ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

129 din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Iași s-au dispus condamnarea inculpatului

N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzuta de art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa

de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (respectiv dreptul de a fi

administrator în cadrul societăților comerciale) C. pen. pe durata de 2 ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b și c) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale

și a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare

de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

A pus în vedere inculpatului

prevederile art. 83 C. pen. referitoare la consecințele săvârșirii unei noi

infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza disp. art. 14

și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. să plătească părții

civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași suma de 145.998 lei cu titlul de despăgubiri civile, la

care s-a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor

legale, până la achitarea integrală a obligației de plată.

În baza disp. art. 357

alin. (2) lit. c) rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menținut măsura sechestrului

asigurator dispusă prin încheierea de ședința din data de 28 februarie 2012,

măsura ce va fi adusă la îndeplinire prin organele proprii de executare ale

Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Iași.

În temeiul disp. art.

13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri,

s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a

dispozitivului hotărârii, pentru cuvenitele mențiuni în registrul comerțului.

În baza disp. art. 189

C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei (delegația

nr. 6674 din 31 august 2011), a fost avansat inițial din fondurile speciale ale

Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului

din oficiu.”

Analizând actele și

lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum și

în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În fapt, inculpatul N.C.

a fost asociat împreună cu I.O. în cadrul SC G.E. SRL Iași, primul având și

calitatea de administrator al societății începând cu 27 aprilie 2004. Firma a

avut ca obiect de activitate principal „intermedieri în comerțul cu

combustibili, minerale și produse chimice pentru industrie”. Prin sentința

civilă nr. 863 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului Iași s-a dispus dizolvarea

societății pentru nedepunerea situațiilor financiare anuale – cu referire la

exercițiile financiare 2003 și 2004.

La data de 08

ianuarie 2007, DGFP Iași a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu

faptul că în perioada iulie 2005 – februarie 2006, inculpatul nu a înregistrat

în contabilitate un număr de 10 facturi de vânzare – produse, sustrăgându-se

astfel de la plata a 28.912 lei TVA și 4.407 lei impozit pe venitul

microîntreprinderilor. S-a arătat în actul de sesizare, în raportul de

inspecție fiscală care a stat la baza sesizării și în sesizarea Gărzii

Financiare, că inculpatul a refuzat să prezinte întreaga evidență contabilă a societății

deși a fost somat de trei ori în acest scop.

Din nota de

constatare a comisarilor Gărzii Financiare Iași rezultă că au fost identificate

ca neînregistrate, următoarele facturi:

- 11 iulie 2005 emisă

de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 24.799,60 lei;

- 15 iulie 2005 emisă

de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 28.161,35 lei;

- 25 iulie 2005 emisă

de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 24.799,60 lei;

- 25 iulie 2005 emisă

de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de – 28.161,35 lei.

Facturile au fost

ridicate de la societatea inculpatului. Ultimele două reprezintă însă

operațiuni de stornare a primelor două facturi astfel că în mod corect în nota

de constatare nu s-au reținut obligații de plată la bugetul de stat –

operațiunea de stornare realizându-se în aceeași lună în care facturile au și

fost emise. Neînregistrarea lor nu mai are relevanță în plan penal.

- 6 octombrie 2005

emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistrița, în valoare de 4.998 lei (din

eroare a fost menționat prețul în lei vechi);

- 8 octombrie 2005

emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistrița, în valoare de 4.964,68 lei

(din eroare a fost menționat prețul în lei vechi);

- 10 octombrie 2005

emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistrița, în valoare de 12.083,26 lei

(din eroare a fost menționat prețul în lei vechi).

Facturile au fost

puse la dispoziție de Garda Financiară Bistrița Năsăud, care a transmis și

copii ale chitanțelor prin care primele două facturi au fost achitate.

- 13 ianuarie 2006

emisă de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 53.309,62 lei;

- 19 ianuarie 2006 emisă

de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 84.549,50 lei;

- 18 februarie 2006

emisă de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 14.910,70 lei.

Aceste facturi au

fost ridicate în original de la SC E.T. SRL Iași.

Prin neînregistrarea

celor 6 facturi, societatea s-a sustras de la plata a 4.407 lei impozit pe

venitul microîntreprinderilor și 28.912 lei TVA.

În luna martie 2007,

D.G.F.P. Iași a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că

inculpatul nu a evidențiat în contabilitate, operațiunile comerciale și

veniturile realizate în urma tranzacțiilor cu SC F. SA Iași către care a emis

în perioada octombrie 2004 – decembrie 2005, un număr de 17 facturi. La filele

71 – 87 au fost atașate facturile în discuție, toate având mențiunea plății

c./v. mărfurilor prin OP sau BO. Organele fiscale au calculat prejudiciul adus

bugetului de stat prin neînregistrarea acestor facturi, tot prin estimare (ca

și în situația de mai sus) deoarece inculpatul nu a prezentat documentele din

care să rezulte cheltuielile efectuate în scopul obținerii acestor venituri. S-a

stabilit astfel un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de 56.005 lei

impozit pe profit și 56.674 lei TVA.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și inculpatul N.C.

Partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași

a solicitat să se constate că instanța de fond în mod eronat a stabilit drept

prejudiciu doar suma de 145 998 lei, fără să observe că prejudiciul real este

de 206.239 lei, așa cum s-a arătat prin cererea de constituire ca parte civilă

și este compus din sumele de 4.407 lei diferență impozit pe veniturile

microîntreprinderilor, 85.586 lei TVA și 56.005 lei impozit pe profit, precum

și sumele reprezentând majorările și penalitățile aferente acestor sume,

respectiv 31.498 lei majorări aferente TVA, 24.960 lei majorări aferente

impozitului pe profit, 1.135 lei majorări aferente impozitului pe venitul

microîntreprinderilor, 1.480 lei penalități impozit pe profit și 1.168 lei

penalități aferente TVA.

Inculpatul N.C. a

invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, pentru motivele

arătate în memoriul depus la dosar în apel și a solicitat repunerea în termenul

de apel, arătând că nu a declarat calea de atac în termen pentru că nu a

cunoscut motivarea soluției instanței de fond.

Prin decizia penală nr.

129 din 04 septembrie 2012 Curtea de Apel Iași, Secția Penală și pentru Cauze

cu Minori a admis apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței

penale nr. 129 din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o

în parte, în latură civilă.

A înlăturat

dispoziția instanței de fond de obligare a inculpatului N.C. la plata către

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași a sumei de 145.998 lei cu titlul de despăgubiri civile,

la care s-a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor

legale, până la achitarea integrală a obligației de plată.

Rejudecând cauza:

În baza dispozițiilor

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. să plătească părții

civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași suma de 206.239 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la

care s-a adăugat dobânda legală, prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până

la data achitării integrale a debitului.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate, care nu au fost contrare prezentei decizii

penale.

A respins ca tardiv

apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului

cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei.

În baza dispozițiilor

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea apelului părții civile au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a

reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor

inculpatului, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză și,

ca urmare a coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăției inculpatului N.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În ceea ce privește

apelul inculpatului, Curtea a constatat că acesta este tardiv, deoarece nu a

fost respectat termenul legal de 10 zile pentru declararea lui, termen calculat

de la data pronunțării hotărârii, respectiv 03 aprilie 2012, inculpatul fiind

prezent la dezbaterile din data de 20 martie 2012.

S-a reținut că apelul

părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași este fondat, întrucât instanța de fond a realizat o

confuzie cu privire la accesoriile fiscale și, deși în considerentele hotărârii

a arătat că este întemeiată în totalitate acțiunea părții civile, minuta și

dispozitivul nu consfințesc acest fapt.

Instanța de fond,

deși a motivat că acordă integral sumele cerute de partea civilă, a obligat

inculpatul numai la plata prejudiciului inițial de 145.998 lei, fără a se

adăuga, așa cum s-a cerut și accesoriile fiscale, respectiv majorările de

întârziere și penalitățile, acestea fiind cuantificate sub forma unor sume

globale, așa cum prevăd dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală.

Împotriva acestei din

urmă hotărârii a declarat recurs inculpatul N.C., invocând cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., recursul său vizând

latura civilă a cauzei.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi

respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde

situației de fapt reținute în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză

sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b)

din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în

sarcina acestuia că în calitate de administrator al SC G.E. SRL Iași, în

perioada 1 octombrie 2004-23 decembrie 2005 nu a evidențiat în contabilitate

veniturile realizate din operațiunile comerciale derulate cu SC F. SA Iași sustrăgându-se

de la plata a 56.005 lei impozit pe profit și 56.674 lei TVA, iar în perioada

octombrie 2005-februarie 2006 nu a evidențiat operațiunile comerciale și

veniturile realizate în urma relației comerciale cu SC M.S.I. SRL Bistrița și

SC T. SRL Iași, sustrăgându-se de la plata a 4.407 lei impozit pe veniturile

microîntreprinderilor și 28.912 lei TVA, prejudiciul total fiind de 145.998

lei.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constatată că partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a solicitat

despăgubiri în cuantum total de 206.239 lei, la care se adaugă dobânda legală

prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a

debitului.

S-a arătat că suma de

206.239 lei este compusă din prejudiciul inițial de 145.998 lei, compus din

sumele de 4.407 lei diferență impozit pe veniturile microîntreprinderilor,

85.586 lei TVA și 56.005 lei impozit pe profit, precum și sumele reprezentând

majorările și penalitățile aferente acestor sume, respectiv 31.498 lei majorări

aferente TVA, 24.960 lei majorări aferente impozitului pe profit, 1.135 lei

majorări aferente impozitului pe venitul microîntreprinderilor, 1.480 lei

penalități impozit pe profit și 1.168 lei penalități aferente TVA.

Instanța de fond,

deși a motivat că acordă integral sumele cerute de partea civilă, a obligat

inculpatul numai la plata prejudiciului inițial de 145.998 lei, fără a adăuga,

așa cum s-a cerut, și accesoriile fiscale, respectiv majorările de întârziere

și penalitățile, acestea fiind cuantificate sub forma unor sume globale, așa

cum prevăd dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Curtea de Apel Iași –

Secția penală și pentru cauze cu minori, ca urmare a admiterii apelului

declarat de partea civilă în mod corect a înlăturat dispoziția instanței de

fond de obligare a inculpatului N.C. la plata către partea civilă Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a sumei

de 145.998 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă majorările de

întârziere calculate, conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală

a obligației de plată și, rejudecând cauza, în baza disp. art. 14 și art. 346 C.

proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părții civile mai sus menționate

suma de 206.239 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda

legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale

a debitului.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 129 din 04 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

februarie 2013.