ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4126/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4126/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 147 din 24 aprilie
2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 24/752/2011*, a fost admisă
excepția tardivității introducerii plângerii formulată de Reprezentantul
Ministerului Public.
A fost respins ca tardiv introdusă plângerea
formulată de petenții C.B.V. și C.S., împotriva rezoluției de neîncepere a
urmării penale nr. 138/P/1989 din 27 iunie 1989, adoptată de procurorul militar
de la fosta Procuratură Militară Oradea, în prezent Parchetul Militar de pe
lângă Tribunalul Militar Cluj, privindu-l pe Cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J.
Arad și menține soluția din rezoluția atacată. Au fost obligați petenții la
plata către stat a sumei de 15 RON cheltuieli judiciare fiecare.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr. 27 din 7
septembrie 2011, pronunțată în Dosar nr. 24/752/2011, Tribunalul Militar Cluj,
în temeiul art. 39 C. proc. pen. comb. cu art. 28
1
C. proc. pen.
rap. la art. 278
1
C. proc. pen., a admis excepția de necompetență
materială și după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Cluj, invocată de
reprezentantul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj. În
temeiul art. 42 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost declinată spre
competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, plângerea
formulată de petenții C.B.V. și C.S. împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale din 27 iunie 1989 adoptată de procurorul militar de la fosta
Procuratură Militară Oradea, în prezent Parchetul Militar Cluj de pe lângă
Tribunalul Militar Cluj, în Dosarul nr. 138/P/1090 și împotriva rezoluției din
4 august 2011 adoptată de prim procurorul militar adjunct al Parchetului
Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în Dosarul nr. 111/11/2/201,
privind pe făptuitorul cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad (Biroul Judiciar
din cadrul Miliției Municipiului Arad), cercetat sub aspectul comiterii
infracțiunii de cercetare abuzivă, incriminată de art. 266 alin. (2) C. pen.
Prin Sentința penală
nr. 36/PI din 23 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 24/752/2011, Curtea
de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale și, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc.
pen. coroborat cu art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a
cauzei privind pe petenții C.B.V. și C.S., respectiv intimatul N.G., în
favoarea Tribunalului Arad.
Ca urmare a
declinării succesive de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul
Tribunalului Arad la data de 4 aprilie 2012.
Prin plângerea
adresată Tribunalului Militar Cluj, petenții C.S. și C.B.V. au solicitat
instanței desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 27 iunie
1989 adoptată de procurorul militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, în
prezent Parchetul Militar Cluj de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în Dosarul
nr. 138/P/1090 și a rezoluției din 4 august 2011 adoptată de prim-procurorul
militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în
Dosarul nr. 111/11/2/2011, privind pe făptuitorul cpt. N.G., fost în cadrul
I.P.J. Arad (Biroul Judiciar din cadrul Miliției Municipiului Arad), cercetat
sub aspectul comiterii infracțiunii de cercetare abuzivă, incriminată de art.
266 alin. (2) C. pen. În motivarea plângerii, petenții au arătat, în esență, faptul
că din probele existente la dosarul cauzei rezultă că făptuitorul cpt. N.G.,
fost în cadrul I.P.J. Arad Biroul Judiciar din cadrul Miliției Municipiului
Arad), se face vinovat de comiterea infracțiunii de cercetare abuzivă, contrar
celor reținute prin rezoluția de respingere a plângerii, atâta timp cât nu au
fost administrate și alte probe în acest sens de către organele de cercetare
penală. Petenții au mai arătat că la data de 29 mai 1989 s-a depus o plângere
penală de către C.S., care a reclamat faptul că soția sa, C.B.V. ar fi fost
agresată fizic (bătută) de către cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad (Biroul
Judiciar din cadrul Miliției Municipiului Arad), cu ocazia efectuării unor acte
de urmărire penală referitoare la învinuirea ce i s-a adus, de săvârșire a
infracțiunii de furt calificat în paguba avutului personal, motiv pentru care a
ingerat coada unei lingurițe din aluminiu și nu i s-a permis o intervenție
chirurgicală pentru scoaterea acesteia.
În drept, petenții au
invocat dispozițiile art. 3, art. 13 și art. 14 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, art. 278 C. proc. pen. Analizând actele și lucrările
dosarului, instanța de fond a constatat că, prin rezoluția nr. 138/P/1989 a
procurorului militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, s-a dispus
neînceperea urmării penale privindu-l pe cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad.
Împotriva acestei
soluții, petenții C.S. și C.B.V. au formulat plângere la prim procurorul
Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, fiind înregistrată la
data de 27 iulie 2011 sub nr. 111/11/2/2011, prin care au solicitat admiterea
acesteia și reluarea cercetărilor în ceea ce privește infracțiunea reclamată în
Dosarul nr. 138/P/1989, respectiv de cercetare abuzivă, incriminată de art. 266
alin. (2) C. pen. Prin rezoluția nr. 111/11/2/2011 din 4 august 2011,
procurorul ierarhic superior de la parchetul Militar de pe lângă Tribunalul
Militar Cluj, a respins plângerea ca tardiv introdusă. Din analizarea textelor
legale incidente în cauză, tribunalul a constatat că potrivit IX, pct. 5 din
Legea nr. 281/2003, privind modificarea și completarea C. proc. pen. și a unor
legi speciale, rezultă că împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmării penale
date de procuror, până la intrarea în vigoare a acestei legi, termenul de
introducere a plângerii prevăzut de art. 278
1
C. proc. pen., este de
un an și curge de la intrarea în vigoare a acestei legi. Ori, în prezenta cauză
petenții au depus plângerea împotriva rezoluției procurorului la mai mult de 7
ani de la intrarea în vigoare a legii privind modificarea și completarea C.
proc. pen., în consecință soluția prim-procurorului militar adjunct de la
Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, este temeinică și
legală, astfel că plângerea a fost respinsă de către Tribunalul Arad în temeiul
art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Ca urmare a respingerii
plângerii, instanța de fond, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a
obligat petenții la plata către stat a sumei de 15 RON cheltuieli judiciare
fiecare.
Împotriva Sentinței
penale nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr.
24/752/2011 din 4 aprilie 2012 au declarat recurs petenții C.S. și C.B.V.,
înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr.
24/752/2011* din 22 mai 2012. Având a se pronunța cu prioritate asupra
excepției inadmisibilității prezentului recurs, Curtea a constatat că aceasta
este fondată.
Astfel, prima
instanță, Tribunalul Arad, în baza art. 278
1
alin. 8 lit. a) C.
proc. pen., a respins ca tardivă plângerea petenților C.S. și C.B.V. împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 138/P/1989 din 27 iunie 1989 a
Procuraturii Militare Oradea (în prezent, Parchetul Militar de pe lângă
Tribunalul Militar Cluj).
Potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., în forma în vigoare la data pronunțării sentinței
atacate, hotărârea pronunțată în temeiul alin. (8) este definitivă. Cum
hotărârile definitive nu se numără printre hotărârile supuse recursului,
prevăzute în art. 385
1
C. proc. pen., a rezultat că recursul
declarat împotriva unei sentințe date în temeiul alin. (8) al art. 278
1
C. proc. pen. este inadmisibil.
Ca atare, în baza
art. art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins
ca inadmisibil recursul declarat de petenții C.S. și C.B.V. împotriva Sentinței
penale nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr.
24/752/2011 din 4 aprilie 2012, petenții recurenți au fost obligați la plata a
câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs petiționarii C.B.V. și C.S.
Analizând cauza, prin
prisma dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.
pen. raportat la art. 385
1
C. proc. pen., Înalta Curte constată că
recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură
penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat
caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în
raport cu data când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu
data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură
este activă.
Dispozițiile art.
XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care
acesta respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în
judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că
Sentința penală nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, sub
imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este
definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecință, în
baza aceluiași raționament, nici Decizia nr. 903/R din 11 iunie 2012 a Curții
de Apel Timișoara, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a
respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiționari
împotriva Sentinței penale nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul
Arad, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 385
1
alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva
deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel,
situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, și din acest
punct de vedere, recursul promovat de către petiționar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii C.B.V. și C.S. împotriva
Deciziei penale nr. 903/R din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția
penală.
Obligă recurenții
petiționari la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - AA