ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a sub nr. 48257/3/2009, reclamantul S.N.P.V.

P.L. în calitate de reprezentant al reclamanților M.A., N.R., T.V., B.F., U.I.,

S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M., C.I.,

O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. și Z.A.M. a solicitat instanței să

dispună obligarea pârâților la plata sumelor cuvenite și neachitate ce

reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a salariilor de merit cuvenite ca

urmare a nealocării acestora, începând cu luna martie 2009 și până la data

rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, sume actualizate cu indicele

de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, precum și

plata lunară a acestora începând cu acea dată și plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de proces.

În drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 360/2002, O.G. nr. 38/2003,

O.U.G. nr. 192/2002, Legea nr. 554/2004.

În cauză a formulat

întâmpinare pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, arătând în acest sens că pârâtul Institutul

de Studii pentru Ordine Publică, aflat în subordinea Academiei de Poliție A.I.C.,

are calitate de ordonator terțiar de credite și, având în vedere că reclamanții

sunt angajați ai acestuia, reiese că doar acestui pârât îi revine obligația de

a plăti sumele solicitate prin acțiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.

563 din 17 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a a admis excepția

de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, reținând că angajatorul

reclamanților, respectiv Institutul de Studii pentru Ordine Publică, are

calitate de instituție publică centrală, astfel că în raport de dispozițiile art.

10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a

cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 01

aprilie 2010.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin

sentința

nr.

5963 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor (Ministerul

Afacerilor Interne) și a fost respinsă acțiunea formulată in contradictoriu cu

acest pârât; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M.A., N.R., T.V., B.F.,

U.I., S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M.,

C.I., O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. și Z.A.M. toți prin reprezentant

S.N.P.V. P.L. și reclamanții O.I., Z.C.M., A.M., C.D., D.V., S.D., B.G.R., R.M.,

I.A. și P.M., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine

Publică București, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că pentru a exista calitate

procesuală pasivă trebuie să existe identitate între persoana pârâtului M.A.I.

și cel despre care se pretinde că este obligat prin raportul juridic dedus

judecății, reținându-se că autoritatea cu care s-a încheiat raportul de

serviciu (potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată)

este Institutului de Studii pentru Ordine Publică, astfel că este întemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate cu privire la fondul cauzei, că reclamanții

sunt funcționari publici angajați ai Institutului Național pentru Ordine

Publică și, conform Dispoziției nr. S/347 din 30 decembrie 2008, beneficiari ai

salariului de merit pentru anul 2009.

S-a mai reținut de

către instanța fondului că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2009 cu

privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri

financiar - fiscale și în vederea încadrării în fondurile bugetare aprobate

pentru anul 2009, s-au acordat salarii de merit numai personalului de la

capitolul bugetar 61.01 „Ordine publică și siguranță națională”.

De asemenea,

judecătorul fondului a constatat că fondurile necesare plății salariilor de

merit au fost asigurate doar pentru primele două luni ale anului astfel că

potrivit dispozițiilor art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte

drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora acordarea drepturilor bănești

reglementate de ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual

unităților M.A.I., pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică a

procedat în mod corect la încadrarea cheltuielilor în bugetul alocat așa cum a

fost rectificat prin O.U.G. nr. 34/2009.

Recursul.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs S.N.P.V. P.L. și O.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, reclamantul S.N.P.V. P.L. a arătat, în esență, că reclamanților

li s-a acordat salariul de merit potrivit Dispoziției nr. S/347 din 30

decembrie 2008 a directorului instituției, salariu care poate fi retras numai

in baza art. 4 alin. (4) din O.G. 38/2003 – în caz de sancțiune disciplinară.

S-a mai arătat in motivele de recurs că nu poate fi reținută motivarea

pârâtului in sensul că sumele nu au fot prevăzute in bugetul de venituri și

cheltuieli, astfel că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin recursul

declarat de reclamantul Oancea Ion și prin concluziile scrise s-a arătat, de

asemenea, că salariul de merit poate fi retras numai in situația aplicării unei

sancțiuni disciplinare, fiind un drept câștigat care nu poate fi restrâns

datorită necuprinderii sumelor in bugetul angajatorului.

Procedura în

fața instanței de recurs

Intimatul – pârât

Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursurilor ca nefondate.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Judecătorul fondului

a interpretat și aplicat dispozițiile legale conform regulilor ce decurg din analizarea

art. 4 alin. (2), art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 și a Legii nr. 18/2009

a bugetului de stat pe anul 2009, modificată și completată prin O.U.G. nr. 34/2009,

referitor la măsura dispusă de sistarea salariului de merit reclamanților:

- art. 22 alin. (1)

„Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele

bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru

cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu

respectarea dispozițiilor legale”;

- art. 4 alin. (2)

„Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin.

(2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți,

reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite”.

Dat fiind faptul că

prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 au fost reduse cheltuielile de

personal, la nivelul conducerii M.A.I., ca ordonator principal de credite, și

pentru încadrarea în limitele bugetare, s-au stabilit o serie de măsuri, între

care și neacordarea salariului de merit celor care nu erau finanțați de la

capitalul bugetar „Ordine publică și siguranță națională”.

Autoritatea intimată

a fost astfel obligat să se încadreze în bugetul aprobat, salariul de merit,

gradația de merit și solda de merit, fiind suspendate la plată pentru anul 2009

în privința unor categorii de salariați, motivat de lipsa fondurilor bugetare.

Nu se poate afirma că

astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. deoarece sporul nu face parte din salariul de bază, nu este „bun” sau „interes” în

sensul Convenției și nu este garantat.

Este adevărat că în

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor se

prevede dreptul acestora de a beneficia de salariul de merit, însă potrivit art.

4 alin. (2) acesta se stabilește odată pe an, de regulă după aprobarea

bugetului, pe baza criteriilor elaborate prin ordin al ministrului de interne.

Având în vedere că art.

57 din O.U.G. nr. 38/2003 prevede că acordarea drepturilor bănești reglementate

de acest act normativ (deci și a salariului de merit) se face în limita

fondurilor bugetare aprobate anual unităților M.A.I. și cum pentru anul 2009 nu

era prevăzută în legea bugetului acordarea salariului de merit pentru

polițiștii care nu erau salarizați de la capitalul bugetar „ordine publică și

siguranță națională”, măsura dispusă este legală și temeinică.

De altfel, Înalta

Curte s-a pronunțat anterior în cazul unor persoane aflate în situație identică

cu cea a reclamantului tot prin respingerea acțiunii (Deciziile nr. 4283/2011,

1381/2012).

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs.

Constatând că

sentința recurată este legală și temeinică și că nu există

motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de S.N.P.V. P.L.și O.I. împotriva sentinței nr. 5963 din 18 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013.