ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Iași s-au dispus condamnarea inculpatului N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzuta de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (respectiv dreptul de a fi administrator în cadrul societăților comerciale) C. pen. pe durata de 2 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen. referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași suma de 145.998 lei cu titlul de despăgubiri civile, la care s-a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a obligației de plată.

În baza disp. art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin încheierea de ședința din data de 28 februarie 2012, măsura ce va fi adusă la îndeplinire prin organele proprii de executare ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași. În temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii, pentru cuvenitele mențiuni în registrul comerțului. În baza disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei (delegația nr. 6674 din 31 august 2011), a fost avansat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.” Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum și în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În fapt, inculpatul N.C. a fost asociat împreună cu I.O. în cadrul SC G.E. SRL Iași, primul având și calitatea de administrator al societății începând cu 27 aprilie 2004. Firma a avut ca obiect de activitate principal „intermedieri în comerțul cu combustibili, minerale și produse chimice pentru industrie”.

Prin sentința civilă nr. 863 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului Iași s-a dispus dizolvarea societății pentru nedepunerea situațiilor financiare anuale – cu referire la exercițiile financiare 2003 și 2004. La data de 08 ianuarie 2007, DGFP Iași a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că în perioada iulie 2005 – februarie 2006, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate un număr de 10 facturi de vânzare – produse, sustrăgându-se astfel de la plata a 28.912 lei TVA și 4.407 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor. S-a arătat în actul de sesizare, în raportul de inspecție fiscală care a stat la baza sesizării și în sesizarea Gărzii Financiare, că inculpatul a refuzat să prezinte întreaga evidență contabilă a societății deși a fost somat de trei ori în acest scop.

Din nota de constatare a comisarilor Gărzii Financiare Iași rezultă că au fost identificate ca neînregistrate, următoarele facturi: - 11 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 24.799,60 lei; - 15 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 28.161,35 lei; - 25 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 24.799,60 lei; - 25 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de – 28.161,35 lei. Facturile au fost ridicate de la societatea inculpatului. Ultimele două reprezintă însă operațiuni de stornare a primelor două facturi astfel că în mod corect în nota de constatare nu s-au reținut obligații de plată la bugetul de stat – operațiunea de stornare realizându-se în aceeași lună în care facturile au și fost emise.

Neînregistrarea lor nu mai are relevanță în plan penal. - 6 octombrie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistrița, în valoare de 4.998 lei (din eroare a fost menționat prețul în lei vechi); - 8 octombrie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistrița, în valoare de 4.964,68 lei (din eroare a fost menționat prețul în lei vechi); - 10 octombrie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistrița, în valoare de 12.083,26 lei (din eroare a fost menționat prețul în lei vechi). Facturile au fost puse la dispoziție de Garda Financiară Bistrița Năsăud, care a transmis și copii ale chitanțelor prin care primele două facturi au fost achitate. - 13 ianuarie 2006 emisă de SC G.E. SRL către SC E.T.

SRL, în valoare de 53.309,62 lei; - 19 ianuarie 2006 emisă de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 84.549,50 lei; - 18 februarie 2006 emisă de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 14.910,70 lei. Aceste facturi au fost ridicate în original de la SC E.T. SRL Iași. Prin neînregistrarea celor 6 facturi, societatea s-a sustras de la plata a 4.407 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor și 28.912 lei TVA. În luna martie 2007, D.G.F.P. Iași a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că inculpatul nu a evidențiat în contabilitate, operațiunile comerciale și veniturile realizate în urma tranzacțiilor cu SC F. SA Iași către care a emis în perioada octombrie 2004 – decembrie 2005, un număr de 17 facturi.

La filele 71 – 87 au fost atașate facturile în discuție, toate având mențiunea plății c./v. mărfurilor prin OP sau BO. Organele fiscale au calculat prejudiciul adus bugetului de stat prin neînregistrarea acestor facturi, tot prin estimare (ca și în situația de mai sus) deoarece inculpatul nu a prezentat documentele din care să rezulte cheltuielile efectuate în scopul obținerii acestor venituri. S-a stabilit astfel un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de 56.005 lei impozit pe profit și 56.674 lei TVA. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și inculpatul N.C.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a solicitat să se constate că instanța de fond în mod eronat a stabilit drept prejudiciu doar suma de 145 998 lei, fără să observe că prejudiciul real este de 206.239 lei, așa cum s-a arătat prin cererea de constituire ca parte civilă și este compus din sumele de 4.407 lei diferență impozit pe veniturile microîntreprinderilor, 85.586 lei TVA și 56.005 lei impozit pe profit, precum și sumele reprezentând majorările și penalitățile aferente acestor sume, respectiv 31.498 lei majorări aferente TVA, 24.960 lei majorări aferente impozitului pe profit, 1.135 lei majorări aferente impozitului pe venitul microîntreprinderilor, 1.480 lei penalități impozit pe profit și 1.168 lei penalități aferente TVA.

Inculpatul N.C. a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar în apel și a solicitat repunerea în termenul de apel, arătând că nu a declarat calea de atac în termen pentru că nu a cunoscut motivarea soluției instanței de fond. Prin decizia penală nr. 129 din 04 septembrie 2012 Curtea de Apel Iași, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a admis apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței penale nr. 129 din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în parte, în latură civilă. A înlăturat dispoziția instanței de fond de obligare a inculpatului N.C.

la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a sumei de 145.998 lei cu titlul de despăgubiri civile, la care s-a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a obligației de plată. Rejudecând cauza: În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași suma de 206.239 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care s-a adăugat dobânda legală, prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu au fost contrare prezentei decizii penale. A respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva aceleiași sentințe penale. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții civile au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor inculpatului, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză și, ca urmare a coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăției inculpatului N.C., pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În ceea ce privește apelul inculpatului, Curtea a constatat că acesta este tardiv, deoarece nu a fost respectat termenul legal de 10 zile pentru declararea lui, termen calculat de la data pronunțării hotărârii, respectiv 03 aprilie 2012, inculpatul fiind prezent la dezbaterile din data de 20 martie 2012. S-a reținut că apelul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași este fondat, întrucât instanța de fond a realizat o confuzie cu privire la accesoriile fiscale și, deși în considerentele hotărârii a arătat că este întemeiată în totalitate acțiunea părții civile, minuta și dispozitivul nu consfințesc acest fapt.

Instanța de fond, deși a motivat că acordă integral sumele cerute de partea civilă, a obligat inculpatul numai la plata prejudiciului inițial de 145.998 lei, fără a se adăuga, așa cum s-a cerut și accesoriile fiscale, respectiv majorările de întârziere și penalitățile, acestea fiind cuantificate sub forma unor sume globale, așa cum prevăd dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Împotriva acestei din urmă hotărârii a declarat recurs inculpatul N.C., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., recursul său vizând latura civilă a cauzei. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că în calitate de administrator al SC G.E.

SRL Iași, în perioada 1 octombrie 2004-23 decembrie 2005 nu a evidențiat în contabilitate veniturile realizate din operațiunile comerciale derulate cu SC F. SA Iași sustrăgându-se de la plata a 56.005 lei impozit pe profit și 56.674 lei TVA, iar în perioada octombrie 2005-februarie 2006 nu a evidențiat operațiunile comerciale și veniturile realizate în urma relației comerciale cu SC M.S.I. SRL Bistrița și SC T. SRL Iași, sustrăgându-se de la plata a 4.407 lei impozit pe veniturile microîntreprinderilor și 28.912 lei TVA, prejudiciul total fiind de 145.998 lei. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constatată că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a solicitat despăgubiri în cuantum total de 206.239 lei, la care se adaugă dobânda legală prev. de art. 120 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului. S-a arătat că suma de 206.239 lei este compusă din prejudiciul inițial de 145.998 lei, compus din sumele de 4.407 lei diferență impozit pe veniturile microîntreprinderilor, 85.586 lei TVA și 56.005 lei impozit pe profit, precum și sumele reprezentând majorările și penalitățile aferente acestor sume, respectiv 31.498 lei majorări aferente TVA, 24.960 lei majorări aferente impozitului pe profit, 1.135 lei majorări aferente impozitului pe venitul microîntreprinderilor, 1.480 lei penalități impozit pe profit și 1.168 lei penalități aferente TVA.

Instanța de fond, deși a motivat că acordă integral sumele cerute de partea civilă, a obligat inculpatul numai la plata prejudiciului inițial de 145.998 lei, fără a adăuga, așa cum s-a cerut, și accesoriile fiscale, respectiv majorările de întârziere și penalitățile, acestea fiind cuantificate sub forma unor sume globale, așa cum prevăd dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, ca urmare a admiterii apelului declarat de partea civilă în mod corect a înlăturat dispoziția instanței de fond de obligare a inculpatului N.C. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a sumei de 145.998 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă majorările de întârziere calculate, conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a obligației de plată și, rejudecând cauza, în baza disp.

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părții civile mai sus menționate suma de 206.239 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 129 din 04 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2013.