ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 66/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea arbitrală înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional sub nr. 275/2008, reclamamanta SC P.A.G. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC R.T. SRL la: - plata sumei de 16.783,76 euro reprezentând contravaloarea cantității de 92,180 tone de orez descărcate și puse la dispoziția societății pârâte, - plata sumei de 364.140 euro reprezentând penalități de 20% din valoarea prețului din contract și la plata cheltuielilor arbitrale. Prin sentința arbitrală nr. 124 din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. a fost admisă în parte acțiunea arbitrală formulată de reclamanta SC P.A.G.

SRL împotriva pârâtei SC R.T. SRL, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei: -suma de 16.783,76 euro cu titlu de preț al mărfii livrate; -suma de 16.783,76 euro cu titlu de penalități; -suma de 5.145 RON contravaloare taxe arbitrale, proporțional cu suma totală acordată. Împotriva sentinței arbitrale nr. 124 din 6 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 275/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. a formulat acțiune în anulare petenta SC P.A.G. SRL, solicitând desființarea, în parte, a sentinței arbitrale, iar pe fond admiterea în totalitate a acțiunii cu consecința obligării pârâtei și la plata sumei de 364.140 euro reprezentând penalități de 20% din valoarea prețului, conform capătului 2 din cererea de arbitrare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 15 din 26 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 6493/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de petenta SC P.A.G. SRL împotriva sentinței arbitrale nr. 124 din 26 mai 2009 pronunțată în dosar nr. 275/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R.. În motivarea sentinței instanța a reținut, în esență, că în cauză nu au fost încălcate dispoziții legale imperative care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 364 lit. i) și f) C. proc. civ. Motivele acțiunii în anulare sunt cele expres și limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., iar soluționarea litigiului în echitate nefiind prevăzut expres de lege ca motiv al acțiunii în anulare nu poate constitui motiv pentru admiterea acțiunii.

Prin judecata în echitate nu sunt încălcate dispozițiile legale, întrucât legea este cea care dă dreptul de a se judeca altfel, respectiv art. 360 alin. (2) C. proc. civ., iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 970 C. civ., convențiile trebuie executate de bună voie. De altfel doctrina a apreciat că echitatea este principiul care trebuie să stea la baza oricărei judecăți, iar dreptul la un proces echitabil reprezintă doar o aplicație concretă a principiului echității. Și motivul doi al acțiunii în anulare întemeiat în art. 364 lit. f) C. proc. civ. a fost apreciat ca nefondat, în condițiile în care instanța arbitrală s-a pronunțat pe cererile cu care a fost investită. Faptul că a fost acordată o sumă mai mică cu titlu de penalități, nu înseamnă că instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut.

Critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 1070 C. civ. a fost apreciată că atamează fondul cauzei, și prin urmare, nu poate fi încadrată în prevederile art. 369 lit. f) C. proc. civ. Împotriva sentinței comerciale nr. 15 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs petenta SC P.A.G. SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se admită acțiunea în anulare formulată împotriva sentinței arbitrale nr. 124 din 26 mai 2009 dispusă în dosarul nr. 275/2008 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. și ca urmare: -să se desființeze, în parte, sentința arbitrală; -judecând pe fond să se admită în totalitate acțiunea reclamantei SC P.A.G.

SRL având în vedere dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta prezintă pe larg circumstanțele particulare ale cauzei, regulile de procedură aplicabile în cazul convenției arbitrale, motivele acțiunii în anulare, apărările pârâtei din întâmpinare, iar critica efectivă vizând nelegalitatea hotărârii reurate vizează motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta arată că sentința recurată nu este motivată în raport cu motivele acțiunii în anulare, instanța fiind obligată să răspundă tuturor criticilor formulate. De asemenea, instanța de judecată a aplicat greșit prevederile art. 1070 C. civ., instanța arbitrală neputând să judece în echitate în raport de dispozițiile art. 1 C. proc.

civ. În completarea motivelor de recurs, depuse la data de 24 martie 2010, recurenta a invocat greșita compunere a completului de judecată fapt ce duce la nulitatea absolută a hotărârii recurate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta arată că greșit instanța de judecată, în complet unic, a soluționat acțiunea în anulare a sentinței arbitrale în condițiile în care completul de judecată trebuia compus din trei judecători, similar completului ce a soluționat arbitrajul, în acest sens fiind și Decizia nr. V din 2001pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Intimata SC R.T. SRL a formulat întâmpinare prin care solicită în esență resingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept indicate de recurenta, se constată că recursul este nefondat. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. vizează normele de ordine publică referitoare la compunerea completului de judecată dar invocarea acestui motiv de recurs de către recurentă nu-și găsește incidența în speța de față avâînd în vedere dispozițiile art. 365 alin. (1) și 366 1 C. proc. civ. Dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. determină competența materială și teritorială a instanței căreia îi revine sarcina de a soluționa acțiunea în anulare, dar în speța de față Curtea de Apel București este instanța competentă material și teritorial să soluționeze acțiunea în anulare în raport de textul de lege evocat.

Compunerea completului de judecată pentru judecata acțiunii în anulare este reglementat de dispozițiile art. 366 1 , text de lege introdus prin art. I pct. 1361 din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 63 din Legea nr. 215/2005. Astfel, acțiunea în anulare se judecă în completul prevăzut de lege pentru judecata în prima instanță, adică de un singur judecător având în vedere dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată. Recursul împotriva hotărârii prin care se soluționează acțiunea în anulare se judecă în complet de trei judecători. Ca urmare, instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București a soluționat acțiunea în anulare formulată de petenta SC P.A.G.

SRL cu respectarea normelor imperative vizând compunerea și constituirea instanței având în vedere dispozițiile art. 366 1 C. proc. civ. Recurenta a invocat în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. Decizia nr. V din 25 iulie 2001 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 675/25.10.2001 din această decizie și-a încetat efectele prevăzute de art. 329 alin. (3) C. proc. civ. după modificarea codului de procedură civilă prin Legea nr. 215/2005 respectiv dispozițile art. 366 1 C. proc. civ. prin care a fost stabilită compunerea completului de judecată pentru soluționarea acțiunii în anulare. Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar sentința recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța examinând argumentele petentei vizând acțiunea în anulare, respectiv incidența în cauză a dispozițiilor art. 364 lit. i) și f) C. proc. civ. precum și dispozițiile art. 1070 C. civ. Instanța a ținut cont de specificitatea acțiunii în anulare a unei hotărâri arbitrale care nu permite cenzurarea temeiniciei respectivei hotărâri, ci numai un control judecătoresc al legalității acesteia din perspectiva motivelor prevăzute limitativ de art. 364 lit. a) – i) C. proc.

civ. Aspectele vizând temeinicia hotărârii arbitrale, respectiv fondul cauzei au fost analizate în limitele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., iar motivarea cuprinde succinte referiri la doctrină și jurisprudență, într-o manieră clară și concisă, raționamentul judecătorului fiind bazat pe lege, context în care nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speța de față întrucât prima instanță constituită conform art. 366 1 C. proc. civ. a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, ținând cont de faptul că prin acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale este permis numai cu control judecătoresc al legalității acesteia pentru motivele prevăzute expres și limitativ de art. 364 lit. a) - i) C. proc.

civ. Prima instanță a efectuat controlul de legalitate solicitat de petenta reclamantă în lumina motivelor prevăzute de art. 364 lit. i) și f), fără a putea să analizeze acțiunea arbitrală și argumentele formulate în cadrul procesului arbitral, acestea fiind analizate de Tribunalul Arbitral. Întregul raționament al instanței este corect întrucât motivele acțiunii în anulare vizând „judecata în echitate fără a exista o cerere expresă a părților în acest sens” nu sunt norme de ordine publică și nici nu pot fi considerate drept norme imperative ale legii în sensul avut în vedere de prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. Dispozițiile art. 304 lit. i) C. proc. civ. nu includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de recurentă sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de situația de fapt stabilită.

Clauza penală prevăzută de părți la art. 12 lit. a) alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare din 17 iunie 2008 a fost stabilită în condițiile art. 969 C. civ. dar aceste dispoziții legale nu sunt norme de ordine publică, (norme imperative) în sensul dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. Faptul că instanța arbitrală a admis în parte capătul doi de cerere vizând penalitățile solicitate nu duce la incidența în cauză a dispozițiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., iar împrejurarea că soluția pronunțată nu este mulțumitoare pentru recurentă nu face aplicabile dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc. civ. De fapt, sub trena celor două motive în anulare invocate, recurenta reclamantă a abordat fondul litigiului, contestând starea de fapt reținută de Curtea de Arbitraj și modul în care s-a făcut aplicarea în speță a normelor legale și a principiilor de drept.

Corect a reținut prima instanță că prin invocarea dispozițiilor art. 1070 C. civ. de către petent se vizează aspecte de fond ce nu pot fi încadrate în cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. Concluzionând, se reține că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 7, 9 raportat la art. 304 1 C. proc. civ. și 366 1 C. proc. civ. sunt nefondate, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC P.A.G. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 15 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.A.G. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 15 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.