ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3220/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 1571/89/2012, reclamanta Uniunea Județeană Sindicatelor din Învățământ Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar Vladia, Primarul comunei Dragomirești și Consiliul Local Dragomirești obligarea acestora la plata premiului anual aferent anului 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată, actualizate în funcție de rata inflației, la data plății efective.

Tribunalul Vaslui, secția civilă, prin Sentința nr. 1014/2012 de la 18 iulie 2012, a admis excepția de necompetență a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu motivarea că, în domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul reclamantul, or membrii de sindicat reprezentați H.G. și B.L. au domiciliul în Bacău.

Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 222/2013 de la 8 februarie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui, reținând că, prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în dosarul nr. 19/2012 în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 82/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru următoarele argumente: Potrivit dispozițiilor art 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 82/2011 sindicatele apără drepturile membrilor lor în fața instanțelor judecătorești și au dreptul de a întreprinde orice acțiune în justiție în numele membrilor de sindicat, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale având calitate procesuală activă, conferindu-li-se, așadar, legitimare procesuală activă ope legis.

În determinarea instanței competente teritorial să soluționeze o atare cerere, potrivit dispozițiilor art. 289 alin. (2) C. muncii republicat, având în vedere coparticiparea procesuală activă și prorogarea de competență, se va avea în vedere sediul sindicatului, chiar și în acele situații în care unii dintre membrii de sindicat domiciliază în circumscripțiile altor tribunale.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în Dosarul nr 19/2012, a admis recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) din C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Față de prevederile art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora deciziile pronunțate în recursul în interesul legii sunt obligatorii, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, având în vedere că reclamanta din prezenta cauză are sediul în orașul Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL