ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 866/89/2012 la data de 16 martie 2012 reclamanta Uniunea Sindicală „D." Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat individualizați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, a chemat în judecată pe pârâții Instituția Primarului comunei Dragomirești și Consiliul Local al comunei Dragomirești solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale cadrelor didactice navetiste, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în cuantum de 13.056 RON, aferente perioadei septembrie-decembrie 2011 și ianuarie 2012, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Pronunțând sentința civilă nr. 641 din 10 mai 2012, Tribunalul Vaslui a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Uniunea Sindicală „D." Vaslui, în numele și pentru membrul de sindicat P.E.R., în favoarea Tribunalului Bacău, reținând incidența dispozițiilor art. 158 din C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 269 alin. (2) din C. mun. La rândul său, Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința nr. 2388 din 26 octombrie 2012, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, reținând că, potrivit art. 269 C. mun.: (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Potrivit art. 210 din Legea dialogului social, nr. 62/2010, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Prin urmare, Legea nr. 62/2010 reglementează o competență teritorială alternativă obligatorie a cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, doar o persoană fizică fiind susceptibilă de a avea domiciliu sau loc de muncă, iar prin raportare la acest din urmă criteriu Tribunalul Vaslui este competent în soluționarea cauzei (reclamanta P.E.R., astfel cum se arată în cererea de chemare în judecată, fiind cadru didactic al Școlii cu clasele I-VIII R., județul Vaslui și solicitând cheltuielile de transport între localitatea de reședință, Vaslui, și locul de muncă, localitatea Rădeni).

Chiar dacă s-ar admite că, prin raportare la adresa de domiciliu, Tribunalul Bacău este competent în soluționarea cauzei, potrivit art. 12 C. proc. civ., act normativ cu care dispozițiile Legii nr. 62/2011 se completează (art. 216) reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel încât, o dată sesizată una dintre ele (în speță Tribunalul Vaslui), aceasta este legal învestită, neavând posibilitatea declinării competenței, după cum nici reclamanta însăși nu mai poate solicita trimiterea cauzei celeilalte instanțe deopotrivă competente. Pe de altă parte, s-a constatat că acțiunea a fost formulată de Uniunea Sindicală „D." Vaslui, organizație sindicală, legal constituită, astfel încât în raport de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 62/2011, uniunea sindicală reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă.

În aceste condiții, chiar dacă acțiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunțată să se acorde membrilor de sindicat unele drepturi salariale, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți (în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 943 din 2010 pronunțată în Dosarul nr. 4242/62/2009). Cum în cauza dedusă judecății, reclamanta are sediul în Vaslui, în temeiul art. 269 C. mun., s-a constatat că Tribunalului Vaslui îi revine competența de soluționare a acestei cauze. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Legal învestită, față de dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Cererea cu care a fost învestită instanța de judecată a fost formulată de către Uniunea Sindicală „D." Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat, în valorificarea unor drepturi salariale aparținând membrilor săi, printre care și P.E.R. Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor. De asemenea, se statuează expres [alin. (3) al art. 28] că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va tine seama de sediul sindicatului-reclamant.

În acest sens, prin decizia nr. 1 din 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, statuând că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art 284 alin. (2)] C. mun., republicat, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant." Cum în speță, sediul sindicatului reclamant se află în circumscripția Tribunalului Vaslui, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.