ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2943/2013

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 838 din 17 aprilie

2012, Tribunalul București,

secția a IV a civilă, a luat act de renunțarea reclamantului B.E. la judecata

în contradictoriu cu pârâții SC Ș.S. SA, SC V.P. SA și B.I.L.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S. și Statul Român,

prin M.F.P.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se

constate că a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra

construcțiilor și lucrărilor ridicate pe terenul său, în condițiile art. 494 C.

civ.

Prin Decizia nr. 551/A/2011, Curtea de

Apel București, secția a III a civilă, a respins cererea de restituire în

natură a terenului în suprafață de 12.344 m.p., la care se face referire prin

prezenta acțiune.

Deși s-a constatat nevalabilitatea

titlului statului, cu consecința recunoașterii validității titlului

reclamantului, dreptul de proprietate a fost transmis de acesta unui terț ce a

dobândit în mod irevocabil proprietatea.

Prin Decizia nr. 367/ A din 16

octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie,

a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Instanța de apel a constatat că, la

termenul din 31 ianuarie 2012, tribunalul a admis corect excepția inadmisibilității

cererii de chemare în garanție a C.S.M.

Chiar dacă acțiunea reclamantului este

respinsă, nu există raport juridic între parte și această instituție, stabilit

prin lege sau în baza vreunui contract, care să justifice calitatea procesuală

pasivă a Consiliului Superior al Magistraturii.

În măsura în

care o hotărâre judecătorească este apreciată ca

nelegală și netemeinică, partea are posibilitatea

exercitării căilor de atac, iar nu chemarea în garanție a C.S.M., care are

atribuții legate doar de cariera magistratului.

În ceea ce privește fondul raportului

juridic dedus judecății, instanța de apel a constatat că, prin Decizia nr. 551

din 30 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a reținut

calitatea reclamantului de persoană îndreptățită să obțină măsuri reparatorii

prin echivalent, în condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de

12.344 m.p.

Reclamantul nu poate pretinde un drept

de proprietate asupra clădirilor, pentru că nu există nici o hotărâre

judecătorească irevocabilă sau o dispoziție administrativă care să statueze

calitatea sa de proprietar asupra terenului pe care se află construcțiile

solicitate.

În plus, a reținut instanța de apel,

reclamantul sau antecesorii acestuia nu au avut vreodată calitatea de proprietar

asupra construcțiilor, care să fi fost preluate de stat sau alte persoane

juridice în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.

Așa cum în mod corect a constatat

tribunalul, urmare a

pierderii dreptului de

proprietate asupra terenului la data edificării

construcțiilor, acțiunea

în constatarea a accesiunii imobiliare este neîntemeiată, nemaifiind necesară

analizarea altor aspecte.

Cât privește calitatea procesuală

pasivă a A.V.A.S., instanța de apel a constatat că această excepție nu poate fi

examinată cât timp reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar al

terenului, iar instanțele anterioare nu au cercetat cauza pe fond pentru a

verifica cine este proprietarul construcțiilor, respectiv cine are calitate

procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs reclamantul B.E.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5

și 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este lovită de

nulitate absolută, întrucât nu a consemnat dezbaterile de ședință din 16

octombrie 2012 într-o încheiere semnată de judecători și grefieri.

Decizia atacată este lovită de

nulitate și pentru faptul că a menționat în cauză persoane - SC V.P. SA, SC Ș.S.

SA - față de care a renunțat la judecată.

Recurentul a mai arătat că instanța de

apel a schimbat înțelesul lămurit al actului dedus judecății cu privire la

calitatea procesuală pasivă a C.S.M., printr-o motivare hilară și aberantă.

Incidența pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ.

este justificată și de faptul că nu a

cerut instanței de apel să judece

nici hotărârea Înaltei Curți și nici

pe cea a curții de apel cu privire la calitatea sa de proprietar al terenului

aflat sub construcții.

Recurentul a mai arătat că motivarea

instanței privind calitatea sa de proprietar al terenului este aberantă,

mincinoasă și rușinoasă și frizează absurdul.

Recursul declarat de reclamant este

nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Invocând motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că decizia atacată este

lovită de nulitate, pentru că nu cuprinde încheierea de

dezbateri și menționează pârâții față de care a renunțat la judecată.

Aceste critici nu pot fi primite,

deoarece se constată că hotărârea atacată cuprinde partea introductivă în care

sunt consemnate dezbaterile care au avut loc înainte de acordarea cuvântului

asupra fondului cauzei cât și cele asupra fondului.

Eventualele nemulțumiri ale

reclamantului cu privire la modul în care au fost consemnate cele petrecute în

instanță nu pot

fi exprimate pe calea recursului, ci prin

intermediul unei alte instituții procedurale, la care reclamantul nu a apelat.

Nici susținerea referitoare la greșita

păstrare în cadrul procedurii la instanța de apel a pârâților față de care a

renunțat la judecată nu este fondată pentru că, până la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii prin care s-a constatat renunțarea la judecată, pârâții

față de care renunțarea la judecată a operat își păstrează calitatea de

intimați în căile de atac.

Aceasta se

datorează faptului că soluția constatării renunțării

la judecată față de anumiți pârâți nu

echivalează cu o scoatere a acestora din proces, căile de atac urmând a se

judeca în același cadru procesual în care a avut loc și judecata în prima

instanță. Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși încheierea prin care s-a luat

act de renunțare la judecată nu este supusă căii de atac a apelului, ea este,

totuși, susceptibilă de recurs, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește

criticile încadrate de recurent în dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ., se constată

că acestea nu se circumscriu textului de lege invocat.

Astfel, potrivit art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de

nelegalitate, atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia.

Prin urmare, acest motiv de recurs se

aplică doar atunci când, prin hotărârea pronunțată, instanța a nesocotit

principiul potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante.

În cauză, recurentul susține că

incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este atrasă de faptul că instanța de

apel a motivat neadecvat calitatea procesuală pasivă a C.

S.M. și a interpretat hotărârea Înaltei Curți și a

curții de apel cu privire la calitatea sa de proprietar al terenului

aflat sub construcții.

Or, aceste elemente nu pot fi

analizate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că nu vizează

actul juridic dedus judecății, ci aspecte procedurale, de natură a atrage,

eventual, incidența altor motive de casare sau modificare, care nu au fost

menționate de recurent.

Instanța de recurs, însă, nu poate

face o analiză cu privire la modul în care instanța de apel a soluționat

chestiunea calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii

sau a modului de interpretare al hotărârilor judecătorești anterioare, pentru

că recurentul nu face critici de nelegalitate sub acest aspect, limitându-se

doar să afirme că motivarea este aberantă și hilară.

Față de cele mai sus expuse, recursul

declarat de reclamant

este nefondat și, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 367/ A din 16 octombrie 2012

a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 mai 2013.