ÎCCJ, Decizia nr. 70/2013

Asupra cererii de revizuire de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2051 din 12 noiembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, pronunțată în Dosarul nr. 3030/236/2007 a fost respinsă plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 803/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în esență, că prin plângerea formulată petentul C.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului I.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 250 C. pen., întrucât în dimineața de 14 noiembrie 2005 în timp ce se afla în Penitenciarul Giurgiu, la apelul de dimineață ce s-a efectuat de către subofițerul I.N., acesta din urmă, fără motiv l-a înjurat și l-a agresat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 14 noiembrie 2005 intimatul I.N. a efectuat apelul de dimineață, conform obligațiilor de serviciu ce îi reveneau, inclusiv în camera la care se afla petentul C.V., fără a avea loc un incident în sensul de a fi agresat fizic și verbal petentul, împrejurare confirmată prin declarațiile pe care numiții L.G., M.F., B.G., G.F., P.G. și S.M., le-au dat în calitate de martori.

Prin urmare, în raport cu lucrările dosarului, instanța a apreciat că în mod corect s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de intimatul I.N., neexistând probe din care să rezulte comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute  de art. 250 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, care a fost respins prin Decizia penală nr. 149 din 20 martie 2008 a Tribunalului Giurgiu.

Având în vedere soluția instanței de fond, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 149 din 20 martie 2008 a Tribunalului Giurgiu și epuizarea căilor interne de atac, revizuentul condamnat Cucu Viorel a formulat cerere, în temeiul art. 34 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, împotriva statului român invocând încălcarea art. 3 din C.E.D.O. constând în lipsa unei anchete oficiale și efective cu privire la evenimentele din datele de 10, 11 și 14 noiembrie 2005 precum și o încălcare a dispozițiilor art.3 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O., întrucât prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Giurgiu la data de 22 mai 2006 i s-ar fi aplicat automat, ca sancțiune secundară, interzicerea dreptului de a vota prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată la 13 noiembrie 2012, definitivă în condițiile art. 44 paragraful 2 din Convenție, cu privire la cererea revizuentului a stabilit următoarele:

- a existat o violare a dispozițiilor art. 3 C.E.D.O. cu privire la condițiile de detenție din închisorile Jilava și Giurgiu;

- a existat o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 la C.E.D.O.

- a stabilit că Statul român trebuie să plătească revizuentului 13.000 euro cu titlu de daune morale și 4.000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Având în vedere hotărârea pronunțată de C.E.D.O., în temeiul art. 408

1

C. proc. pen. revizuentul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, solicitând desființarea Sentinței penale nr. 2051 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu și rejudecarea cauzei de această din urmă instanță.

Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor speciale prevăzute de art. 408

1

C. proc. pen., se constată că această cerere este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta

:

Potrivit dispozițiilor art. 408

1

alin. (1) C. proc. pen.: Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Rezultă, așadar, atât din reglementarea cuprinsă în alin. (1) al art. 408

1

C. proc. pen., cât și din prevederile alin. (2) al aceluiași articol că procedura specială prevăzută de art. 408

1

C. proc. pen., nu vizează decât situațiile în care C.E.D.O. a pronunțat o hotărâre cu privire la partea care solicită revizuirea, admițând în tot sau în parte cererea reclamantului.

Astfel, admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 408

1

alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar legea neprevăzând dreptul părții de a exercita această cale de atac, cererea fiind inadmisibilă.

În cauza dedusă judecății, cererea de revizuire a fost formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană a constatat încălcarea unor drepturi reglementate de Convenție, hotărârea C.E.D.O. ce constată aceste încălcări este definitivă, iar cererea de revizuire a fost introdusă în termenul legal de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței europene.

Revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 408

1

C. proc. pen., poate fi exercitată potrivit alin. 1 al aceluiași articol, împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele române în cauzele în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Exercitarea revizuirii este condiționată de existența unei hotărâri definitive a Curții Europene prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția Europeană într-un proces penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, în care instanțele penale române s-au pronunțat prin hotărâre definitivă.

Verificând lucrările dosarului Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prin Sentința penală nr. 2051 din 27 noiembrie 2006 nu s-a pronunțat nicio condamnare față de revizuentul C.V., s-a soluționat plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, prin respingerea acesteia ca nefondată.

Chiar dacă prin hotărârea C.E.D.O. s-a stabilit că a existat un eșec al autorităților române în investigarea evenimentelor din datele de 10 și 11 noiembrie 2005 Înalta Curte constată că, în procedura specială prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Față de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3030/236/2007, Judecătoria Giurgiu în urma unei analize a materialului probator existent, a constatat că soluția adoptată de parchet față de intimatul I.N. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 250 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.

Soluțiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. și nu includ stabilirea vinovăției și nici a existenței faptei în accepțiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de persoana trimisă în judecată.

Se constată, așadar, că, în cauza a cărei revizuire se solicită, instanța națională a efectuat o anchetă efectivă, iar revizuentul a beneficiat și a și uzat de dreptul la un recurs efectiv, astfel încât nu ne aflăm în situația încălcării unui drept care să impună desființarea unei hotărâri judecătorești, iar eventualele consecințe ale încălcării drepturilor prevăzute de Convenție constatate de către C.E.D.O. nu se mai produc.

În ce privește încălcarea art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenție constatată prin hotărârea C.E.D.O., instanța supremă are în vedere următoarele aspecte:

Prin Sentința penală nr. 1366 din 22 mai 2006, Judecătoria Giurgiu l-a condamnat pe revizuent la o pedeapsă principală de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se constată astfel că în anul 2009 pedeapsa a fost executată și, în consecință și efectele pedepsei accesorii au încetat,  revizuentul fiind, în prezent, arestat preventiv în altă cauză.

În aceste condiții, consecințele grave ale încălcării drepturilor revizuentului constatate de C.E.D.O., nu se mai produc și în prezent, astfel că nu se impune reformarea hotărârii pe calea revizuirii.

Totodată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că în speța de față, revizuentul condamnat nu a solicitat revizuirea hotărârii din 22 mai 2006 a Judecătoriei Giurgiu, astfel că instanța nefiind învestită legal în acest sens, nu va supune analizei prin prisma dispozițiilor art. 408

1

C. proc. pen., reformarea sentinței penale nr. 1366 din 22 mai 2006 a Judecătoriei Giurgiu.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită una din condițiile esențiale de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 408

1

C. proc. pen., astfel că această procedură specială nu constituie un remediu eficient pentru înlăturarea unor potențiale efecte negative.

Pentru considerentele ce preced, având în vedere neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 408

1

alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen. sub aspectul nesubzistenței consecințelor grave ale încălcării drepturilor prevăzute de Convenție și constatate de Curtea Europeană, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul art. 408

1

alin. (10) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 2051 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, formulată de revizuentul C.V.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.V. împotriva Sentinței penale nr. 2051 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. 3030/236/2007.

Obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2013.