ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2013

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Vaslui sub nr. 866/89/2012 la data de 16 martie 2012 reclamanta Uniunea Sindicală

„D." Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat individualizați în tabelul

anexat cererii de chemare în judecată, a chemat în judecată pe pârâții Instituția

Primarului comunei Dragomirești și Consiliul Local al comunei Dragomirești solicitând

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata

sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale cadrelor

didactice navetiste, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în cuantum

de 13.056 RON, aferente perioadei septembrie-decembrie 2011 și ianuarie 2012, actualizate

cu indicele de inflație la data plății efective.

Pronunțând sentința

civilă nr. 641 din 10 mai 2012, Tribunalul Vaslui a declinat competența teritorială

de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Uniunea Sindicală „D." Vaslui,

în numele și pentru membrul de sindicat P.E.R., în favoarea Tribunalului Bacău,

reținând incidența dispozițiilor art. 158 din C. proc. civ., coroborat cu prevederile

art. 269 alin. (2) din C. mun.

La rândul său,

Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința nr. 2388 din 26 octombrie 2012,

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui,

reținând că, potrivit art. 269 C. mun.:

(1) Judecarea

conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc.

civ.

(2) Cererile referitoare

la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Potrivit art.

210 din Legea dialogului social, nr. 62/2010, cererile referitoare la soluționarea

conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente

în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Prin urmare, Legea

nr. 62/2010 reglementează o competență teritorială alternativă obligatorie a cauzelor

în care salariatul are calitatea de reclamant, doar o persoană fizică fiind susceptibilă

de a avea domiciliu sau loc de muncă, iar prin raportare la acest din urmă criteriu

Tribunalul Vaslui este competent în soluționarea cauzei (reclamanta P.E.R., astfel

cum se arată în cererea de chemare în judecată, fiind cadru didactic al Școlii cu

clasele I-VIII R., județul Vaslui și solicitând cheltuielile de transport între

localitatea de reședință, Vaslui, și locul de muncă, localitatea Rădeni).

Chiar dacă s-ar

admite că, prin raportare la adresa de domiciliu, Tribunalul Bacău este competent

în soluționarea cauzei, potrivit art. 12 C. proc. civ., act normativ cu care dispozițiile

Legii nr. 62/2011 se completează (art. 216) reclamantul are alegerea între mai multe

instanțe deopotrivă competente, astfel încât, o dată sesizată una dintre ele (în

speță Tribunalul Vaslui), aceasta este legal învestită, neavând posibilitatea declinării

competenței, după cum nici reclamanta însăși nu mai poate solicita trimiterea cauzei

celeilalte instanțe deopotrivă competente.

Pe de altă parte,

s-a constatat că acțiunea a fost formulată de Uniunea Sindicală „D." Vaslui,

organizație sindicală, legal constituită, astfel încât în raport de dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 62/2011, uniunea sindicală reclamantă este persoană juridică

proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă. În aceste condiții,

chiar dacă acțiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunțată să se

acorde membrilor de sindicat unele drepturi salariale, aceștia nu dobândesc calitatea

de reclamanți (în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și

Justiție, decizia nr. 943 din 2010 pronunțată în Dosarul nr. 4242/62/2009).

Cum în cauza dedusă

judecății, reclamanta are sediul în Vaslui, în temeiul art. 269 C. mun., s-a constatat

că Tribunalului Vaslui îi revine competența de soluționare a acestei cauze.

Constatându-se

ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Legal învestită,

față de dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea cu care

a fost învestită instanța de judecată a fost formulată de către Uniunea Sindicală

„D." Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat, în valorificarea unor

drepturi salariale aparținând membrilor săi, printre care și P.E.R.

Potrivit art.

28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor,

ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a

introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se

statuează expres [alin. (3) al art. 28] că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile

sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în determinarea

competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea

nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se

verifică în persoana reclamantului, se va tine seama de sediul sindicatului-reclamant.

În acest sens,

prin decizia nr. 1 din 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

în interesul legii declarate de prim adjunctul procurorului general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții

de Apel Brașov, statuând că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea

dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate

procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea

și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art 284 alin. (2)]

C. mun., republicat, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor

de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Cum în speță,

sediul sindicatului reclamant se află în circumscripția Tribunalului Vaslui, în

favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 martie 2013.