ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3220/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe

rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 1571/89/2012, reclamanta Uniunea Județeană

Sindicatelor din Învățământ Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Grupul Școlar Vladia, Primarul comunei Dragomirești și Consiliul Local

Dragomirești obligarea acestora la plata premiului anual aferent anului 2010,

proporțional cu perioada efectiv lucrată, actualizate în funcție de rata

inflației, la data plății efective.

Tribunalul Vaslui,

secția civilă, prin Sentința nr. 1014/2012 de la 18 iulie 2012, a admis

excepția de necompetență a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, cu motivarea că, în domeniul conflictelor de muncă,

competența teritorială revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își

are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul reclamantul, or membrii de

sindicat reprezentați H.G. și B.L. au domiciliul în Bacău.

Tribunalul Bacău,

secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 222/2013 de la 8 februarie 2013, a

admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui, reținând că, prin Decizia nr.

1/2013 pronunțată în dosarul nr. 19/2012 în interesul legii, Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a

dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată

prin Legea dialogului social nr. 82/2011), organizațiile sindicale au calitate

procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar,

în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost

art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările și completările

ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de

muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în

temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență

stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului

Vaslui, pentru următoarele argumente:

Potrivit

dispozițiilor art 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 82/2011

sindicatele apără drepturile membrilor lor în fața instanțelor judecătorești și

au dreptul de a întreprinde orice acțiune în justiție în numele membrilor de

sindicat, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, în exercitarea

acestor atribuții, organizațiile sindicale având calitate procesuală activă,

conferindu-li-se, așadar, legitimare procesuală activă ope legis.

În determinarea

instanței competente teritorial să soluționeze o atare cerere, potrivit

dispozițiilor art. 289 alin. (2) C. muncii republicat, având în vedere

coparticiparea procesuală activă și prorogarea de competență, se va avea în

vedere sediul sindicatului, chiar și în acele situații în care unii dintre

membrii de sindicat domiciliază în circumscripțiile altor tribunale.

În acest sens, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii,

prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în Dosarul nr 19/2012, a admis recursurile

în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de

conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit că, în interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.

54/2003, (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011),

organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în

numele membrilor de sindicat, iar, în interpretarea și aplicarea unitară a

dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) din C. muncii,

republicat, cu modificările și completările ulterioare instanța competentă

teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este

cea de la sediul sindicatului reclamant.

Față de prevederile

art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora deciziile

pronunțate în recursul în interesul legii sunt obligatorii, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui,

având în vedere că reclamanta din prezenta cauză are sediul în orașul Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL