ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4067/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4067/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iulie 2011 la Tribunalul Vaslui reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul local D. și Primarul comunei D. obligarea pârâților la decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă pentru personalul didactic din Școala cu clasele I-VIII R., care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitate, începând cu 1 decembrie 2009 până la pronunțarea sentinței, actualizate în funcție de rata inflației, precum și pe viitor. Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 529 din 12 aprilie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, cu privire la membra de sindicat N.C., declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, în ceea ce o privește pe membra de sindicat N.C., care are domiciliul în municipiul Bacău, sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, care prevede că „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.” Astfel învestit, Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 27 din 11 ianuarie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Vaslui și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
În motivarea soluției sale Tribunalul Bacău a reținut că acțiunea a fost formulată de Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V. și, în raport de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 62/2011, uniunea este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă. Chiar dacă acțiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunțată să se acorde membrilor de sindicat unele drepturi salariale, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți.
S-a mai reținut că prin decizia nr. 1/2013 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru considerentele ce succed: Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective și, aplicând principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, s-a concluzionat că organizațiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.
Atâta timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în determinarea competenței teritoriale urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Această interpretare a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele C. muncii, ci asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației de sindicat. În consecință, raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii republicat cu modificările și completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2) se va ține seama de sediul sindicatului reclamant.
Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V. competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Vaslui
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.