ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2943/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 838 din 17 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a luat act de renunțarea reclamantului B.E. la judecata în contradictoriu cu pârâții SC Ș.S. SA, SC V.P. SA și B.I.L. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S. și Statul Român, prin M.F.P. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcțiilor și lucrărilor ridicate pe terenul său, în condițiile art. 494 C. civ. Prin Decizia nr. 551/A/2011, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 12.344 m.p., la care se face referire prin prezenta acțiune.

Deși s-a constatat nevalabilitatea titlului statului, cu consecința recunoașterii validității titlului reclamantului, dreptul de proprietate a fost transmis de acesta unui terț ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea. Prin Decizia nr. 367/ A din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. Instanța de apel a constatat că, la termenul din 31 ianuarie 2012, tribunalul a admis corect excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a C.S.M. Chiar dacă acțiunea reclamantului este respinsă, nu există raport juridic între parte și această instituție, stabilit prin lege sau în baza vreunui contract, care să justifice calitatea procesuală pasivă a Consiliului Superior al Magistraturii.

În măsura în care o hotărâre judecătorească este apreciată ca nelegală și netemeinică, partea are posibilitatea exercitării căilor de atac, iar nu chemarea în garanție a C.S.M., care are atribuții legate doar de cariera magistratului. În ceea ce privește fondul raportului juridic dedus judecății, instanța de apel a constatat că, prin Decizia nr. 551 din 30 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a reținut calitatea reclamantului de persoană îndreptățită să obțină măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de 12.344 m.p. Reclamantul nu poate pretinde un drept de proprietate asupra clădirilor, pentru că nu există nici o hotărâre judecătorească irevocabilă sau o dispoziție administrativă care să statueze calitatea sa de proprietar asupra terenului pe care se află construcțiile solicitate.

În plus, a reținut instanța de apel, reclamantul sau antecesorii acestuia nu au avut vreodată calitatea de proprietar asupra construcțiilor, care să fi fost preluate de stat sau alte persoane juridice în perioada de referință a Legii nr. 10/2001. Așa cum în mod corect a constatat tribunalul, urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra terenului la data edificării construcțiilor, acțiunea în constatarea a accesiunii imobiliare este neîntemeiată, nemaifiind necesară analizarea altor aspecte. Cât privește calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., instanța de apel a constatat că această excepție nu poate fi examinată cât timp reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar al terenului, iar instanțele anterioare nu au cercetat cauza pe fond pentru a verifica cine este proprietarul construcțiilor, respectiv cine are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul B.E. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu a consemnat dezbaterile de ședință din 16 octombrie 2012 într-o încheiere semnată de judecători și grefieri. Decizia atacată este lovită de nulitate și pentru faptul că a menționat în cauză persoane - SC V.P. SA, SC Ș.S. SA - față de care a renunțat la judecată. Recurentul a mai arătat că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit al actului dedus judecății cu privire la calitatea procesuală pasivă a C.S.M., printr-o motivare hilară și aberantă. Incidența pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ. este justificată și de faptul că nu a cerut instanței de apel să judece nici hotărârea Înaltei Curți și nici pe cea a curții de apel cu privire la calitatea sa de proprietar al terenului aflat sub construcții. Recurentul a mai arătat că motivarea instanței privind calitatea sa de proprietar al terenului este aberantă, mincinoasă și rușinoasă și frizează absurdul. Recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare: Invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că decizia atacată este lovită de nulitate, pentru că nu cuprinde încheierea de dezbateri și menționează pârâții față de care a renunțat la judecată. Aceste critici nu pot fi primite, deoarece se constată că hotărârea atacată cuprinde partea introductivă în care sunt consemnate dezbaterile care au avut loc înainte de acordarea cuvântului asupra fondului cauzei cât și cele asupra fondului.

Eventualele nemulțumiri ale reclamantului cu privire la modul în care au fost consemnate cele petrecute în instanță nu pot fi exprimate pe calea recursului, ci prin intermediul unei alte instituții procedurale, la care reclamantul nu a apelat. Nici susținerea referitoare la greșita păstrare în cadrul procedurii la instanța de apel a pârâților față de care a renunțat la judecată nu este fondată pentru că, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care s-a constatat renunțarea la judecată, pârâții față de care renunțarea la judecată a operat își păstrează calitatea de intimați în căile de atac. Aceasta se datorează faptului că soluția constatării renunțării la judecată față de anumiți pârâți nu echivalează cu o scoatere a acestora din proces, căile de atac urmând a se judeca în același cadru procesual în care a avut loc și judecata în prima instanță.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși încheierea prin care s-a luat act de renunțare la judecată nu este supusă căii de atac a apelului, ea este, totuși, susceptibilă de recurs, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Cât privește criticile încadrate de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că acestea nu se circumscriu textului de lege invocat. Astfel, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare, acest motiv de recurs se aplică doar atunci când, prin hotărârea pronunțată, instanța a nesocotit principiul potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

În cauză, recurentul susține că incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este atrasă de faptul că instanța de apel a motivat neadecvat calitatea procesuală pasivă a C. S.M. și a interpretat hotărârea Înaltei Curți și a curții de apel cu privire la calitatea sa de proprietar al terenului aflat sub construcții. Or, aceste elemente nu pot fi analizate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că nu vizează actul juridic dedus judecății, ci aspecte procedurale, de natură a atrage, eventual, incidența altor motive de casare sau modificare, care nu au fost menționate de recurent.

Instanța de recurs, însă, nu poate face o analiză cu privire la modul în care instanța de apel a soluționat chestiunea calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii sau a modului de interpretare al hotărârilor judecătorești anterioare, pentru că recurentul nu face critici de nelegalitate sub acest aspect, limitându-se doar să afirme că motivarea este aberantă și hilară. Față de cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 367/ A din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2013.