ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul pe rolul
Tribunalului București, secția a IX-a sub nr. 48257/3/2009, reclamantul S.N.P.V.
P.L. în calitate de reprezentant al reclamanților M.A., N.R., T.V., B.F., U.I.,
S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M., C.I.,
O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. și Z.A.M. a solicitat instanței să
dispună obligarea pârâților la plata sumelor cuvenite și neachitate ce
reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a salariilor de merit cuvenite ca
urmare a nealocării acestora, începând cu luna martie 2009 și până la data
rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, sume actualizate cu indicele
de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, precum și
plata lunară a acestora începând cu acea dată și plata cheltuielilor de
judecată ocazionate de proces.
În drept, au fost
invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 360/2002, O.G. nr. 38/2003,
O.U.G. nr. 192/2002, Legea nr. 554/2004.
În cauză a formulat
întâmpinare pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin care a invocat excepția
lipsei calității procesuale pasive, arătând în acest sens că pârâtul Institutul
de Studii pentru Ordine Publică, aflat în subordinea Academiei de Poliție A.I.C.,
are calitate de ordonator terțiar de credite și, având în vedere că reclamanții
sunt angajați ai acestuia, reiese că doar acestui pârât îi revine obligația de
a plăti sumele solicitate prin acțiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea
acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.
563 din 17 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a a admis excepția
de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, reținând că angajatorul
reclamanților, respectiv Institutul de Studii pentru Ordine Publică, are
calitate de instituție publică centrală, astfel că în raport de dispozițiile art.
10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a
cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 01
aprilie 2010.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin
sentința
nr.
5963 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor (Ministerul
Afacerilor Interne) și a fost respinsă acțiunea formulată in contradictoriu cu
acest pârât; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M.A., N.R., T.V., B.F.,
U.I., S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M.,
C.I., O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. și Z.A.M. toți prin reprezentant
S.N.P.V. P.L. și reclamanții O.I., Z.C.M., A.M., C.D., D.V., S.D., B.G.R., R.M.,
I.A. și P.M., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine
Publică București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că pentru a exista calitate
procesuală pasivă trebuie să existe identitate între persoana pârâtului M.A.I.
și cel despre care se pretinde că este obligat prin raportul juridic dedus
judecății, reținându-se că autoritatea cu care s-a încheiat raportul de
serviciu (potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată)
este Institutului de Studii pentru Ordine Publică, astfel că este întemeiată
excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate cu privire la fondul cauzei, că reclamanții
sunt funcționari publici angajați ai Institutului Național pentru Ordine
Publică și, conform Dispoziției nr. S/347 din 30 decembrie 2008, beneficiari ai
salariului de merit pentru anul 2009.
S-a mai reținut de
către instanța fondului că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2009 cu
privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri
financiar - fiscale și în vederea încadrării în fondurile bugetare aprobate
pentru anul 2009, s-au acordat salarii de merit numai personalului de la
capitolul bugetar 61.01 „Ordine publică și siguranță națională”.
De asemenea,
judecătorul fondului a constatat că fondurile necesare plății salariilor de
merit au fost asigurate doar pentru primele două luni ale anului astfel că
potrivit dispozițiilor art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte
drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora acordarea drepturilor bănești
reglementate de ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual
unităților M.A.I., pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică a
procedat în mod corect la încadrarea cheltuielilor în bugetul alocat așa cum a
fost rectificat prin O.U.G. nr. 34/2009.
Recursul.
Împotriva acestei
sentințe au formulat recurs S.N.P.V. P.L. și O.I., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii
de recurs, reclamantul S.N.P.V. P.L. a arătat, în esență, că reclamanților
li s-a acordat salariul de merit potrivit Dispoziției nr. S/347 din 30
decembrie 2008 a directorului instituției, salariu care poate fi retras numai
in baza art. 4 alin. (4) din O.G. 38/2003 – în caz de sancțiune disciplinară.
S-a mai arătat in motivele de recurs că nu poate fi reținută motivarea
pârâtului in sensul că sumele nu au fot prevăzute in bugetul de venituri și
cheltuieli, astfel că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Prin recursul
declarat de reclamantul Oancea Ion și prin concluziile scrise s-a arătat, de
asemenea, că salariul de merit poate fi retras numai in situația aplicării unei
sancțiuni disciplinare, fiind un drept câștigat care nu poate fi restrâns
datorită necuprinderii sumelor in bugetul angajatorului.
Procedura în
fața instanței de recurs
Intimatul – pârât
Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursurilor ca nefondate.
Considerentele
și soluția instanței de recurs
Analizând cererile de
recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în
conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Judecătorul fondului
a interpretat și aplicat dispozițiile legale conform regulilor ce decurg din analizarea
art. 4 alin. (2), art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 și a Legii nr. 18/2009
a bugetului de stat pe anul 2009, modificată și completată prin O.U.G. nr. 34/2009,
referitor la măsura dispusă de sistarea salariului de merit reclamanților:
- art. 22 alin. (1)
„Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu
respectarea dispozițiilor legale”;
- art. 4 alin. (2)
„Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin.
(2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți,
reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite”.
Dat fiind faptul că
prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 au fost reduse cheltuielile de
personal, la nivelul conducerii M.A.I., ca ordonator principal de credite, și
pentru încadrarea în limitele bugetare, s-au stabilit o serie de măsuri, între
care și neacordarea salariului de merit celor care nu erau finanțați de la
capitalul bugetar „Ordine publică și siguranță națională”.
Autoritatea intimată
a fost astfel obligat să se încadreze în bugetul aprobat, salariul de merit,
gradația de merit și solda de merit, fiind suspendate la plată pentru anul 2009
în privința unor categorii de salariați, motivat de lipsa fondurilor bugetare.
Nu se poate afirma că
astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. deoarece sporul nu face parte din salariul de bază, nu este „bun” sau „interes” în
sensul Convenției și nu este garantat.
Este adevărat că în
O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor se
prevede dreptul acestora de a beneficia de salariul de merit, însă potrivit art.
4 alin. (2) acesta se stabilește odată pe an, de regulă după aprobarea
bugetului, pe baza criteriilor elaborate prin ordin al ministrului de interne.
Având în vedere că art.
57 din O.U.G. nr. 38/2003 prevede că acordarea drepturilor bănești reglementate
de acest act normativ (deci și a salariului de merit) se face în limita
fondurilor bugetare aprobate anual unităților M.A.I. și cum pentru anul 2009 nu
era prevăzută în legea bugetului acordarea salariului de merit pentru
polițiștii care nu erau salarizați de la capitalul bugetar „ordine publică și
siguranță națională”, măsura dispusă este legală și temeinică.
De altfel, Înalta
Curte s-a pronunțat anterior în cazul unor persoane aflate în situație identică
cu cea a reclamantului tot prin respingerea acțiunii (Deciziile nr. 4283/2011,
1381/2012).
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs.
Constatând că
sentința recurată este legală și temeinică și că nu există
motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu
prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de S.N.P.V. P.L.și O.I. împotriva sentinței nr. 5963 din 18 octombrie
2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 februarie 2013.