. și O.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, reclamantul S.N.P.V. P.L. a arătat, în esență, că reclamanților li s-a acordat salariul de merit potrivit Dispoziției nr. S/347 din 30 decembrie 2008 a directorului instituției, salariu care poate fi retras numai in baza art. 4 alin. (4) din O.G. 38/2003 – în caz de sancțiune disciplinară. S-a mai arătat in motivele de recurs că nu poate fi reținută motivarea pârâtului in sensul că sumele nu au fot prevăzute in bugetul de venituri și cheltuieli, astfel că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Prin recursul declarat de reclamantul Oancea Ion și prin concluziile scrise s-a arătat, de asemenea, că salariul de merit poate fi retras numai in situația aplicării unei sancțiuni disciplinare, fiind un drept câștigat care nu poate fi restrâns datorită necuprinderii sumelor in bugetul angajatorului. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente: Judecătorul fondului a interpretat și aplicat dispozițiile legale conform regulilor ce decurg din analizarea art. 4 alin. (2), art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 și a Legii nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, modificată și completată prin O.U.G. nr. 34/2009, referitor la măsura dispusă de sistarea salariului de merit reclamanților: - art. 22 alin. (1) „Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”; - art. 4 alin. (2) „Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite”.

Dat fiind faptul că prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 au fost reduse cheltuielile de personal, la nivelul conducerii M.A.I., ca ordonator principal de credite, și pentru încadrarea în limitele bugetare, s-au stabilit o serie de măsuri, între care și neacordarea salariului de merit celor care nu erau finanțați de la capitalul bugetar „Ordine publică și siguranță națională”. Autoritatea intimată a fost astfel obligat să se încadreze în bugetul aprobat, salariul de merit, gradația de merit și solda de merit, fiind suspendate la plată pentru anul 2009 în privința unor categorii de salariați, motivat de lipsa fondurilor bugetare. Nu se poate afirma că astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.

deoarece sporul nu face parte din salariul de bază, nu este „bun” sau „interes” în sensul Convenției și nu este garantat. Este adevărat că în O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor se prevede dreptul acestora de a beneficia de salariul de merit, însă potrivit art. 4 alin. (2) acesta se stabilește odată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pe baza criteriilor elaborate prin ordin al ministrului de interne. Având în vedere că art. 57 din O.U.G. nr. 38/2003 prevede că acordarea drepturilor bănești reglementate de acest act normativ (deci și a salariului de merit) se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților M.A.I. și cum pentru anul 2009 nu era prevăzută în legea bugetului acordarea salariului de merit pentru polițiștii care nu erau salarizați de la capitalul bugetar „ordine publică și siguranță națională”, măsura dispusă este legală și temeinică.

De altfel, Înalta Curte s-a pronunțat anterior în cazul unor persoane aflate în situație identică cu cea a reclamantului tot prin respingerea acțiunii (Deciziile nr. 4283/2011, 1381/2012). Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de S.N.P.V. P.L.și O.I. împotriva sentinței nr. 5963 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.